1,397 matches
-
cu adevărat o să fii Tatăl, ba Încă și Întreg! Iar dacă Îl scoți viu și pe Unu alături de tine, atunci dă-i de știre lui Aban, ca să vină să ți se Închine, căci până și Tatăl va fi copil de țâță pe lângă voi. Uite... Ca să nu crezi că vorbesc În vânt... Deșertul! - Întinse el mâna spre Miazăzi. Soarele scosese creștetul din pământ. Gerul Începea să se Înmoaie. În fața noastră, cât vedeai cu ochii, se Întindeau dune de nisip galben și roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În fața noastră, cât să-l atingem, mai arzător ca oricând, gata-gata să ne facă pieile scrum și să ne prăjească până la os. Of, of, soare blestemat! În ziua aceea, micuțul Unu nu a putut să adoarmă. Nu mai dorea nici țâță și, orice am fi făcut, nu-i intram În voie. I-am cântat ca să-l ia somnul, dar el se tot zvârcolea. Pe la miezul zilei, a Început să verse și s-a făcut alb precum prima zăpadă. Noaptea, când să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un lucru bun. - Of, of. Hai că venit toți, am auzit un glas din spatele meu. Era Nunatuk, una dintre femeile Cipusik. Neamul meu făcut lui Krog cea mai călduroasă casă de pe ghețar. Nunatuk era mare și grasă. Tânără și cu țâțele mari. Avea părul negru, buzele cărnoase și vineții, iar gura i se lăbărța de la o ureche la alta. Ochii, la fel de negri ca părul, Îi jucau, mari, deasupra obrajilor rotunzi și roșii. Era pricepută să zâmbească, dar n-avea Încotro la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În ce fel e omul când vine vorba de femeie. Iar Tatăl, continuă Gupal grăbit, era pe vremea aia doar om. Așa că s-a Însoțit cu prima femeie pe care a pus mâna: o slăbănoagă și-o costelivă, una cu țâțele lungi și goale care, pe deasupra, mai era și rea. O chema Arona. Când a văzut Tatăl a doua zi cu cine s-a Însoțit, ce să mai facă? A ținut de Arona până ce i-a adus pruncul pe lume. Pruncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se află dacă știi să te uiți la om. Auzi? - schimbă el vorba deodată. Ia hai să ne culcăm, că În curând se isprăvește noaptea. M-am dus la Nunatuk, care tocmai Îi ținea pe Marea și pe Omăt la țâțele ei lăptoase peste poate. Nu mă mai săturam să mă uit la ei În timp ce Nunatuk Îmi povestea cum o Învățase Hadat să bea vin din acela căruia oamenii de aici Îi spuneau bere. - Ca să am laptele mai gras, se lăudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cum o Învățase Hadat să bea vin din acela căruia oamenii de aici Îi spuneau bere. - Ca să am laptele mai gras, se lăudă ea. - Ție Îți trebuie lapte mai gras? am Întrebat-o. Dacă-ți pui mintea, poți să dai țâță la jumătate din copiii care ne Însoțesc În călătorie. Nunatuk rămase pe gânduri. - Hadat mi-a spus că suntem peste patru mii de oameni. Ce-o Însemna asta? - Că suntem mulți și că se teme de noi. Am sărutat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se trase Îndărăt, horcăind, dar ceilalți vânători se și năpustiseră asupra mea. Am Împărțit câțiva pumni, Însă uriașii erau prea mulți. - Krog! răcni Nunatuk și se repezi, ca vai de ea, În Învălmășeală. Unul dintre netrebnicii ăia o izbi În țâțe și-o azvârli Înapoi În culcuș, În timp ce pe mine mă târau afară din casă. - Trage odată, Runa! auzii atunci, pentru a treia oară, glasul cel cunoscut, urmat deîndată de șfichiutul bine știut al săgeții. Șchiuuuuuf! Uriașul de lângă mine se prăvăli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fi privit dacă aș fi fost În alt trup. I-am lăsat pe ceilalți să aibă grijă de Logon, iar eu am luat-o spre casă, să văd de Nunatuk și de prunci. Of, of. Marea și Omăt sugeau la țâțele femeii mele, de parcă nimic nu s-ar fi Întâmplat. Abia dacă se sinchisiră când mă auziră și Începură să-și rotească ochii, goi, care scrutau alte tărâmuri. Erau atât de pătrunși de ce zăreau, Încât Îmi părea rău că nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu pași nesiguri de Nunatuk și se apucă să gungurească. După o vreme, reuși să spună câteva vorbe: - Ma’ea, ‘apte. Omăt, ‘apte. Și Unu? Și Unu? - tot Întreba el, privind cu jind la gemenii care sugeau de zor la țâțele femeii mele. Se urcă pe burta lui Nunatuk, străduindu-se să-și facă loc Între Marea și Omăt. - Și Unu! Și Unu! - se ruga el dar, până la urmă, se lăsă păgubaș. Se lăbărță Între ceilalți doi prunci și, sorbind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mea. Cea care se schimba sub ochii mei. Cea care știa să-mi țină de cald. Urâta uriașă care avea grijă de mutul ucigaș. Cea care punea vorbe la cale alături de Krog. - Mmh! făcu Marea deodată și se smulse de la țâța mumă-sii. Se lăsă să alunece pe iarbă și o luă de-a bușilea spre Unu. Îl apucă de păr și Întinse mânuța spre țâța pe care o lăsase să atârne, mare și grea, Încă doldora de lapte. Runa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care punea vorbe la cale alături de Krog. - Mmh! făcu Marea deodată și se smulse de la țâța mumă-sii. Se lăsă să alunece pe iarbă și o luă de-a bușilea spre Unu. Îl apucă de păr și Întinse mânuța spre țâța pe care o lăsase să atârne, mare și grea, Încă doldora de lapte. Runa nu era la fel de lăptoasă precum femeia mea, iar amărâtul ăla de Unu venea mereu să cerșească la Nunatuk. Nunatuk, of, of... Nici că mai știam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
s-au alăturat vreo cinci neamuri de pescari, ca să nu mai pun la socoteală și câteva neamuri ce se trag din cai. Nu știu de ce mi-a venit atunci În minte Marea, care Îl chemase pe Unu să sugă de la țâța de care nu mai dorea să se atingă. Se săturase Marea de lapte, sau doar Îi fusese milă de Înfometatul ăla de Unu? - Vreau să-i vorbesc lui Logon, am schimbat atunci vorba. Ai mei Îi săpaseră o groapă adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mers la vânătoare. - Tata? - se Întoarse Unu, cu ochi sclipitori, când Îmi auzi pașii. Se posomorî preț de câteva clipe, după care uită tot și se urcă pe burta femeii mele, Între Marea și Omăt, doar-doar ar prinde și el țâță. 42. Sunt Krog. Mă trag din lupi și trăiesc pe pământul nostru, laolaltă cu neamul meu. Pământul nostru se Întinde cale de o zi de mers prin văgăuni, văi, culmi și tăpșane pline de iarbă. Avem trei ape care curg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
televizorului și să-mi trăiesc așa cum se cuvine viața de pensionar, chiar dacă sunt pensionar în trista epocă boco-băsistă. Să privesc la emisiuni din acestea ușurele, care să nu-mi pună cumva mintea pe bigudiuri, emisiuni în care tipe, mai mult țâțe și fund, decât restul care contează mult mai puțin, să-mi stârnească pe ici, pe acolo, și anume prin unele părți esențiale, amintiri din tinerețe. Dar iată, că nu pot să fac asta și basta! Sunt blestemat probabil, ca totdeauna
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
lui marotă, de care nu uită nici când doarme. Și cum să nu consideri paradoxală purtarea acestui popor când pe de o parte, leagănă la pieptu-i puzderie de mari tâlhari naționali, cărora le dă grijuliu să sugă euroi direct de la țâța bugetului, ba încă le mai dă și la felul doi piure de afaceri grase cu statul, îi cocoloșește cu drag și le prinde, cântând molcom un cântecel, moțul cu fundă roșie, ca să nu-i deoache cumva, Doamne ferește, vecina de peste gard
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fost înregistrați la primărie ca bardoți și ajunseră animale sacre. Ba chiar Zuzei i se ridică o statuie din bronz în piața Cosmonauților, în locul celei reprezentând-o pe lupoaică alăptându-i pe Romulus și Remus. Copilașii din bronz chirciți sub țâțele lupoaicei erau mereu furați de etnia țigănească și expuși în Obor ca cei doi zei principali ai panteonului rrom. Rromulus și Rremus fundaseră Rroma, inventaseră limba rromalo, al cărei dialect sărăcăcios era italiana din zilele noastre. După ce Zuza fu turnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
filmului, menționase în treacăt că avea acces la câteva cadre care puteau oferi imagini interesante. — Te rog mult, fii drăguță și trimite-mi și mie câteva cadre, spuse Hilary. O să ne distrăm un pic. Între timp se puse pe scris: ȚÎȚE DE NOTA ZECE! Nebunaticii de șefi ai BBC-ului ne pregătesc un deliciu erotic pentru această toamnă, cu un nou film sexy atât de fierbinte, încât va fi difuzat abia după știrile principale de la ora nouă. Vedeta acestui film de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de pe paie și le-a băgat în boxe de beton, a descoperit că le perturbase instinctele: deveniseră stângace și deseori se întindeau peste proprii purcei când aceștia sugeau. SOLUȚIE: Să se instaleze o barieră pentru purcei, permițându-le accesul la țâțe fără a se putea apropia prea mult, ca să nu fie striviți. 2. CANIBALISMUL: Întrucât fuseseră private de posibilitatea de a-și exercita instinctul de râmare, scroafele au început să-și mănânce propriii purcei. SOLUȚIE: Să fie închise împreună cu purceii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ceva țoale, vedeți? S-o grijit de copil cumva, atunci cum de l-o pus la ghenă? Mare minune! ─ Și ce intenționați să faceți cu copilul, doamnă Mihai? Păi mă duc la cinci la o muiere, că are unul de țâță de v-o două săptămâni, să-i deie o lecuță de piept. Veți încerca să-l păstrați? ─ Cum? Copilul, doriți să-l creșteți dumneavoastră? Da’ nu io l-am găsât? Dacă l-am găsât, cine să-l crească? Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
asta cu ceață poate să plece liniștit acasă, n-are cum să vină nimeni să încerce să privească luna și planetele. Oricum nu vine nimeni niciodată. Și omul se zgribulește așteptând să se schimbe culoarea semaforului de la lupoaica care dă țâță celor doi orfani cu picățele, din cauza ninsorii. Pe individ îl cheamă Pascal Ciortea dar nu-i place s-o recunoască. Căci una din marile lui preocupări e să se întrebe mereu, zi și noapte, cine sunt eu? Cine? Fie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu plăcere? Iubirea n-ar trebui să fie ceva mai puțin primejdios? Un tablou din Lacul Lebedelor? Așa simte Iulia, dar orașul e cuprins de mâzgă și iubirea se face varză pe picioarele ei încălțate în balerini. O cățea cu țâțele roase până la sânge merge alături, amușinând prin rigolă. Înnebunită de foame, peste ochi i-a căzut pâcla divinei neînțelegeri, veșmânt de mizericordie care în clipele grele coboară peste suflet pentru a-l apăra de gravitatea consecințelor. Iulia, care iubește animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
toate iubitele, i-a mai născut ultima un băiat. Vremuri grele, de restriște A venit tăvălugul nemilos al celui de-al Doilea Război Mondial și a luat toată floarea tinereții din toate satele și au mai rămas doar cei cu țâța-n gură și cu barba sură. Au rămas surzii și orbii să scoată la fete ochii. Plânsete și jale s-a așternut peste tot. Muncile grele au căzut pe copii și femei. Ici-colo a mai rămas câte un șobolan care
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
casei, să nu se coboare să-și ia lucrurile din casă; 18. Și cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă să-și ia haina. 19. Vai de femeile, care vor fi însărcinate și de cele ce vor da țîță în zilele acelea! 20. Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. 21. Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii pînă acum, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Beșleagă, cel care va deveni în paginile următoare Caius AEqvus, exponent strălucit al pan-daco romanismului român contemporan. După ce alungă, cu un gest bine țintit al gumarilor săi uriași javra care conturba peisajul, Calache duse la gura nefericitului corespondent voluntar țâța caldă și virilă a unei sticle cu samahoancă. Parcă era ceva mai primăvară! La redacția marelui cotidian Expresul Național, în lipsa directorului plecat cu familia la cules de nuci de cocos în Insulele Coco, în lipsa contabilului șef plecat cu o cospondentă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
îl plesni peste frunte, ca și cum cineva uitase ceva. Interveni Calache, absolvent al unui curs de prim ajutor la pompieri. După primele șase palme Ghelasse se desleșină. Ochiul său valid distinse mai întâi gura sticlei și, peisaj în continuare, cele patru țâțe ale unui cal care era ...iapă. Lumina cădea de sus, apoteotic și, printre lacrimi, Ghelasse fu inundat de imensa revelație pe care tu, cititorule, nici nu o bănuiești... Revelația din grajd. Acesta a fost, ab initio, primul mare titlu scris
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]