1,728 matches
-
într-un dans bizar și dezordonat. Simți că totul s-a terminat atunci când în încăperea ceea cu un aer pur funcționăresc se înstăpâni tăcerea, o tăcere parcă nefirească după acea tiradă prelungă. Se uită la șef, care privea cu ochii ațintiți asupra sa și în sinea lui se miră de figura lățită a acestuia într-un imens semn de întrebare, sau chiar de mirare, cine mai știe. Se întrebă: „Oare ce mai vrea șeful?”, și-a frecat prostește o ureche cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
însă în mod ciudat, sub această pojghiță de liniște, curând o grijă ciudată începu să-i alerge nebună prin colțurile întregii sale ființe. Se așeză pe prispa mică a casei ridicată în pripă după viitură, lăsându-și capul în palmă, ațintindu-și privirea în țărâna curții de parcă tocmai acolo în fărâmele acelea de praf s-ar fi derulat un film groaznic, văzut și revăzut de nenumărate ori, și ca un ecou la huruitul acela de adineauri, auzi din nou, de data
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
greș, ca un flux subteran. Îi adună cu amândouă mâinile și-i împinse spre casă. Scoase măsuța joasă în bătătura casei și le dădu să mănânce. Viorel, al doilea copil al ei, văzând că maică-sa rămăsese deoparte cu ochii ațintiți în pământ veni lângă ea. O întrebă cu glas subțirel: „Mamă, tu nu mănânci cu noi?”. Ce putea să-i spună? Că s-a speriat de nu știu ce? Răspunse: „Nu mi-e foame, mâncați voi, apoi o să mănânc și eu când
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la o comandă militară sau, mai precis, ca la o poruncă dată supușilor de marele Calif al Califilor, s-a întors în aceeași secundă spre locul de unde venise sunetul. Bidaru, ca și toți ceilalți participanți, își ciuli urechile și își aținti privirea în aceeași direcție: "Doamnelor și domnilor, mă cunoașteți și vă cunosc! Eu, în carne și oase, sunt curat și transparent, încât prin mine puteți vedea, ca printr-un cristal, viitorul luminos al domniilor voastre. Promit că vă pot întineri și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
buclă și doi ochi uimiți, fără cearcăne și fără pungi, pe jumătate închiși, ce îl oprise subit din mers. Deoarece nu se așteptase la o asemenea surpriză, la început tresări, apoi zâmbi emoționat și, cu degetul arătător de la mâna dreaptă ațintit spre ea, ca și cum ar fi avut un revolver în mână, exclamă: Să nu spui că nu ești Gladiola! Nici prin cap nu-mi trece așa ceva. Dacă ai ști ce speriată sunt, nu uimită ci speriată în adevăratul sens al cuvântului
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să se comporte ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Acuși, acuși, cineva o va pronunța, își zicea el căutând un răspuns pe care nu-l găsea. Nici cu soția nu avea posibilitatea să se consulte, deoarece toți ochii erau ațintiți asupra lor. Tinerii însurăței, tolăniți pe canapeaua de vis-a-vis, deși șușoteau ceva între ei din care Bidaru nu pricepea nimic, erau cu ochii pe el. La un moment dat, liniștea relativă s-a întrerupt brusc. Mișu, sigur pe sine, deși
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aurul fiind inalterabil, dacă e scufundat în pământ nu se înnegrește și nu e ros de rugină, iar dacă-i ars nu se micșorează. Afară de aceea, el întărește și înnoiește prin forța sa naturală puterea văzului celor ce și-o ațintesc asupra lui. Așa este și Biserica atotslăvită a lui Dumnezeu, care întrece în chip real cea mai curată natură a aurului. Ea e nealterată, ca una ce nu are nici un amestec străin în învățătura ei tainică despre Dumnezeu, mărturisită prin
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Cerea costuri prea mari. Proiectul n-a mers, fiind dat repede uitării, consumat la nivel de simple discuții, nereținute de istorici, dar ideea a rămas de rezervă, anumiți lideri gândindu-se la un teritoriu mai mic. Astfel, ochii au fost ațintiți asupra Basarabiei, ca teritoriu "al nimănui". Aici s-ar ascunde "secretul" Basarabiei, păzit, după război, de Yarrowi și consimțit, tacit, de marile puteri, încât, hotărârea Marii Uniri de la Alba Iulia a fost recunoscută la nivel parlamentar de acestea, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
glasul, cu vorbele și cu gesturile sale. Prin astfel de mijloace învățătorul reușește să pătrundă în mințile sărace și încețoșate ale copiilor ca în niște încăperi slab luminate, își încălzește propriul suflet la lumina incandescentă emanată de zecile de ochi ațintiți asupra sa, se străduiește să descifreze de pe chipurile contorsionate ale copiilor mirarea, nedumerirea, neputința, ca și sclipirea scânteietoare a înțelegerii. Cred că astfel de momente de tensiune intelectuală, în care fluxul emoțional și spiritual circulă intens, în ambele sensuri (de la
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
viziunea populară, cum am avut ocazia să amintim, genocidul și fondarea statului Israel par legate. Dacă admitem că izbăvirea a avut loc deja prin crearea acestui stat, nu mai avem de sperat în venirea unui Mesia mântuitor. Evreii, cu ochii ațintiți spre Israel, își așteaptă de acum mântuirea. Nașterea acestei țări a fost percepută ca lumina venită după întunericul catastrofei. Purificați prin suferință și sânge, evreii intrau într-o eră nouă, a cărei expresie era Israelul. Perioada post-Auschwitz începea s-o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
uităm de contextul favorabil, în care ridicarea noastră istorică a fost posibilă datorită coborârii altora. Este vorba de retragerea uriașului val tătaro mongol care, în revărsarea lui, acoperise inclusiv crestele Carpaților unde ne refugiasem. În aceste vremuri zbuciumate, să ne ațintim privirea spre fluxul și refluxul elementului romanic de o parte și de alta a lanțului carpatic. Am putea astfel spune că descălecatele s-ar putea să fi fost o întoarcere spre locurile de baștină a unor grupuri (care au revenit
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
care să nu trezească din morți vreo fantomă răzbunătoare. La a doua apariție a spectrului, Macbeth încearcă să-l izgonească, poruncindu-i să redevină trupul neînsuflețit, rece și orb care fusese, dar nu are cum să se împotrivească privirii intense ațintite asupra lui de către Banquo, privirea încrâncenată, nemiloasă, a fantomelor antice. Când același spectru se va înfățișa pentru a treia și ultima oară (actul al patrulea), el va fi însoțit de câteva năluci chemate de soborul vrăjitoarelor, umbre care vin și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sale, evoca puterea de a provoca o stare delirantă, puterea de a „distrage”, în sensul forte al termenului distract: a-i lua cuiva mințile, a-l face să înnebunească. Gonzalo îl întreabă pe Alonso de ce a rămas încremenit, cu privirile ațintite în gol. Oare nu sunt acestea semne că Alonso a văzut o fantomă, că a zărit-o pe Gorgo? Încercând să descrie vedenia care l-a făcut să înlemnească, regele va repeta de câteva ori cuvântul monstrous, singurul pe care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
le „prelucreze”, cum se spune în limbajul serviciilor de spionaj. Ducele a putut să îl testeze pe Angelo, dar și să remarce virtuțile Isabellei, care se purta firesc și acționa nestingherită, fără să bănuiască nici o clipă că privirea cuiva e ațintită asupra ei. Având-o sub ochi zi de zi, Ducele a „descoperit-o”: cucerit de farmecele ei, a hotărât să o ia de soție pe tânăra femeie ale cărei calități îi fuseseră revelate de o supraveghere câtuși de puțin premeditată
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Îndoieli cu privire la cunoașterea de către el a limbii ebraice), Filon a trebuit să-l concilieze pe Platon cu Pentateucul și dialogul Timaios cu Cartea Genezei. Evident, cea dintîi problemă era că zeul-demiurg al lui Platon, cel care creează lumea cu ochii ațintiți la lumea Ideilor eterne și imuabile, nu prea corespundea cu descrierea Dumnezeului biblic, primordial și suveran, care creează totul ex nihilo. Filon l-a pus pe Dumnezeu să creeze Ideile, În loc să se lase generat de ele. În consecință, calificarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și CP sub axile, pentru a susține pacientul; se atrage atenția că aplecarea trunchiului în față nu trebuie să fie prea adâncă; se urmărește să existe o corelație între aplecarea trunchiului și împingerea în picioare și brațe; privirea să fie ațintită undeva în față. υ Pacientul: așezat pe marginea scaunului, picioarele ușor depărtate; brațele duse mult spre înapoi, trunchiul ușor aplecat în față, privirea înainte. Acțiunea: ducerea rapidă a membrelor superioare prin înainte în sus (flexia brațelor), concomitent cu extensia membrelor
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
a găsi în absența lor din istorie un sens, mai profund decât al prezenței. Spune într-un loc: „M-am născut într-o țară unde principala activitate a fiecăruia e să regrete. Cu siguranță, străbunii mei nu trăiau cu privirile ațintite spre viitor. Dar nu sunt eu cel care să-i condamn pentru asta. Un neam elegiac, sceptic, dezmoștenit” (II, 53). Cioran însuși trăiește cu sentimentul „zădărniciei oricărui gest” (II, 52). În alt loc, își situează identitatea sub semnul fatal al
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
CNSAS “Pas cu pas...de acasă la serviciu, de la serviciu la piață, pe trotuar, în fața casei, cu prietenii în parc...oriunde...Securitatea stătea la pândă...”. Iar Sanda Stolojan în cartea sa spune că “era limpede că Big Brother avea ochii ațintiți asupra mea...toți trăiam cu ei. Uneori se manifestau; în restul timpului vegheau, trimițând din când în când semnale, ca să ne intre în cap că nevăzuta autoritate ne supraveghea...”. Un astfel de semnal a fost trimis spre mine în primăvara
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
căutarea confirmării. Molfăieli de carne, zgomote de furculițe nimerind platoul în loc de carne, apoi de cuțite tăind-o pe farfurii, de coate pe masă, de scaune tîrșîite de podea cînd se deplasau spre carne. Marcu a încercat să facă o poantă, ațintindu-și ochii spre tăblia mesei și căutînd cu mîna firmituri. Tata s-a uitat urît la el, iar băiatul s-a potolit pentru moment. Marcu a apucat carnea cu o mînă și a tras din ea cu dinții, iar cu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și insistentă. Persoana privită simte că a devenit un obiectiv important pentru tine. Din acest moment, privirea ta poate sugera diferite atitudini: când te uiți în ochii acelei persoane înseamnă că vrei să ai de-a face cu ea, privirea ațintită pe fața persoanei arată că sentimentele tale sunt mai profunde decât cele uzuale, privirea lăsată mai jos de gât spune că te interesează fizicul acelei persoane; dacă însă privirea nu coboară pe linia mediană a corpului, ci rămâne orientată lateral
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
hipnoza prin intermediul vocii, îi vei suge ra pacientului că îi obosește vederea, că nu mai simte bine greutatea corpului, că îi este indiferent totul, cu excepția vocii tale. De multe ori, fata care se confruntă cu bărbatul hipnotizator rămâne cu privirea ațintită în ochii lui și nu mai aude ce i se spune; o cuprinde o amețeală confuză, nu mai e sigură pe puterile ei și pare să fie foarte vulnerabilă. Și chiar este. În numeroase cazuri de viol, victima poves tește
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
nu exagerațiuni!... Într-o chestiune politică... și care, de la care atârnă viitorul, prezentul și trecutul țării... să fie ori prea-prea, ori foarte foarte... (...) încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?... da... pentru ce? Dacă Europa... să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea, adică fiindcă din cauza zguduiturilor... și... idei subversive... (...) și mă-nțelegi, mai în sfârșit, pentru care în orice ocaziuni solemne a dat probe de tact... vreau să zic într-o privință
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ori mai dură această înfruntare, pentru că "suferim și pentru că suntem latino-americani". Soarta culturii mici, ca expresie a unei "țări mici", este motiv de lamentație și chiar de iubire-ură pentru Cioran: "De câte ori hartă continentelor ni se deschide în față, ochii se ațintesc numai asupra țărilor atinse de grația terestră. Culturile care au avut un destin al lor, dar care au fost mai cu seamă un destin pentru altele... pentru toate culturile mici, care și-au răcorit sterilitatea în umbră celor mari"22
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
aceasta: „Frumos e orice suflet, privit în simetria puterilor sale proprii; dar frumusețea cea adevărată, cea mai plăcută, adică firea cea dumnezeiasca și fericită, se poate privi, se poate contemplă numai de cel ce are curățita mintea. Cel ce-și ațintește ochii la luminile și harurile lui Dumnezeu primește ceva de la El, ca de la o culoare își colorează propriul lui chip cu o strălucire înfloritoare”{\cîte 25}. Contemplând creația, a rămas încântat de frumusețea, ordinea și armonia ei. Explicând versetul biblic
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
compararea operelor lui Pascoli și Leopardi au atras atenția mai multor exegeți de la începutul veacului trecut și nu numai. Într-un studiu din 1932 Caterina Rinaudo remarcă numeroase asemănări: ambii își găsesc inspirația în spectacolul naturii, simt fascinația infinitului, isi ațintesc privirea încordata înspre misterul universului căutând cu truda și în zadar un raspuns rațional la marile întrebări ce privesc condiția umană; ambii sunt melancolici și însingurați; la amândoi se regăsesc accentele unui pesimism dureros și, în cele din urmă, ambii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]