13,876 matches
-
atracția principală pe stadion. Crainicul ne dădu de știre că Seagrave va conduce mașina-țintă, cea care va fi aruncată de-un camion intrat în derapaj pe direcția a patru vehicule circulând din sens opus. La un moment dat, Vaughan îl abandonă pentru a da fuga la boxa crainicului care se afla în spatele nostru. Urmă o tăcere scurtă, după care, pe un ton ușor triumfal, ni se spuse că Seagrave ceruse ca prietenul său cel mai apropiat să se afle la volanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Și cu afurisitele alea de harnașamente de două parale pe care suntem nevoiți să le purtăm. Seagrave trase din țigara prost rulată pe care i-o dăduse Vaughan. Ținând fumul în plămâni, rămase cu ochii pironiți la muntele de mașini abandonate din fundul grădinii. - Ți le imaginezi, Vaughan, într-una din tamponările alea frumoase în lanț? Gândește-te: o serie de rostogoliri, dar dintr-alea fabuloase, sau poate o ciocnire frontală ca lumea. Visez la așa ceva. Ți se potrivește ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Pentru întâia oară de la externarea mea, străzile erau goale, ca și când epuizantele acte sexuale dintre Vaughan și Catherine ar fi izgonit pentru totdeauna vehiculele. În vreme ce conduceam mașina spre imobilul nostru din Drayton Park, felinarele stradale iluminau fața adormită a lui Vaughan, abandonat pe bancheta din spate, cu gura desfigurată de cicatrice deschisă ca aceea a unui copil pe spătarul îmbibat de sudoare. Chipul lui părea golit de orice urmă de agresivitate, ca și când sperma pe care o vărsase în vulva lui Catherine atenuase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de noapte se întorsese la vehiculul său, Vaughan își termină țigara și străbătu nesigur cimentul alunecos din cauza uleiului spre terasamentul autostrăzii. O berlină mare, condusă de o doctoriță stomatolog de vârstă mijlocie, derapase prin parapet și se răsturnase în grădina abandonată de jos. L-am urmat și m-am uitat de la balustrada ruptă cum coboară la mașina întoarsă acum cu roțile în sus. Se plimbă prin iarba înaltă până la genunchi din jurul mașinii și ridică de jos o bucată de cretă albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
șoc dar nevătămată, tânăra șoferiță în uniformă verde fu ajutată să coboare din vehicul, care-și îngropase capota în partea din spate a mașinii sport. În jurul fuzelajului zdrobit erau împrăștiate bucăți zdrențăroase de fibră de sticlă, asemănătoare unor probe stilizate abandonate într-un studio de creație vestimentară. Șoferul mașinii spor zăcea mort în cabina lui; doi pompieri și un polițist se chinuiau să-l elibereze din carcasa contorsionată a tabloului de bord. Haina de damă din piele de leopard pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
volanului în mâini, urmărind parcursul mașinii de-a lungul unui drum de racord. Am oprit sub un pasaj superior, bara de protecție din față a Lincolnului frecându-se de palisada de ciment care despărțea terasamentul autostrăzii de marginea unui depozit abandonat de mașini dezmembrate. Înainte să rotesc cheia în contact, am ascultat ultima muzică a motorului, apoi m-am lăsat pe spate în scaun. Pe ecranul oglinzii retrovizoare am urmărit mașinile care urcau rampa de acces pe autostrada din urma noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
imediat ce apăru micuța mașină sport a lui Catherine. Virând pe urmele lui, m-am așteptat ca, în orice clipă, să se ciocnească de Catherine: mașina lui depășise liniile demarcatoare și pornise pe un traseu de coliziune. Dar, în ultimul moment, abandonă traseul pentru a intra în fluxul de trafic din spate - și pentru a se pierde la sensul giratoriu al șoselei de centură dinspre nord. Observându-l în timp ce mă luptam s-o prind din urmă pe Catherine, am surprins o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Despre Vaughan nu mai știam nimic din ziua în care-mi luase mașina din garaj. În ce mă privea, eram tot mai convins că el era o proiecție a fanteziilor și a obsesiilor mele, și că, în cine știe ce fel, îl abandonasem la nevoie. Între timp, Lincolnul zăcea abandonat în stradă, dezintegrându-se rapid din pricina absenței lui Vaughan. Pe măsură ce frunzele copacilor autumnali i se așezau pe acoperiș și pe capotă, coborând prin geamurile sparte în compartimentul pasagerilor, cobora și mașina pe cauciucurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ziua în care-mi luase mașina din garaj. În ce mă privea, eram tot mai convins că el era o proiecție a fanteziilor și a obsesiilor mele, și că, în cine știe ce fel, îl abandonasem la nevoie. Între timp, Lincolnul zăcea abandonat în stradă, dezintegrându-se rapid din pricina absenței lui Vaughan. Pe măsură ce frunzele copacilor autumnali i se așezau pe acoperiș și pe capotă, coborând prin geamurile sparte în compartimentul pasagerilor, cobora și mașina pe cauciucurile dezumflate. Starea ei deplorabilă, panourile caroseriei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Nu m am erijat într-un salvator al neamului românesc iar pilda mea, dacă este pozitivă, poate fi urmată. Am încercat doar să identific și să problematizez unele soluții găsite de mine sau de alții. Important este ca România să abandoneze marginea prăpastiei în care se află, blocajele sale și să facă pași mari spre viitor. De altfel nu cred că sunt singura persoană care își dorește acest lucru. Condamnând irevocabil comunismul, am încercat pe parcursul acestei cărți să realizez o radiografie
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
făcută într-un mod lent și superficial. E adevărat că suntem la început și trebuie să învățăm din nou democrația, fiindcă politicienii de dinaintea dictaturii comuniste au dispărut. Totuși nu putem să lăsăm să mai treacă decenii peste noi, lăsând țara abandonată cu totul sărăciei, corupției și birocrației, fără a încerca să le rezolvăm măcar într-un mod rezonabil. Sperăm că într-un viitor îndepărtat, educația va reuși să înfrângă pornirile greșite ale oamenilor iar modul de organizare al societății se va
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
simplificat), ci o instituție socială puternică - unul dintre cele mai importante instrumente de control al minții, un mijloc de distrugere, atât a rațiunii critice, cât și a amintirilor societății despre propriul trecut». [...] «Sfânta scriptură» (a lui Stalin) a fost complet abandonată după decesul tiranului, iar declarațiile lui, cândva venerate, au fost ridiculizate, fiind socotite culmea mediocrității. Cu totul ironic, mai ales adulatorii de odinioară erau activi în demolarea gloriei lui Stalin;” În universul totalitar, puterea și ideologia sunt inextricabil legate. Fără
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de adversarii reformelor reiese și din stilul de viață al rromilor (țiganilor), care în general nu au posibilități de a se instrui și de a se integra în societate. De asemenea, sărăcia și disperarea a împins multe familii să-și abandoneze copiii sau numai pe unii dintre ei. Există și carențe educative dar sunt mai puțin hotărâtoare în luarea unor astfel de decizii. Trebuie găsite soluții temporare în aceste cazuri dar important este să crească nivelul de trai și economia noastră
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
disparate, ci este necesară o modificare structurală pe bază de orientare colectivă. [...] Religia, opunând veșnicia în fiecare clipă a timpului, paralizează avântul răsunător (răsturnător). [...] Românii au prea multă umilință. [...] Umilința te așează sub lucruri. În momentul în care românii vor abandona ideea de destin, ca realitate sub care omul geme, incapabil de a se mișca, ei vor înțelege istoria și poate i se vor integra. Românii n-au aproape nici o înțelegere pentru istorie, căreia-i substituie concepția destinului. Și ce este
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
când pompele de benzină sunt închise. Din fericire, încă nu-l azvârlisem pe Jojo în foc: nu vreau să mă gândesc cum am fi rămas blocați la mică distanță de rug, și nici măcar n-am fi putut fugi de acolo, abandonând o mașină ce putea fi recunoscută ca aparținându-mi mie. În fine, nu ne mai rămânea decât să turnăm în rezervor bidonul de benzină destinată să îmbibe costumul albastru al lui Jojo, cămașa de mătase cu inițialele lui, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fără chip, evocată de Marana, trăsăturile Cititoarei pe care o cunoști; o și vezi pe Ludmila sub plasa de țânțari, întinsă pe pat, în sezonul epuizant al musonului, în timp ce complotiștii din palat își ascut săbiile în tăcere, iar ea se abandonează curentului lecturii, unicul act posibil, într-o lume în care nu există decât nisip arid, peste straturi de bitum uleios, și risc de moarte, pentru rațiuni de stat și pentru repartizarea izvoarelor de energie... Parcurgi iarăși dosarul, căutând știrile cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ermes Marana voia o literatură compusă doar din cărți apocrife, false atribuiri, imitații, contrafaceri și pastișe. Dacă această idee ar fi reușit să se impună, dacă o nesiguranță sistematică asupra identității celui care scrie ar fi împiedicat cititorul să se abandoneze cu încredere - încredere nu atât în ce i se povestește, cât în vocea tăcută care povestește - poate în exteriorul edificiului literaturii nu s-ar fi schimbat nimic... dar, dedesubt, în fundațiile lui, acolo unde se stabilește raportul cititorului cu textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
poate în exteriorul edificiului literaturii nu s-ar fi schimbat nimic... dar, dedesubt, în fundațiile lui, acolo unde se stabilește raportul cititorului cu textul, ceva s-ar fi schimbat pentru totdeauna. Atunci Ermes Marana nu s-ar mai fi simțit abandonat de Ludmila, cufundată în lectură: între carte și ea s-ar fi insinuat mereu umbra mistificării, iar el, identificându-se cu orice mistificare, își va fi afirmat prezența. Ochii tăi cad pe începutul cărții. — Dar asta nu e cartea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-și amâne începerea cursurilor cu un an. Am fost speriată, vă imaginați. Înțelegeți, în America neapărat trebuie să termini o facultate. Dacă nu, atunci n-ai șansa să primești o slujbă mai de Doamne ajută. Îl și vedeam pe Michael abandonându-și studiile și petrecându-și restul vieții într-o comună. Presupun că mai toți părinții au astfel de gânduri când le pleacă odraslele în lume să facă ceva idealist. Am dezbătut problema îndelung cu Jack și m-a convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
c-ar fi putut să-și ocupe timpul cu treburi mai importante. — Așa zic și eu, aprobă Mma Potokwane. Oricum, în ciuda acestui doctor Freud, băieții continuă să-și iubească mamele, ceea ce-i firesc. Făcu o pauză, apoi, bucuroasă că au abandonat subiectul acesta dificil, îi zâmbi larg domnului J.L.B. Matekoni. — Mă bucur c-ai trecut pe-aici. Tocmai vroiam să te sun. Domnul J.L.B. Matekoni oftă. — Frânele? Sau pompa? — Pompa, confirmă Mma Potokwane. Scoate un zgomot tare ciudat. Apa vine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cum să-i dau un titlu mai ochios. Câteva desene, arbori alb-negru cu legende și, după cum crengile au frunze sau nu, scorburi sau nu, cuiburi sau nu, alte semne, subiectul a avut tată castrator, mamă dominatoare, familie care l-a abandonat, bunică sadică, mătușă transsexuală și cine știe câte traume încă nedescoperite. - Crezi c-o să se vândă? l-am întrebat pe Marcu, doar e interesul meu la mijloc, ar trebui să-mi dea și 8% din încasări. - Normal că se vinde! Ca wisky-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
alunecă pe piept, își lipește pe rând obrajii, cu un soi de curiozitate copilărească, merge mai departe, pe interiorul coapselor. Descoperă sexul, cu o lentoare care mă scoate din minți. Râde când nu-l mai poate cuprinde. Pare că mă abandonează, mă încordez, dar se-apleacă, m-atinge cu sânii. Mă desenează cu vârfurile degetelor, simt căldura cum înviorează fiecare fibră, zvâcnesc mușchii, aproape mă doare pielea, nu mai încap în mine. Cu ochii închiși, mă citește până la tălpi, din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
îmi ies din pepeni. Nici Furtuna? Cum e posibil? încep să tușesc. Asta înseamnă, asta înseamnă... N-am treabă și-arunc o ochire în jur, găuri în pereții coșcoviți și afumați de aparatul de sudură, un morman de țevi ruginite, abandonate de muncitori într-un colț, un ciot de mătură și-un teu în altul, pete de la ploaie pe tavan. Parchetul vechi și uns de smoală are câteva boalfe, catedra e spartă, băncile-s de pe vremea luptei de clasă sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
limba noastră. Îl corectez, doar mă știi că-s filoloagă, you must say «curu’ mă-sii de treabă», și vreau să-l duc, viu și nevătămat, să i-l predau lui Andrei. Dar nu, afaceristul a pornit spre șantier, nu abandonează el ținta. Șoferul: «Don’șoară, zi-i lu’ John ăsta că eu nu-mi rup mașina în hârtoapele alea... No, man... no...», arată volanul, «hârtoape... yes!». Traduc, dar nici un rezultat, americanu’ e pornit să ne construiască economia. Până la urmă, șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
născuse, dînd astfel Încă din prima zi pierzării suferințele viitoare, asta era o Întrebare la care nu găsise niciodată răspuns, după cum nu avea habar din ce pricină cei care Îi dăduseră viață și i-o menținuseră În pofida oricărei logici Îl abandonaseră mai apoi, lăsîndu-l În grija sorții taman cînd avea mai mare nevoie de ei. Se mai Întreba, de asemenea, dacă vreodată, măcar pentru scurtă vreme, fusese iubit de către mama lui și Îl intriga profund complexitatea unui sentiment despre care auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]