8,709 matches
-
a avut nevoie și de instrumentele lui: oameni care au ținut sus steagul idealului național și i-au insuflat poporului spiritul românesc, i-au întărit voința, i-au oțelit brațul, pentru ca, în ciuda tuturor vijeliilor epocii, corăbioara românității să ajungă la țărmul dorit. Astăzi, când în fața noastră se află realizat mărețul edificiu al unității naționale - edificiu pe care l-a început Mihai Viteazul - , eu îmi dau tributul de recunoștință tuturor celor care, pretutindeni unde se aud cuvinte românești, și-au pus în
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
abate- Amurgul printre pleoape o să treacă... Mi-a fost dorința stranie greșeală, E prea târziu acum să mai rămâi; De ce privirea ta încă mă-nșală Cum o făcea la ceasul cel dintâi? Mi-e gândul asuprit și-n răvășeală, Rămân spre țărm iar, zorii să-i tămâi... SONET XII Mă redescopăr viu sub promoroacă Prin iarna care umbrele-și deșartă, Sculptând în stânci neîntinata artă Tivesc culori ce timpul le îmbracă. Iar marea de ar vrea să ne despartă- În valuri reci
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
Un orizont pictat de curcubeie Încet, încet apus pe-un braț de maci Și pânze-albastre vălurind condeie Căci fără de cuvânt... suntem săraci. Sculptând miraje-n semne de-ntrebare Eu scriu și tac, arzând în mine dor. Însângerat amurg pe-un țărm de mare Se-nvârte-n gol, stingându-se ușor. ÎN CÂTE AMURGURI În câte-amurguri sărutat-ai marea Pe câte valuri sparte-ai scris „iubire” Câte sclipiri cuprins-ai sub privire Șoptind: „Copilă, îmi auzi chemarea?” În câte-amurguri, așteptând să curgă
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
din stele, / Contrastul lor mai doare să-l pătrund” (Doar cu tine). Contemplarea naturii nu poate să nu iște întrebări esențiale: „Aripile mi s-ar frânge, / Cum te-nvăț apoi să zbori?”; „Cum să te cuprind în zare / Pe un țărm de nemuriri?”; „Cum să mai găsesc în soare / Al iubirilor imens?”; „Cum să te învăț a trece / Prin tărâmul dragostei?” (Întrebări) pentru ca, în cele din urmă, să ajungă la întrebarea, repetată de fiecare om: „De ce oare te-am iubit?”, întrebare
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
dragostea ne este oxigenul / Și focul ce mocnește între cursuri. Iubind trăim a vieții lege stinsă / Și înțelegem umbrele din vise, / A inimii lumină-n veci aprinsă - / Sacru altar de doruri necuprinse. // Iubind trăim prin mare și prin nouri / La țărmul infinit cade voința, / Un ceas al inimii rodind ecouri / Să răscolească între valuri fi’nța. // Iubind trăim prin flori din catifele / Parfum necontenit de fericire, / Adâncurile scrie-vor în stele / Și prinde-vor în cercuri nemurire.” Uneori, poeta folosește expresii
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
În neagra adversitate/ Înfrunt capete de hidră”. (Gând de primăvară). De multe ori, poetul își acordă un răgaz din revolta de care este cuprins și atunci e năpădit de suave flori, de nescrise vise, de ape imaginare, buchete de narcise, țărmuri primitoare, de imagini tandre, ireale, armate de ondine, de crângurile milenare unde se adapă „caii poeziei”. Toate acestea chemate de nicăieri, în poezia „Suave flori”. Pentru Virgil Ciucă, acesta e un „veac aberant” unde „Încerci temător să trăiești/ Și-aduni
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
personificare, autorul stăpânind foarte bine regulile de teorie a versificației. Poemele au în general 5-6 strofe. Eufonia este fără cusur. Drumul vieții sale, parcurs până în prezent, poate fi rezumat astfel: „Am înotat în ape de oceane/ Ce se lovesc de țărmuri fără nume/ Cetăți la malurile riverane/ Le deslușesc din apele în spume// Lovit ades de nemiloase valuri/ Am reușit să scap de uragane/ În nopți senine meditez pe maluri/ Când îți compun poemele profane” (Spre astre). Elementul politic, în special
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
-și uite marile personalități și să le poarte o neștearsă amintire. Momente emoționante reînvie poeta, legate de accidentul tânărului Nicolae Labiș, poetul căprioarei murind, în poezia „Tramvaiul lui Labiș”. Și pentru Ovidiu, exilat la Pontul Euxin, autoarea varsă lacrimi, pe țărmul trist al Mării Negre, de câte ori trece prin fața statuii poetului latin. Din galeria oamenilor mari nu putea să lipsească, sculptorul care și-a așezat viața „În marmură și în destin”: „Titan al artei devenit / Prin ce-a lăsat și prin credință, Masa
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
picături de apă și prezenturi.” (Celălalt trup - o nouă viață). Din păcate, odată ce ai fost „aruncat” în lume și ai fost însemnat cu un destin, nu te mai poți sustrage frământărilor, bucuriei și pericolului de a fi, de a suporta țărmurile existențiale. „Suntem rug, flacără, scântei, zâmbet, lacrimă, vis, gânduri,/ cuvinte în delir, fapte, raze de soare sau lună, zefir, furtună, castel de umbre, corolă de lumină”... (Suntem). Indiferent de locul în care ne poziționăm „arta se adaugă vieții”, ne spune
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
ce afirmă: „ Iubirea - salvarea sufletului gol. „Chiar dacă suntem/ mereu vulnerabili în fața iubirii”, cine ar renunța la această/ imensă flacără,/ această sursă de lumină/, de bogăție sufletească!/ În orice labirint lăuntric există/ adâncul drum spre exilul singurătății/ și drumul salvator spre țărmul iubirii/ - singurele ceasuri de fericire.” ( Iubind acum vei înțelege Cerul și Infernul). Exemplele care urmează subliniază această căutare nesfârșită, dorită: „mă cauți, te caut/ prin adânca privire/ oglindită în apa din noi...” O „taină a inimii” așteaptă să te întâlnească
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
de ușor Să realizez irealizabilul Pentru a vedea taina tainelor, Pentru a mă uita, simplu, La nemărginirea lumii. Numai că, lângă mine, dintr-o dată Un om, neașteptat, Îndreptă aparatul de fotografiat Dorind să „dea clic pe” Soția sa, peisajul și țărmul stâncos. La o parte! În lături! Nu vezi că fotografia oprește Mișcarea pescărușului, Îi frânge brusc zborul... (7) Cât de ciudat: „Tu” - Îți spun. Tu despre tine însuți Spui „Eu”. Mie, la fel, îmi zici „Tu”. Pasămite, Ne-am zăpăcit
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
-mi fii lumină lină, lumina argintata într-o cernita noapte, de smoala-ntunecata. Și când lumini și umbre vor dănțui agale un felinar să-mi fii, strop de lumina-n cale. Să-mi fii și val de mare, care săruta țărmul când mă îmbrățișează prăpastia și vântul. Și-n clipă când pe umeri marea-mi cântă cu dor Un munte să-mi fii tu, învăluit sfios de-un nor. Să-mi fii toamnă și iarna, culori, si albul pur când verdele
SA-MI FII... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368531_a_369860]
-
visaseră! Lăsase la vedere o pată neagră, uleioasă, ce-aflată în derivă, la placul curenților marini, se ondula în forme șerpuitoare tot mai aproape de mal. La ceasul ăsta, când soarele-și încheie drumul său pe cer, So Jin-Ji stă pe țărm. El cugetă la soartă. Are-o colibă veche și săracă, un biet copil și-un câine. De-i cauți, toți bolesc. Și doar el e de vină! Tânjește și leac la suferință nu găsește. Nici rostul nu-și află de-
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Poeme > Meditatie > ȘTEFAN DUMITRSCU - POEME PROFETICE Autor: Ștefan Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1897 din 11 martie 2016 Toate Articolele Autorului Motto: „Noi vom muri asasinațI Într-un apus adânc de soare Pe țărmurile unui veac Gesticulând a disperare!” CALUL TROIAN AL LUMII, AMERICA SAU LUCEAFĂRUL [1] De n-aș fi ființa pură străină de frumoasă în lumea asta-n care nimic nu este viu și-ar exista o Lege ce m-ar iubi
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
America să fiu [2] Și primul gest pe care l-aș face-n dimineața nașterii mele stranii ar fi să mă dezbrac pe scena nesfârșită-a Oceanului Atlantic eu aș juca-n picioare sublimul nostru veac [3] Când aș cădea pe țărmuri de-atâta oboseală aș mai voi în lume să-mi fie-o sile-adâncă de cărnurile mele vărsate peste țărmuri la care viermii lumii se-ndeasă și mănâncă [4] Și mi-aș aduce-aminte apoi într-un târziu cum că de fapt în
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
să mă dezbrac pe scena nesfârșită-a Oceanului Atlantic eu aș juca-n picioare sublimul nostru veac [3] Când aș cădea pe țărmuri de-atâta oboseală aș mai voi în lume să-mi fie-o sile-adâncă de cărnurile mele vărsate peste țărmuri la care viermii lumii se-ndeasă și mănâncă [4] Și mi-aș aduce-aminte apoi într-un târziu cum că de fapt în veacuri iluzie eu sânt metaforă pe cerul unei specii mioape fata morgana-n veacuri străină apărând [5] Născut eu
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Lună și nechezând prea mândru de toate și de sine [10] Și parcă s-ar petrece un fel de somn invers cine pe cine-n lumea aceasta se visează Calul Troian e Tatăl acestei Troi imense sau Troia stă pe țărmuri înnebunind de groază [11] Cine pe cine oare acum se sinucide cețoasă este lumea nedeslușit e totul se-aude Calul tragic ca un cocoș din ape și iată se zărește că tot el este mortul [12] El nu nechează-n
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
odinioară [33] Și se-aprind iarăși torțe femeile-n lumine se văd dement pe mese goale dansând și stins de undeva se pare că tropăit se-nalță însă visul rămâne ca vis al unui vis [34] Și ei zăresc la țărmul bătrânei Europe osul unei Americi ce fuse Cal Troian nu cumva mort e Calul acolo unde este Cetatea fiind ea însăși mormântul lui de Cal [35] Și vaiete se-nalță și lumea se scufundă Cetatea este burta ce-și naște
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
să fiu [100] Și primul gest pe care l-aș face-n dimineața nașterii mele stranii ar fi să mă dezbrac pe scena nesfârșită a oceanului Atlantic eu aș juca-n picioare sublimul nostru veac [101] Când aș cădea pe țărmuri de-atâta oboseală aș mai voi în lume să-mi fie-o silă-adâncă de cărnurile mele vărsate peste țărmuri la care viermii Lumii se-ndeasă și mănâncă NAȘTEREA POETULUI (Tatălui meu, Nicolae!) [1] Venea sufletul de departe Doamne, să mă opresc
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
mă dezbrac pe scena nesfârșită a oceanului Atlantic eu aș juca-n picioare sublimul nostru veac [101] Când aș cădea pe țărmuri de-atâta oboseală aș mai voi în lume să-mi fie-o silă-adâncă de cărnurile mele vărsate peste țărmuri la care viermii Lumii se-ndeasă și mănâncă NAȘTEREA POETULUI (Tatălui meu, Nicolae!) [1] Venea sufletul de departe Doamne, să mă opresc la această casă cu mâinile arătă pântecul mă așteaptă sânge și miere pe masă [2] Ieși o femeie frumoasă
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
-l astup [15] Și mă trezesc ca dintr-un somn și mă văd mortu-acelei sfere acelui cer acelei lumi plutind prin neguri și prin ere [16] Și mângâiam pe dinlăuntru dinspre adânc înspre afară femeia albă ce-o privisem pe țărmul mării într-o seară [17] Și începea un fel de dor de imnuire și durere și eu vedeam cum cresc ca apa în pântecul acelei sfere [18] Și-mbrătișam pe dinlăuntru iubita care mă năștea cădeau miresmele-n adâncuri și-adâncurile
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
6) Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2033 din 25 iulie 2016 Toate Articolele Autorului De când Desire dispăruse de pe plajă Nicola și Marco, nu-și dădeau pace. Căutaseră cu meticulozitate pe la restaurantele învecinate, inspectaseră plajele învecinate, bărcile parcate pe țărm nesupravegheate, însă nu găsiră nici urmă de Desire. Se interesaseră printre persoanele care se ocupau de întreținerea plajei și ambarcațiunilor la localurile învecinate și nu găsiseră pe nimeni, care să pară că ar avea vreo legătură cu ceea ce-i interesa
PETRECERE NEFASTĂ (6) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368511_a_369840]
-
toți se bucuraseră pe rând, nemaifiind destul de vigilenți împrejurul lor, oricât încercau să conteste acest lucru. Făcuseră multe greșeli fiind prea siguri de reușită. Mergând de-a lungul mării ale cărei valuri împroșcau nisipul cu stropi înspumați lovindu-se de țărm, masa verde de apă cu o inteligență ancestrală le sorbea vorbele și ducea cu sine esența gândurilor lor mârșave, departe în larg, înregistrându-le intențiile. Ei erau prea mărunți și ignoranți și nu pricepeau cum creștea furia valurilor mării, care
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
strălucirea lui. În partea opusă răsăritului cerul este senin, marea este albastră, dealurile și stâncile sunt clare, începând să strălucească. Căldura se intensifică. Natura pare cuprinsă de nemișcare. Mișcarea valurilor este o legănare lină, un ușor clipocit se sparge de țărm, pescărușii nu mai zboară, se lasă legănați ușor de valuri, alții se odihnesc pe acoperișul restaurantului vecin cu plaja, unul stă pe plajă, mândru de prada lui, un pește pe care îl ține în gură. Pe măsură ce soarele se înalță, stâncile
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
de la răsărit, desfășurându-se în direcție inversă de pe înălțimea boltei cerești înspre stânci, lumina mergând de la strălucire la estompare. Soarele devine un disc strălucitor între nori, marea se retrage în sine si parcă dormitează, clipocitul ei se lovește firav de țărm. Soarele apare și dispare dintre nori. Când se arată pe cer într-o lumină strălucitoare orbitoare, marea strălucește pe margini, împrejurimile devin aurii. O ceață pare a acoperi dealurile din zare. Cerul și marea încep să aibă aceeași culoare gri-albastră
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]