3,962 matches
-
care până acum nimeni nu a reușit să-l explice satisfăcător. Unii savanți au propus teoria că anul începea primăvara pentru Israel (Nord) și toamna pentru Iuda, dar această opinie nu a dus la niciun rezultat și ca urmare trebuie abandonată. În orice caz asistăm la un dualism straniu: un An Nou liturgic, toamna, și un An Nou calendaristic, primăvara. c) Despre lunile intercalate (cf. 16.1.b) destinate sincronizării anului lunar cu cel solar, cu privire la epoca preexilică, nu avem nicio
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
făcu mama. Știe el ce știe. Mama era acum rece și aproape că nu ascundea nimic. Discretă și obosită, avea să intervină din ce în ce mai rar. Până ce avea să amuțească de tot. Manechinele zăceau răsturnate pe lângă ziduri, în cele mai bizare poziții. Abandonate. Unele, chiar dacă nu aveau articulații între braț și umăr, aveau în schimb articulații chiar la mijlocul antebrațului. Unora dintre ele partea articulată capătul brațului le lipsea cu desăvârșire, astfel că brațul părea amputat. Ciuntit. Iar în centrul secțiunii expuse privirii fără
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
luat și el un primus în temerara sa ascensiune pe vârful Everest. Ceea tot în Jurnalul științelor și călătoriilor am găsit scris. De fapt, ceea ce fac nu-i propriu-zis o reparație. Primusul nostru nici nu-i cu adevărat stricat. Doar abandonat. Și mi-era prea drag ca să-l las să zacă în părăsire. Plăcerea cea mare pentru mine a fost să-i redau rezervorului de alamă luciul galben de odinioară, așa cum mi-l aminteam de pe vremea când mama îl folosea zilnic
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care îl văd pentru întîia oară, cu toate că am călătorit mult. Opera d-voastră, admirabilă prin ideea ei fundamentală, produce o impresie adîncă asupra vizitatorului și deșteaptă în el aspirații mari și nobile"58. Din nefericire proiectul gustian a fost parțial abandonat. În anul 1938, Lucian Blaga, referindu-se la situația muzeelor din România, reproșa acestora că "oferă cultură sub formă de conserve"59, iar N. Iorga comenta în același sens faptul că "ceea ce avem noi în muzee sînt lucruri rupte de la
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
verde ce va intimida fiecare colțișor. Cu cât trece timpul, mireasma primăverii devine tot mai concentrată, semn că giganticul cuptor al naturii începe să se facă simțit. Pe marginea pădurii, un pârâu cu apă lină ce pare la prima vedere abandonat, este unul plin de peștișori, ceea ce atrage, desigur, vreo cincizeci de călifari albi și roșii, asemenea unor mărțișoare. Deși credeam că asta-i tot, apare și un cârd uriaș de cufundari... spectacolul începe... Intrând în dumbrăvioară, în apropiere se văd
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
pe Ada, acuma, de sus, de ia înălțimea unei revendicări uriașe, de pe munții piscoși care adăposteau Leysins, Maxențiu privea cu durere și revoltă procesii felurite, toate variantele morții lui proprii, pricinuită de femeia avară, adulteră și criminală. Prin mintea lui, abandonată vedeniilor, treceau suferințele, solemne ca și ritul îngropăciunii lui, orânduită de el singur. Era o durere nobilă, o revoltă măreață, care, deodată obosită, se umilea din nou. Maxențiu, cu o gură scâlciată de plâns, așa cum sta urât, netrebnic, acolo pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dorește desfacerea căsătoriei, cât mai repede cu putință, și cu cât mai puține surle. Atâta tot! Ea, neîmpotrivindu-se hotărârii lui,a luat, pentru sine, o alta. Să se ducă, să se angajeze, la un stabiliment de copii. Normali, însă, abandonați, de părinți nepărinți! De-atunci, și unul și altul, își trăiesc viața pe care și-au ales-o; cu durere și-o trăiesc, cu inexprimabilă, prin cuvinte, durere! Ce crudă poate fi durerea aceasta! Ruja, părelnic, și-o mai spală
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
șir, nimeni nu trece prin această curte, izolată de stradă. Nici nu se aude vreun zgomot. Pe dalele de ciment și pe straturile de flori stăruie o liniște ușor ireală. Cu un mic efort, mă pot închipui într-o mănăstire abandonată, cu chiliile goale, sau într-o bibliotecă părăsită, unde doar eu mai privesc peticul de cer care-mi amintește frunzele albicioase ale măslinilor bătrâni din Grecia și zidul din fața ferestrelor. Un zid de cărămidă veche, roasă de intemperii, care închide
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Într-una din seri, dând din întîmplare peste o descriere mai veche a luminii gălbui, ciudate, din Asybaris, m-am gândit că, dacă m-aș putea concentra, ar fi o soluție, probabil, să încerc să duc la bun sfârșit proiectul, abandonat, de roman. Mi-ar prinde bine, presupun, să fug de temerile legate de boală într-o lume unde istoria e complet anulată și nu sunt necesare explicații din moment ce nimic nu e explicabil. Ce ar putea fi mai potrivit pentru nevoia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
recente, îl descriu pe Yhwh conform unei teologii care concordă cu stela lui Meșa. În aceste fragmente, Yhwh este descris ca zeul suprem național, cu o puternică conotație teritorială și politică. De exemplu, după teologia Cărții Judecătorilor, israeliții sunt periodic abandonați dominației unui popor străin atunci când fac răul „în fața ochilor Domnului” (Jud 4,1 ș.u.), în timp ce sunt prompt eliberați de oprimarea străină imediat ce poporul se întoarce să-l invoce pe Domnul cu credință. Această teologie propune imaginea divină a lui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
imediat autorizate să emigreze pe fiecare din cele zece mii de planete ale Ligii. Se discutau încă datele mișcării emigratoare. Gosseyn urmărea evenimentul cu emoții diverse. Nu punea la îndoială necesitatea acestora dar, cu această concesie, logica ceda în fața sentimentului. Venus, abandonată. Îi venea să creadă că două sute de milioane de oameni se vor împrăștia în acest mod prin toată galaxia? Nu se îndoia de securitatea colectivă rezultată din această împrăștiere. Desigur, vor pieri indivizi, fiindcă alte planete, în fiecare zi, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
care ei receptau realitatea lumii lor. Câțiva oameni în uniformă apărură pe una din porți. Unul dintre ei i se adresă lui Thorson într-o limbă guturală, încărcată de consoane. Uriașul se întoarse spre Gosseyn: ― E pustiu. Gosseyn nu răspunse. Abandonat. Cuvântul rezonă în galeriile minții sale. Institutul de semantică fusese părăsit. Bineînțeles ar fi trebuit să bănuiască că așa va fi. Oamenii cu funcții de răspundere sunt, până la urmă, tot oameni și nimeni nu trebuie să se aștepte să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
imediat autorizate să emigreze pe fiecare din cele zece mii de planete ale Ligii. Se discutau încă datele mișcării emigratoare. Gosseyn urmărea evenimentul cu emoții diverse. Nu punea la îndoială necesitatea acestora dar, cu această concesie, logica ceda în fața sentimentului. Venus, abandonată. Îi venea să creadă că două sute de milioane de oameni se vor împrăștia în acest mod prin toată galaxia? Nu se îndoia de securitatea colectivă rezultată din această împrăștiere. Desigur, vor pieri indivizi, fiindcă alte planete, în fiecare zi, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cafenele și restaurante. Ca într-un ecomuzeu, pe pereți sînt expuse reminiscențele activității muncitorești: gealăie, ciocane, rindele. Urmele acestea ale unor vremuri apuse stau alături de un mobilier heteroclit și uzat, care pare să fi fost recuperat din rîndul obiectelor nefolositoare abandonate serviciilor de curățenie ale orașului. O reapropriere a trecutului care se vrea plină de respect și care permite utilizarea popularului pentru afirmarea distincției. De altfel, în ceea ce privește aspectul și gestica, acești tineri licențiați se deosebesc cu totul de lucrătorii în salopete
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
dar 107 hectare pentru cimitirul parizian din Pantin și 103 pentru acela din Thiais. Haussmann elaborase un proiect de cimitir de 500 hectare la Méry-sur-Oise, care ar fi fost legat de capitală printr-o cale ferată. Proiectul a fost însă abandonat, fiind considerat prea costisitor. Această trecere în revistă, incompletă, a implantărilor orașului Paris în afara zidurilor arată cît este de strînsă capitala între limitele fortificațiilor Thiers. Parisul s-a extins către periferie, exportîndu-și aici săracii și morții, în locuințe sociale și
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
care ei receptau realitatea lumii lor. Câțiva oameni în uniformă apărură pe una din porți. Unul dintre ei i se adresă lui Thorson într-o limbă guturală, încărcată de consoane. Uriașul se întoarse spre Gosseyn: ― E pustiu. Gosseyn nu răspunse. Abandonat. Cuvântul rezonă în galeriile minții sale. Institutul de semantică fusese părăsit. Bineînțeles ar fi trebuit să bănuiască că așa va fi. Oamenii cu funcții de răspundere sunt, până la urmă, tot oameni și nimeni nu trebuie să se aștepte să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
începea să se zbată. Era o lene prea dulce, ca o otravă, dar el se mințea că e chiar trezia focului îngropat, care i se stinsese pe dinăuntru. I se dezmorțeau degetele și inima. Simțea furnicături până în tălpi și voința abandonată a mădularelor lui, pe rând. Nu era adorarea lui Dumnezeu, ci erau doar mila și frica. El, întins pe spate, în câmp și cu brațele desfăcute, părea ca o cruce a lui Vayu, ca și cum păcatul crestase locul în care să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
demnitatea și de splendorile ostaticelor persane, care mătură praful cu marginile brocarturilor pe sub care au îngenuncheat. Pentru Omar, era doar o scenă de fast, pe care mulțimea a strivit-o sub tălpi. Între îngâmfarea macedoneanului și încăpățânarea speriată a reginei abandonate, învingătoare e turma de mercenari și soldați, de valeți și oameni de curte, adunați sub arcadele loggiei albe, care strălucește în lumina necruțătoare și pe sub care se vede pustiul unui cer sec de deasupra nisipurilor. Învăță chiar atunci, pe loc
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de căsătorie, digamie, trigamie, și invers, dacă, atunci când sunt folosiți, nu este vorba de moartea unuia dintre soți. Să luăm prima serie de canoane. Canonul 9: se face mențiune pentru numai pentru prima uniune; femeia care a trăit cu bărbatul abandonat este numit numai uuuuuuuuuuu„cea care trăiește cu”, termen care se poate aplica atât unei soții, cât și unei concubine în sensul modern al termenului. Canonul 26: puternică opoziție între CCCCCCCși iiiiiiii nu va fi niciodată , ceea ce presupune că ,,,,,,,,ar
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
prea bine, dar poate că dumneavoastră știți despre ce este vorba. Spunea de un getax oprit în fața vilei, care trebuie parcat în altă parte și asta cât mai repede. Ioniță Dragu dădu din cap. ― E mașina șoferului. Normal, un taximetru abandonat atrage atenția. Melania Lupu își țuguie buzele. ― Despre asta nu mi-a pomenit nimic. Vreau să spun, nu mi-a comunicat motivul. Scarlat o privi lung, fără s-o vadă: "Cum naiba, nu ne-am gîndit? O gafă idioată... Până
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ei simbolică, nimic nu mai putea fi la fel. Ei, cei de dincolo, cei care descopereau culorile odată cu culorile din Pif, nu mai erau acolo. Timpul istoriei intrase în acțiune, iar mecanismul delicat al complicității ce ne unea era definitiv abandonat. Dincolo de un nivel al istoriei culturale și al sociologiei comunismului, Pif participa la nașterea unei mitologii în egală măsură individuală și comunitară. Eforturile tenace ale părinților de a o procura se întâlneau cu bucuria copiilor care se îndreptau către text
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
servit. Koinski, în înaintarea lui către Marea Roșie, este martorul și actorul acestui amurg al zeilor - scrisul lui Pratt are, în momentele sale onirice, cum s-a remarcat, tușa de simfonism demonic a filmelor lui Werner Herzog. Nisipul deșertului adăpostește ruinele abandonate ale imperiului ce a durat doar câteva decenii. Nisipul deșertului înghite amintirea europenilor care s-au rătăcit pe această întindere africană misterioasă și carnivoră. Nisipul deșertului trezește din adormire energia tribală ce sapă la temelia Romei cântate de fascism. Nisipul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care își pierde mințile, sub povara absurdului care îl înconjoară. Ura și iubirea sunt extremele între care se plasează deliberat omul, ca entitate ce este chemată să-și asume alegerile sale etice. Invalidul care ucide cu sânge rece, în spitalul abandonat, soldații germani, cu gândul la bătăliile trecute pe care generația de la 1940 le irosește, este însăși imaginea hâdă a urii ce face să se miște mecanismul impersonal și sanguinar al conflagrației mondiale. Soldatul german care optează pentru moartea dezonorantă, executat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Referințele culturale și istorice, existența unei rebeliuni în Somalia condusă de Mullahul „nebun” sunt topite în magma narațiunii ce forțează limitele genului aventurii. Somalia pe ale cărei dune de nisip călătorește Abel Robinson, ofițerul englez însărcinat să recupereze urmele forturilor abandonate și mute, este o vastă întindere din care apar siluetele unor războinici ce aduc moartea. Războiul colonial nu are nimic din aura glamour pe care o reciclează filmele anilor ’30. El este o înfruntare inutilă și absurdă cu o Africă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care o deschidea, fiecare știre pe care o transmitea radioul sau televiziunea era, poate, semnul pe care îl aștepta, fereastra care, odată deschisă, avea să lase să intre în castelul strămoșilor corsari ai lui Haddock briza marină a depărtărilor. Niciodată abandonat, ritualul așteptării îndeplinit de Tintin pregătea, zi după zi, pe cei din jurul său pentru o altă plecare. Și fiecare zi care se scurgea, calmă și nesfârșită, era un prilej de bucurie pentru Milou sau Haddock. Ambii știau că aceste după-amiezi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]