8,762 matches
-
trecut două săptămîni și nu-mi vine deloc, am turnat În mine trei oale de ceai de pătrunjel pînă am vărsat, am sărit și de pe dulap, nimic țla ce mai pot ajuta jumătățile mele de țigări cît să te mai abții cît să mai strîngi cureaua și ăia de la servici spuneau că le-a mărit contribuția și nu mai merg la bere decît la chenzină auzi numai două filme pe săptămînă la televizor și alea văzute și răzvăzute ca și cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aproape că-mi exploda tot corpul. Doamne, numai să nu-mi dea drumul, m-am gândit eu, la care el mi-a spus „nici să nu te gândești la una ca asta“, iar atunci n-am mai putut să mă abțin și, fără să mai țin cont de vegetație, până ce el și-a dat jos cămașa, mie mi s-a întâmplat de două ori ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de zece ani. Da, comoara mea, când a văzut flocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
printre ei și să fiu împinsă înainte de acea forță. în timp ce ne mișcam, l-am zărit pe Față-de-Ou pe partea cealaltă a străzii, uitându-se în jur, ținând încă în loc traficul pietonal. Arăta atât de mizerabil încât nu m-am putut abține să nu-mi fie milă de el. * * * Aranjasem cu Tom să ne întâlnim într-un pub irlandez din sud, Freedom Arms, unul din principalele locuri de întâlnire pentru irlandezii expatriați din Londra. Sâmbătă seară petrecerea se revărsa în stradă. Geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
au deschis greoi. —Catherine nu a știut, a spus dintr-odată. Că i-am spus lui despre scrisori. Nu știa. Nu trebuie să îi spui. Te rog. Nu trebuie! Spre oroarea mea, a început să plângă. Plângea ca și cum se tot abținuse de-a lungul anilor și odată ce a început nu se mai putea opri. Cu paharul în poală își dădea drumul la lacrimi, care-i curgeau pe obraz ca două pârâiașe gemene. Clipea constant, hohotind, în timp ce lacrimile îi cădeau mizerabil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mai fusese foame de o săptămână. Catherine Hammond a apărut în ușa barului. Chelnerul s-a îndreptat spre ea, i-a luat haina, i-a tras scaunul și i-a servit un Laphraoig cu o servitute de la care s-a abținut în cazul meu. Purta o rochie cu guler, neagră, cu nasturi argintii și o curea lată de aceeași culoare și arăta minunat, ca întotdeauna. Mă întrebam dacă negrul însemna doliu pentru Nat. Nu am vrut să întreb. Probabil ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de a duce vestea cea bună și de a face pe eroul creștea în timp ce coboram scara spre locul unde-l lăsasem pe Burkeviț. Și, deși știam că această grabă înfrigurată îmi subminează propria demnitate de erou, totuși nu mă putui abține și, ajuns aproape de Burkeviț, îi dădui drumul la tot, în trei cuvinte. Se vede că Burkeviț nu înțelese imediat ce i-am spus, pentru că mă întrebă încă o dată, distrat, parcă pentru a-mi face plăcere. Se uita pe deasupra capului meu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu teamă, de parcă ar fi fost un copil care asmute un câine, întinse degetul arătător și începu să-l poarte de sus în jos pe buzele mele care scoteau sunete atât de vesele și de sonore, încât nu mă putui abține și izbucnii în hohote de râs. - Uite, după semnul acesta, după râsul tău sau după supărarea cu care îmi vei da mâna la o parte, am să cunosc în viitor în ce stare te afli, spuse Sonia. Acum, adăugă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de delir în gerul lui ianuarie 1919. După ce-a fost ajutat să-și revină, Maslennikov a recunoscut că e cocainoman, că a luptat mult cu sine, dar totdeauna fără succes. Printr-un mare efort de voință, reușea să se abțină de la drog o lună-două, câteodată trei, dar după aceea recidiva. După cum ne-a mărturisit, nevoia lui de cocaină e cu atât mai vicioasă, cu cât în ultimul timp drogul nu-l mai excită ca înainte, ci îi provoacă doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
galbene se vedeau strălucind în lumina după amiezei târzii, adunate în spatele leațurilor bătute pe fundul scocului. Scoase repede o batistă din buzunar în care ascunse grăuncioarele de metal prețios. O bucurie fără seamăn îi cuprinsese inima și cu greu se abținu să nu danseze de fericire. Însemna că nu muncise degeaba, dar mai ales că mina nu era seacă. Cuprins de frenezie se apucă să spele mai departe. Nu mai rămăsese mare lucru din minereul găsit în apropiere de gura minei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Reuși totuși, după eforturi destul de mari, să îndepărteze bolovanii și să elibereze linia de vagoneți. În sfârșit în fața sa se deschidea o gaură întunecată prin care abia încăpea aplecat. Știa că are încă de muncit dar nu se mai putea abține. Își aprinse lămpașul de pe cap și se strecură înăuntru. Intrase într-un culoar larg și întunecat, cu pereții brăzdați de muchii ascuțite ce încă mai păstrau urmele uneltelor de săpat. Aici totul era în regulă, tunelul fusese săpat în stânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mea că n-o făcui cu intenție. Încetează, agent! spuse tăios Cristi, simțind că se ener vează. Deși încă nu putea să distingă mare lucru în fața ochilor, după inflexiunile din vocea lui Pohoață i se părea că acesta abia se abține să nu izbucnească în râs, distrându-se pe seama lui, iar asta îl călca pe nervi. Nu cred că a frânat de loc! spuse repede agentul. Și atunci cum explici urmele astea? întrebă mai calm Cristian care nu mai sesiză nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i tot, îl expedie inspectorul pe Vasilică. Rezolvă-ți problemele și mai apoi stăm de vorbă. Dacă apar lucruri noi, te rog să mă informezi și pe mine. Sunt sigur că știi unde să mă găsești, nu se putu el abține să adauge. Am înțeles, să trăiți! răspunse Pohoață pocnind din călcâie. 14 Reflexele roșietice ale focului încetaseră de mult să se mai zărească dincolo de peretele de pânză al cortului. Lângă el, Solomeia adormise, doborâtă de oboseala și zbuciumul zilei trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se întâmplase o nenorocire atât de mare. Băiatul era primul și singurul lui copil și ținea la el ca la lumina ochilor. Îl căutase disperat prin pădure în noaptea când dispăruse și nu-și găsise odihna nici după aceea. Se abținuse cu greu să nu-i ia de piept pe cei doi polițiști care veniseră zilele trecute la ei în tabără, atunci când aceștia le spuseseră că nu aveau nici o noutate despre copil. Zilele acestea, stând aplecat cu capul în jos peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu fața spre Cristian și ridică mâna, arătând spre dreapta lui: Uite, drumul forestier este în direcția aceea, iar mașina e undeva mai în spatele nostru. Când vrei să ne întoarcem nu trebuie decât să spui. Toma o privi admirativ. Se abținu cu greu s-o tachineze cu numele lui Winnetou, însă tăcu amintindu-și de rugămintea ei. Și el ar fi pornit tot în direcția arătată de Ileana dar nu avea siguranța ei. Fără să-l mai aștepte, aceasta porni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai departe când văzu semnele disperate pe care i le făcea Cristi. Pașii ei continuau să se audă îndepărtându-se, după care se făcu liniște. Ciripitul păsărelelor încetase, doar insectele ce zburau în aer mai scoteau un bâzâit slab. Se abținea cu greu să scoată capul de după trunchiul gros ca să pândească drumul pe care veniseră. Asculta foarte atent, încercând să prindă zgomotul pașilor urmăritorului, pregătit să-i iasă în față. Trecuseră deja minute bune de când stătea acolo și nimeni nu apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ai vrea să-ți spun? întrebă Calistrat răstit. Nu ești decât un copil oleacă mai mare. Am un nume. Bine, am să-ți spun, "măi ficior". Ești mulțumit? Dacă nu poți altfel... Să știi, că tot aia-nseamnă! nu se abținu Calistrat să-l zgândărească. Spune, odată, cine e criminalul? No, ce fac, îi spun? se întoarse Calistrat spre Ileana. Odată și odată tot va trebui s-o faci. Ce mai contează? Acum ori mai târziu, tot aia e. Spune-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sus în munte. Cristian conducea repede, reducând viteza doar în viraje, atât cât să mențină mașina pe drum fără să derapeze. În minte i se înghesuiau o mulțime de întrebări pe care voia să i le pună Ilenei, dar se abținu să vorbească. Se hotărâse să asculte întâi ce avea ea de spus și, abia apoi, să înceapă el. Îl mira faptul că pe drum nu se intersectaseră cu nici un camion care transporta lemne. Era luni, prima zi de lucru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să fi afirmat vreodată că zeii au creat lumea, continuă ea, nu, lumea era aici din totdeauna. Zeii nu au creat-o și nici nu s-au străduit să o schimbe. Și atunci, care este rolul lor? nu se putu abține Cristian. Crezi că putem ști vreodată ce vor zeii? Nu pune întrebări care nu au răspuns! De obicei, divinitatea este și creator, așa spun toate religiile din lume. Eu nu vorbesc acum de nici o religie. Nu-ți cer decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
citit gândurile. Paznicii pot face ceva ce nimeni altcineva nu poate. Intră după ea în bârlog și, dacă o găsesc dormind, o pot fereca acolo, prăbușind peste intrarea în sălaș o grămadă de bolovani. Foarte tare! nu se mai putu abține Toma. Mai sunt paznici din ăștia? Moș Calistrat este ultimul dintre ei. Moșul? se miră Cristian. Da, el. Păi, și de ce nu face ceea ce are de făcut? Fiindcă e ultimul dintre paznici. Nu are urmași. A îngropa monstrul nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să-ți aduc bărbățelul întreg înapoi. În noaptea asta nu se va întâmpla nimic. Vreau numai să-i arăt puțin cu ce avem de a face aici, să-i scot fumurile din cap. Ileana bătuse din picior furioasă dar se abținu să se mai certe cu el. Dăduse a lehamite din mână și apoi se întorsese spre Cristi: Fii te rog înțelegător! Ai răbdare cu moșul și încearcă să nu-i ieși din cuvânt! Pe drum nu schimbaseră mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fumând în tăcere. Bătrânul își așezase toiagul de-a curmezișul în fața lor, ținându-l rezemat de genunchi. Cu coada ochiului, Toma îl observa, încercând să ghicească ce urma să se întâmple. Îl vedea numai din profil și nu se putu abține să-l compare cu Sfinxul din Bucegi. Căciulița de lână cu vârful lăsat pe o parte îl făcea să semene cu un nobil dac, un tarabostes de la curtea regelui Decebal. Asemănarea însă se oprea acolo, barba și mustățile stufoase îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
situația era cu totul alta? Bătrânul îi spusese că până atunci așa o amăgise, iar bestia se lăsase de fiecare dată păcălită. Până acum când iată, nu mai voia să pună botul. Asta dacă avea un bot, nu se putu abține Cristian să zâmbească, nevoind totuși să cadă din nou în eroare și să facă aprecieri pripite. Hai! strigă Calistrat. Nu mai e vreme de pierdut! îl îndemnă el pe inspector, văzând că acesta nu este atent la ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aflase vâlva mai înainte și privea țintă într-acolo însă nu reușea nici măcar s-o zărească. În timp ce teama îi încolțea iarăși în suflet, își dorea din toată inima să fi rămas nemișcată tot acolo. Ce face? nu se putu el abține să întrebe. Vine încoace? Nu, stă pe loc. Ai răbdare! Nu mai e mult până ce cântă cocoșii, poate avem noroc și pleacă singură înapoi în bârlog. A trecut atât de mult timp? Mă înnebunește așteptarea asta. Dacă se mișcă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răspuns neutru. Ar fi trebuit să închidă telefonul pe loc, din moment ce nu primea parola. Nu o făcuse numai pentru că știa cât de neglijenți sunt clienții lui musulmani și, cât de puțină importanță dau ei regulilor. Probabil că nu se putea abține să facă mai întâi o conversație de politețe. Din moment ce vă aflați aici, constat că nu ați vrut să țineți cont de avertismentele noastre, continuă bărbatul de la telefon. Cine ești? Nu contează. Fiți atent la drum! Niciodată nu poți ști ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de nestăpânit. Simțea că în câteva clipe își va pierde cunoștința, trebuia să facă ceva. Își duse ambele palme la nas, în încercarea disperată de filtra aerul acela infestat. La început inspiră încet, cu teamă, apoi nu se mai putu abține și trase adânc aer în piept, așteptându-se să simtă senzația de arsură atunci când bioxidul de sulf, ori, ce mama dra cului, era gazul acela, îi pătrundea în plămâni. Alunecarea nebună încetase. Rămăsese întins pe spate, cu mâinile adunate peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]