3,543 matches
-
bucăți doar oasele. Făcu o mică pauză, iscodind cu privirea următoarea bucată. „O să-ți pară rău...Drept pedeapsă, uite, am să-l mănânc tot...!” „Chiar te rog...!” Îl Îmbie fata mai puțin convinsă. Tony Pavone privi cu lăcomie căpățâna peștelui. Așezată separat pe o farfurie, atrăgea atenția În mod special. Această extremitate a peștelui, de regulă Carla o devora cu plăcere. Mai făcu o tentativă: „Hai, mănâncă...Ai cuvântul meu, e un deliciu...!” „Ți-i cu tot dinadinsul să mă otrăvești
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ceru să vadă cum se prezintă puiul de găină care urma să fie sacrificat, pentru a decide comanda ori a renunța. Afișând o mutră acră, ospătarul reveni cam după o jumătate de oră cu o tavă pe care se afla așezat un Înghețat curcan de dimensiuni incredibile. Îl arătă mesenilor, zâmbind câinește. „Dacă vă place cum arată, sunt la a Dv. dispoziție...!!” O parte din clienții localului izbucniră În râs, În timp ce ei rămaseră Înmărmuriți. Înțelegând rapid gluma proastă oferită de ospătar, Gică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
domnul Sammler se urcă, ducându-se ca un bun cetățean În spate, sperând că nu urma să fie Împins mai departe de ușa din dos, căci nu mergea decât cincisprezece cvartale, și Înghesuiala era mare. Mirosul obișnuit de dosuri Îndelung așezate, de pantofi acri, de zeamă de tabac, de țigări de foi ieftine, colonie, pudră de față. Și totuși de-a lungul râului, primăvară timpurie, primul kaki - câteva săptămâni de soare, de căldură, și Manhattanul urma (scurt) să se alăture continentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care i se părea lui Sammler proaspăt rasă; pietrișul, fin, alb, mic, scrâșnea plăcut sub roți. Ulmii erau groși, bătrâni - mai bătrâni decât vârstele tuturor Grunerilor adunate laolaltă. Ochi de sălbăticiuni se iveau În lumina farurilor sau străluceau În reflectoarele așezate pieziș pe marginea aleilor: șoareci, cârtițe, marmote, pisici sau bucățele de sticlă ițindu-se din iarbă sau din tufe. Nici o fereastră nu era luminată. Emil puse faza lungă pe ușa de la intrare. Wallace, grăbindu-se să se dea jos, vărsă whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bine, unchiule. Dar nu trebuie să hotărâm dacă lumea se sfârșește. Ideea e că pentru tatăl tău este sfârșitul. — De ce Îmi tot repeți asta, de parcă nu aș ști. Ce vrei de la mine? Într-adevăr, ce voia? De la ea, cum stătea așezată acolo, cu sânii la vedere, Împrăștiind mirosuri femeiești, cu ochii mari, practic uniți; chinuită și, În acest moment, sâcâită În mod bizar de Cezar și tencteri, de idei. Lasă sărmana ființă În pace. În acea clipă pretindea că este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de telefoane încântate și grăbite. Jina s-a îmbrăcat pentru prânz, apoi a condus până-n partea cealaltă a orașului, la Zutto’s, acolo unde Irene comandase deja „curcubeul” - un asortiment de rulouri California, ton, țipar și calmar. Lângă ea era așezată Mary Bonelli, care se alăturase clubului sushi cu nouă ani înainte, după ce Jina se ocupase de ilustrația campaniei de publicitate comandată de firma de avocatură la care lucra Mary. În calitate de asistent de avocat, Mary era singură membră a clubului sushi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ciuruită a lui Ceaușescu. Nu mi-a fost o clipă milă de ei, nici o clipă. Acum revăd acel film cu detașare și în afară de faptul că băieții îmi par morți mai demult, că prea au pe față un rigor mortis bine așezat, tot nu am reacții de milă. Dacă nu reușesc să rezist prea mult să revăd acele imagini e fiindcă nu-mi place prizonieratul în nici un trecut. O să-mi reproșezi că am pierdut firul și că eu povesteam despre solidaritatea specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am ajuns în țara caldă, Florida, după două zile de mers. Ne-am preumblat pe la Gainesville, cel mai mare oraș universitar al locului, unde Dragoș are o ofertă. Cred că cel mai mult m-a impresionat să văd casele universitarilor așezate fiecare într-un petic de junglă. Orașul fără studenți părea pustiu. Or fi plecat în țările reci, la schi, sătui de soarele tropical de la ei de acolo. Pe 28 seara am ajuns finalmente la Hollywood, Miami, o stațiune la Atlantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vorbe de tot soiul, în legătură cu nunta unei verișoare de-a lor - ceea ce dovedea rudenia dintre cele două femei - după puțin timp începură să râdă zgomotos, cu tot efortul, vizibil, de-a fi discrete, în timp ce doi bărbați, groși și foarte volubili, așezați față-n față, lângă geam, erau preocupați de politică, în care se arătau competenți, se aprobau, se gratulau reciproc, fiind de acord amândoi că reforma agrară din primăvara anului anterior fusese o greșeală, deoarece „nu avusese suport legal”, fiind „o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
îi devenisem obișnuit. Lung plecă. Dejunul acela îmi păru - în ce mă privea - strâmtorat, îmi mutam privirile, dar mai ales gândurile - momente în care nu mai eram atent la ce se vorbea - când la Ana, când la viitorul ei soț, așezați alături, vizavi de mine, ca o sfidare. Ea era veselă, dar nu-mi fu greu să-i deslușesc pe față o tristețe greu ascunsă, sau pe care i-aș fi vrut-o în acele momente. După-amiază, când totul se împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
i-au fost împotrivă, a pierdut și a atras în destin pe toți; a murit probabil senin, cu demnitatea dinaintea decimării suferite, tot la sorți, de străbunii lui, desigur centurioni în Imperiul Roman. Așa gândeam. Femeile acelea, câteva, și bărbatul așezați pe scaunele înșirate lângă pereți păreau a nu mă observa; se cunoșteau între ei, erau vecini, eu fiindu-le singurul necunoscut. Numai una dintre femei, tânără, în jur de treizeci și cinci de ani își ridică ochii către mine și-mi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
trezit la viață, însoțit de conversația vioaie cu care întinerea - pentru ea în primul rând - timpul obosit al acelei zile sau al acelor vremi... Domnul Pavel abia reușea să facă loc frazelor lui prin dislocările blocurilor de vorbire ale soției, așezate ca în construcții monumentale sau mai degrabă semănând cu grohotișurile încremenite de un miracol pe căderi în pantă. Simțea reușita lui ca pe o abilitate de gimnast sau de jongleur perfect care-și exersa talentul sau geniul cu un neasemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
putea desluși ceva anume ce spera să i se dezvăluie din natura secretă a celui ce locuia acolo, pe care era convinsă a-l cunoaște dar niciodată îndeajuns, nefiind atentă la perorările doamnei Pavel despre avantajele estetice ale acestei camere așezate cu deschiderea ferestrelor spre micul bulevard, căci prin fereastra din curte se vedea și-o parte a bulevardului, invadat acum de mireasma salcâmilor plantați pe marginea trotuarelor largi. În după-amiaza acelei zile merserăm - așa cum aranjasem - la doctor care ne primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și plapome, iar deasupra, pe culme, erau grămădite straie colorate femeiești, o cațaveică, o casâncă, și peste ele o pânză mare de in. Cofa goală, lângă ușă; toporul alături. O icoană cu candela stânsă, la răsărit. Toate erau cu grijă așezate, dar toate miroseau parcă a singurătate și a pustiu. Noaptea cucerise hanul singuratic. Am vrut să cercetez ograda, dar mi-am închipuit că zadarnică îmi va fi munca, de vreme ce, de atâta timp, nimenea nu mi-a răspuns, nici nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vreme frumoasă de toamnă. Soarele nu ardea, aveao lumină lină de aur, și vântul abia-abia adia, ici cumiros tare de pădure, dincolo cu parfumul uscat al miriștilor. Eram c-un advocat bătrân, care apucase și vremurile vechi de la 48; stam așezat bine în trăsura lui largă cu arcuri moi, „cu arcuri pentru bătrâneță“, zicea moș Ștefan Leu; și doi cai albi băteau șoseaua prunduită, nici prea iute, nici prea domol. Vizitiul de pe capră era și el bătrân, cam de vârsta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vie în pustietatea noastră, dar de cununat a spus că ne cunună pentru credința mea... când erau ei în petrecere la Marea cea caldă... Ș-apoi atunci am umblat noi o bucată de țară ș-am văzut târguri și sate așezate, și tare mi s-a mai părut pustie moșia noastră, și bucata de pământ cu care ne-a înzestrat boierul. Dar dac-am văzut noi atâtea - și case, și gospodării, și trenuri și alte multe, ne-am gândit să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de ceas, se mai opri un răstimp ca să numere înstelările proaspete ale haitei de lupi. Erau opt indivizi: îi cunoștea. Sosiseră după viscolul neașteptat de la 9 a lunii. Acum ocoleau sălașurile ciutelor; de bună-samă chibzuiseră un plan și se aflau așezați undeva în bătaie și la vânat; deoarece lupii vânează întocmai ca și noi: unii ocolesc ciutele ori căprioarele mânându-le, iar alții stau în țiitori și le atacă. Țin socoteală de direcția vântului și de configurația terenului. „Buni vânători“, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adică prinț moștenitor, rămăsese totuși Mustafa, fiul georgiencei. Deci sultana de la Veneția, căreia istoricii i-au zis Roxelana, și-a propus, ca un drept al ei de mamă, să schimbe succesiunea la tron. Fiul georgiencei trebuia înlăturat; în locul lui trebuia așezat Mehmet. Atacul s-a produs întăi cu blândeță, apoi cu oarecare vioiciune, între plăcerile așternutului. Dar Soliman obișnuia să lase lângă papucii de după perdeaua ușii preocupările lui politice. Oricât l-a împuns cu cornițele ei sultana-doamnă Roxelana, măria sa stăpânul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
chiar și mama, câteodată când o lua gura pe dinainte) o numeau „pupincuristă“, un cuvânt care mă stânjenea pentru că era atât de răutăcios, dar care, să recunoaștem, era o descriere potrivită. Maggie se „răzvrătise“ prin a duce o viață liniștită, așezată, cu un bărbat la fel de liniștit și de așezat, pe nume Garv, pe care, ani de zile, familia mea l-a detestat. Îi criticau fiabilitatea, buna-cuviință și mai ales puloverele pe care le purta (prea asemănătoare cu ale tatei, era părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în viața mea. E grozav să ai balcoane. Luke mi-a deschis. Îi ieșea un ac din frunte, de parcă ar fi fost un inorog. —Gaz, a explicat. Gaz cu acupunctura lui. O Zi a Recunoștinței fericită. Intră. În jurul mesei erau așezați Gaz, Joey și prietenele lui Rachel, Judy și Fergal. Shake lipsea. Se dusese la Newport să petreacă Ziua Recunoștinței cu familia lui Brooke Edison. După câte se pare, Shake și Brooke aveau parte de partide de sex fantastice; îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de oboseală, dar și de disperare. M-am deșteptat un ceas-două mai târziu. Era mai puțin întuneric, dar continua să toarne cu găleata și un bubuit surd îmi ajungea la urechi de peste tot, făcând să tremure lespedea pe care eram așezată. Ulicioara pe care mă aflam, de câte ori o cutreierasem! Văzând-o însă astfel, pustie și străbătută de un torent, nu mai izbuteam s-o așez undeva în minte. Tremuram de frig, veșmintele mi-erau ude, sandalele le pierdusem în goană, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de vază, orășeni cinstiți, își amintea mama, au fost arestați în urma denunțului vreunui rival sau chiar al unui vecin gelos, acuzați că l-au insultat pe prinț și că au adus atingere onoarei sale, fiind mai apoi plimbați pe străzi așezați de-a-ndoaselea pe spinarea unui măgar și azvârliți după aceea în temniță sau chiar decapitați! Sub influența Sorayei, Abu-l-Hassan și-a pus propria soție, Fatima, cât și pe cei doi fii, Mohamed, zis Buabdillah sau Boabdil, și Yusef, sub supraveghere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înțelepților ulema. N-am ascultat decât în treacăt aceste savante explicații, căci ceea ce mi-a atras îndeosebi privirea a fost spectacolul acoperișurilor: în după-amiaza aceea de toamnă, lumina soarelui era îmblânzită de nori groși și pretutindeni mii de orășeni stăteau așezați ca pe niște terase, la taclale, strigând, bând sau râzând, glasurile lor toate topindu-se într-un imens vacarm. În jurul lor, atârnate sau expuse, straie de oameni bogați sau sărmani fremătau la orice adiere, precum pânzele unei singure nave. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în ritmul rugăciunii, altele încremeniseră într-o mutră visătoare, uneori amuzată, iar altele sporovăiau neîntrerupt. În sala rezervată bărbaților, doar Khâli plângea. Parcă îl văd și acum, de parcă ar căpăta consistență în fața mea. Mă văd în amintire și pe mine, așezat tot pe jos, fără urmă de bucurie, desigur, dar și fără mare tristețe, ochii mei uscați și nepăsători plimbându-se curioși pe deasupra celor prezenți. De la Boabdil, devenit obez, la șeic, pe care anii și exilul îl făcuseră să arate scheletic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
amândouă mâinile și-l scuturau tare, lăsând să le atârne fălcile și să li se răsfrângă buzele, apoi se rostogoleau pe jos într-un mod atât de dibaci, încât nu-și provocau niciodată vreo zgârietură și nu răsturnau niciodată strachina așezată alături, în care-și primeau obolul. Alții pretindeau că sunt bolnavi de pietre la măruntaie și gemeau necontenit, prefăcându-se a fi pradă unor dureri atroce, în afară de momentele în care Harun și cu mine le eram singurii spectatori. Mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]