24,184 matches
-
ca "imaginea balistică" să se încheie cu stingerea unei vieți îi întărea convingerea că nimic nu putea fi mai adevărat decît ea. În ceea ce-l privea, "imaginea balistică" a vieții sale era destul de clară, se afla în curba descendentă și ținta, capătul, se afla undeva în apropiere, oricum în Vladia. De aceea și cerceta toate cotloanele, bătea cărările, răscolea umbrarele și șoproanele, putea spune ce se află la rădăcina fiecărui butuc de vie, la marginea oricărui șanț, sub fiecare gard din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oricum în Vladia. De aceea și cerceta toate cotloanele, bătea cărările, răscolea umbrarele și șoproanele, putea spune ce se află la rădăcina fiecărui butuc de vie, la marginea oricărui șanț, sub fiecare gard din Vladia, pentru că voia să fie pregătit. Ținta era în acea zonă și cînd o va atinge voia să fie într-un loc cunoscut, să nu-i fie frică. El nu era îndeobște fricos, dar era cuprins de teamă la fel ca toți ceilalți oameni, teama de lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu totul. Toți cei invitați într-adevăr îl admirau fără rezerve pe aviator și poate că prezența lui nu era decît penultima ori chiar ultima picătură într-un pahar plin, gata să se reverse. Nu avea încă nici o dovadă că "ținta" către care îl trimisese Mihai Mihail era chiar Basarab Cantacuzino, dar intuiția lui nu se putea să-l înșele foarte mult. Mersese în "orb", cum rar se întîmpla vreunui detectiv ori inspector al Serviciului, de obicei cazurile erau studiate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
față de acești doi domni ofițeri în rezervă sau în retragere, dracul să-i pieptene, pentru că niște oameni pe care îi interesează Teama și respectul, care fac din teamă și respect un ideal, ah, nu un ideal, ci un scop, o țintă de atins, asemenea oameni sînt periculoși de două ori. Întîi, pentru că doresc așa ceva și în al doilea rînd pentru că știu ce înseamnă teama, știu să o însămînțeze, cum să o crească, cum să o facă folositoare celor ce o stăpînesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spune că avea pe atunci o îndrăzneală a inconștienței, nici nu băga în seamă complicațiile, primejdiile, consecințele, mai ales pe cele care îl priveau anume pe el, îi dădea bătaie, băga cărbuni în cazane și nu-și dezlipea ochii de la ținta cuvenită. Dar asta a fost, vremea minunilor trecuse, lumea nu mai era tot atît de uimită, de zăpăcită, din pricina rapidității și îndrăznelii sale, deoarece chiar lumea însăși devenise mai rapidă și mai îndrăzneață. Chiar viața se trecea mult mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cărui bunici umblau ca toată lumea, pe jos, în opinci. După această înfrângere, Basarab Cantacuzino și-a revenit neașteptat de repede, sau poate că înfrîngerea n-a fost înfrângere decît pentru cei care priveau, și a luat-o pe altă cale, ținta fiind aceeași. Recepția pe care o oferise italienilor a fost una dintre puținele sale greșeli, probabil fusese inevitabilă, trebuia să le arate oamenilor Ducelui că este o persoană importantă și influentă, demnă de toată încrederea și mai ales de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era folositor să-i fluture în spate umbra impunătoare a energicului Mussolini, o umbră care se putea transforma într-o umbrelă protectoare, în caz de nevoie. Cu oarecare îndrăzneală și puțină aproximație Mihai Mihail putea să vadă care era noua țintă a prințului. Dacă n-a reușit să ajungă în regență, atunci regența trebuia să dispară. Iar în locul ei, dacă nu se putea instala el, atunci să aducă un om de paie, slab și compromis, care să-i rămână dator și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
această întrebare și cum rămîne cu Consiliul de Miniștri? Stătea pe lada lui ghemuit, după cîte am văzut eu, ușor speriat, poate avea numai emoții, planul său reușise aproape sută la sută, obținuse ceea ce era mai important, de fapt atinsese ținta principală, dar n-a putut răbda și a întrebat "și cum rămîne cu Consiliul de Miniștri?" Atunci locotenentul Georgescu a încremenit. S-a uitat întîi la inginerul Stoicescu, apoi la inginerul Corvino. Mi-am dat seama în acea clipă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
brațele mereu îndoite din cauza mușchilor care stau să-i plesnească haina ori cămașa, îndesat, picioare scurte, butucănoase, încît nu poate să meargă decît cu pași repezi și mici, ca un automat. Ați văzut, cred, automatele de pe la bîlciuri, la tragerea la țintă, întărește ochi și mînă pentru patria română, cam așa arăta locotenentul Georgescu. Un automat cu o minte diabolică, vă dați seama, bietul Bîlbîie a pus o întrebare care putea fi normală, toate punctele principale erau pomenite în afară de Consiliul de Miniștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
anarhiștilor și a „nihiliștilor“, va spune Norman Kohn, iar moda confecționării artizanale a bombelor se răspândise În Întreaga Europă și Rusie. Astăzi știm perfect că În spatele acestor atentate (aidoma celui cu o bombă umplută cu cuie, care a avut drept țintă Camera Deputaților, ca și a exploziilor În lanț de la Liège) stătea, precum un Dumnezeu invizibil, „fermecătorul nostru Racikovski“. Obsesia lui fusese să arunce sămânța suspiciunii În Europa, iar prin asta să o apropie de Rusia. „Nemulțumit În postura sa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aripile mele”. Cel puțin, asta-ți spunea Webber din proprie experiență. Armata nu i-a pregătit pentru nimic din toate astea. Dar, întorcându-se acasă, n-au găsit nici un anunț în care se căutau experți în muniție, specialiști în stabilirea țintelor, cercetași de infanterie. Nimic care să plătească atât de bine pe cât aduna Flint, cu picioarele ieșindu-i din crăpătura laterală a unei rochii de seară din satin verde, cu degetele de la picioare prinse în ciorapi de plasă și ieșind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de metri altitudine, se îndreaptă spre sud de-a lungul Mării Roșii, până la Jedda, unde o s-o cotească la stânga. Te și-ntrebi cum au făcut rost de bani ceilalți tipi care se află în aer acum, îndreptându-se cu toții spre țintele prestabilite. Prin ce dureri și chinuri au avut de trecut. Încă se vede unde și-a făcut Webber găuri în urechi și cât de mult cerceii lungi i-au întins și tras în jos lobii. Privind în urmă, majoritatea războaielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trăiești. Să lași baltă toată misiunea și să te întorci acasă, oricât de negru ar fi viitorul. Un Gulfstream poate căra destul combustibil pentru a zbura 6750 de mile marine, chiar și cu 85 la sută vânt din față. Până la țintă erau doar 6701, ceea ce lasă îndeajuns combustibil pentru a detona bagajele, valizele și mulțimea de pungi pe care Jenson le-a încărcat în Florida, unde au aterizat pentru că pilotul începea să se simtă rău. Asta după ce i-au dat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
seara asta va fi cum vreau eu!" Își schimbă rochița, își prinse părul în clame și pândi retragerea unchiului Dali în curtea de alături. O zbughi afară și se piti în spatele gardului despărțitor al celor două gospodării. Stătea chircită, privind țintă printre scânduri. Muzica o învăluia, provocându-i nesfârșite păreri de rău. Rochiile lungi, sclipitoare, alunecau prin fața ochilor ei, ca într-o poveste cu zâne, făcând-o să se simtă mai năpăstuită decât Cenușăreasa. O văzu pe Sanda stând singură într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bancă, să-și ridice șoseta care-i alunecase dar fetița n-o mai luă în seamă. Grupați din mers doi câte doi, pășiră pragul clasei. Pe bănci îi aștepta abecedarul și o floare. Se așeză care cum apucă, cu ochii țintă la cartea frumos colorată. Fetițele se înghesuiră în primele bănci, băieții se adunară stol în spatele clasei. Părinții se agitau îndrumându-și odraslele spre un loc sau altul. Sanda se da de ceasul morții împingând-o pe Luana către prima bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că trebuie să-ți găsești trecutul, adevăratul tău trecut. Dacă asta Înseamnă să-ți găsești fratele, atunci da, trebuie. Pentru că, dacă nu-ți cunoști propria istorie, e ca și cum ai fi Într-un pustiu. Ca și cum ai pluti pe mare fără nici o țintă, Împins la voia ntâmplării de curenți și de valuri. Poți să fii tras la fund, iar acolo nu-i nimic, nici oameni, nici arbori, nici aer de respirat. E altă lume, e doar un loc ocupat de corpul tău, unde
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tu într-un timp relativ scurt, fușerind pe ici pe acolo, să știi că niciodată nu judecăm un om dacă nu avem motive suficiente, să nu te îndoiești de asta. În ce-l privește pe X, păi el e o țintă clară, mă, ca la poligon când ești pus să tragi într-o vacă mare din PFL, situată la doi metri distanță. O poate ochi și un orb. Nici nu-mi face plăcere să-l atac. Important este, mă, să tragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca la poligon când ești pus să tragi într-o vacă mare din PFL, situată la doi metri distanță. O poate ochi și un orb. Nici nu-mi face plăcere să-l atac. Important este, mă, să tragi într-o țintă ascunsă, atunci mai ai și satisfacții. Mai deunăzi, ții minte, amicul nostru, poetul, ținea cu tot dinadinsul să ne facă să-l îngurgităm pe nemestecate pe unul care reușește să deruteze pe mulți prin felul lui de a fi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
privi ca într-o palmă, o cutie goală de înghețată ce se rostogolea între șine, dusă de vânt, ciori picotind ursuze pe calea ferată. Era relaxant să călătorești de unul singur și să nu te gândești la nimic, către o țintă oarecare unde nu te aștepta nimeni. Acum se întorcea Sidonia, afișa, ca de obicei un aer de oboseală mulțumită, se așeză pe scaunul cu pernă și se aplecă să-și descheie bareta la pantof. Cercetă în jur curioasă, o căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îndreptățea să procedeze astfel, să stea contractată, gata de atac, ca și cum era vorba de-o înfruntare pe viață și pe moarte. Își aminti de după amiezile lor liniștite, când ieșea împreună cu Fana în oraș, de sentimentul ei confortabil, când se simțea ținta privirilor, mica victorie feminină de a se ști mai atractivă decât cealaltă. Suntem niște hiene, orice s-ar spune, gândi Carmina. Nu același lucru se întâmpla când erau împreună într-o mică mulțime de oameni. Fana câștiga atunci cu sporovăiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prisma celui care vede în senzualitate un punct vulnerabil, mă gândeam la cariera ta, la viitorul tău, desigur, fără să-mi pun problema că tu poți să fii o persoană particulară, independentă de tot ce în lumea asta reprezintă o țintă. Acum îți pot spune deschis că fără iubire omul nu ar fi om. Este normal să-ți placă o floare de măr, o gâză, o creangă de salcie, o femeie, un copil, dar atunci când toate celelalte dispar din mintea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tot, n-o găsi nicăieri. Se opri în fața ușii. Scotoci buzunarele fără nici un rezultat. Pe urmă sună, sună de câteva ori fără să se aștepte ca femeia să-i deschidă. Coborî scările, se urcă în mașină, hoinări pe străzi fără țintă, coborî din mașină la un telefon public de lângă piață. Dorea foarte mult ca ea să-i răspundă, să-i poată vorbi dar, nu se aștepta prea mult ca ea să ridice receptorul. Și dacă am omorât-o?, se întrebă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
șoricei de ciocolată, ea ne modelează în plastilină și aruncă cu crema de la tort, mai ales pe fața mea, mă desenează cu carioca verde pe mâini, până aici ai voie, și dinții... abia șoptește ea, îndreptând periculos vârful inamic spre ținta din privirea ei, mai ales stă murdară pe degete și se spală pe loc cu apă plată din sticlă, așa cum aruncam eu din greșeală fasolea de pe sobă în bătaia mâinilor când mă aranjam în oglindă. Diseară ne uităm la filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
poate chiar doarme... și ușa cu multe fotografii lipite adolescentin de Iulia, ce dracu’ caut eu aici, un întreg arbore genealogic al relației lor, enervant de înduioșător, așa eram și eu atunci, îmi vine în nări aerul de uitat înainte, ținta, de aruncat pe piept fără prea multe frânghii: cu el 4 ani, 3 ani jumate cu el... îi învidiez tinerețea, eșecul meu pare mai grav, deși cu fusta scurtă, duc o luptă inutilă, truda mea e în gol, pietre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Gheretă... Nu mă interesează, domnule profesor. Nu sunt atât de instruit. Oamenii În schimb, cu voia dumneavoastră, da. Sunteți chiar mai sensibil decât Îmi Închipuiam, observă răutăcios Petru. Vorbele sale cădeau Însă ca niște săgeți boante la un pas de țintă. Acum vedea bine: nu cu admirație privea poștașul tablourile, ci cu evlavie: Sunteți credincios, domnule Gheretă? Cum o să fiu? se apără zâmbind poștașul. Am fost membru și dacă am fost membru, știți cum era... Statutul! Scoase din buzunar o batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]