3,167 matches
-
păsa de nimic. Azvârli papucul Împuțit pe peluză, Își aprinse impertinent o țigară și, nepăsător În fața pancartelor cu fumatul interzis de pe pereți, se așeză În spatele personalității sale. Zdrobit pe fundalul unui puzzle strălucitor, ce reprezenta pe rând insule caraibiene, prerii, abisuri marine, o barieră de corali vizitată de pești În mantii strălucitoare, continuând să discute despre deschiderea farmaciei de cartier cu președintele comitetului, ca să nu distrugă impresia favorabilă produsă de povestioarele lui, cu graba de a alerga la următoarea Întâlnire, Elio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care se transformă Încet În lapoviță, belind absenți ochii la un caporal tîmpit care n-are nici o șansă să ne bage În cap numele pieselor de tun. Pentru că, sub masca asta plată, sîntem foarte ocupați - ne fabricăm destine nemaiauzite În abisurile conștiinței, În cel mai intim teritoriu al ființei noastre, săpăm cu o Îndîrjire suspectă Într-o stîncă. Să-ți spun o fază... la Hațeg m-am trezit că mă cheamă CI-stul, un securist căcănar, m-a tras de limbă, o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
garantează din start succesul. Pentru a Înțelege mai bine, colonelul mută receptorul de la o ureche la cealaltă. Modul În care Împăratul prezenta lucrurile Îi lăsa de fiecare dată impresia unei energii nedumerite, care se exprima În structuri turbionare, generatoare de abis. Oricît s-ar fi străduit, nu reușea să reziste asaltului continuu al frazelor sale contradictorii, imprevizibile, solicitîndu-i un permanent efort de adaptare care se transforma treptat Într-un soi de amețeală. — Mi se pare destul de clar, Majestate, deși Într-o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-n mine: la vale, tot pământul era cuprins de moarte și-ardea până la cer. Cu vuiet și cu șuier pojarul se-asmuțea spre-nalt. Venea Sfârșitul Lumii. De groaznicele chinuri, prea stors de vlagă, trupul se prăbuși-n adâncul leșinului abis. Trezitu-m-au din moarte toții bunii mei vecini. Mai bine mă lăsau să-mi piară răsuflarea, căci de trăit nici gând să pot, scăpat, distrus, din aspra-ncrâncenare. Blândul lăcaș, zidit de mâna bunului meu tată, ce-n cer acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lase de băut și se abandonase În voia sorții. Aceasta se hotărâse să-i Întindă o mână și-i trimisese nepăstuitului un prieten ce dovedea, În general, o fire de porc, dar care Își pusese ambiția să-l scoată din abis pe cel În care ghicea un suflet zbuciumat de artist. El Însuși scriitor, profesorul poreclit de un elev - nu se știe de ce - Gurgui izbutise să-l dezvețe pe poet de năravul deznădăjduit al sorbitului de băuturi bețive. Ba Încă zelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
adoptat un veșmânt cumva eclectic în ideologia lor. Dar este îndoielnic dacă o asemenea combinație ar fi fost capabilă să ajute de fapt țărănimea. În primul rând, - observa Roberts - una dintre cele mai profunde rele ale societății românești a fost abisul dintre țăran și clasele guvernante și urbane. Deși România nu a fost o societate de castă închisă, având chiar o constantă, dacă nu o foarte voluminoasă mișcare de ridicare socială din rândul țăranilor, tradiția - simbolizând schimbarea opincilor pe pantofi și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
europenismului în jurul a trei cuvinte: libertate, istorie, știință 193. Aceasta este o lume prin definiție neliniștită, în permanentă căutare și afirmare. O lume care-și caută raționalitatea 194 fără a fi pe deplin rațională, pentru că abia atunci ar călca în abisul ateismului. Atunci când găsim o soluție apar o mie de întrebări, și atunci când ne așezăm puțin pentru a ne odihni apar noi orizonturi și noi sensuri ale spațiului. Suntem din nou provocați și răspundem la provocare ca și cum ne-am afla într-
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
asemenea, / Se-ngrașe nuferii suavi și gemeni. Eu, plin de bale și vâscos, greu lupt, / Alăturea, din soare să mă-nfrupt.//"110 În această luptă pentru captarea energetismului solar, poetul își are drept singur vecin șarpele. Citind strofa următoare în abisurile ei mitologice, se înțelege că șarpele și poetul sunt înfrățiți întru destin: pentru ambii, apropierea crepusculului este echivalentă cu preludiul morții. Accepția mitică impune conotația: jertfă prin sacrificiu. Puterea acestui animal este misterioasă și reprezintă rezolvarea conflictului contrariilor. Stranie și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
acest progres în conștientizare, "...autorul se așază tacit în Locul în afara lumii de unde descrie evenimentul percepției: fiecărui termen al descrierii empirice i se adaugă indicele conștiință a"184. Reprezentanții Noului roman francez au fost unanimi în a recunoaște că punerea în abis este un procedeu folosit, pentru prima dată, de către Jan van Eyck, în tabloul Cuplul Arnolfini. În spatele unei draperii, într-un plan secund, pictorul lasă (voluntar sau nu) să se contureze umbra sa alături de alte detalii simbolice adăugate ulterior (după cum au
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
oglindă transformată în cioburi" despre care amintește Nicolae Manolescu atunci când analizează perspectiva din acest roman în opoziție cu Ultima noapte...375. Autorul abstract 376, la rândul lui, nu pare interesat deloc de prima pagină, aceasta fiind doar o punere în abis a lecturii. Observația este confirmată de gestul doamnei T. de a rupe biletul primit "în plicul odios, de un albastru pal"377 fără să îl citească. Astfel, retorica clasică a "deschiderii" este trădată. Întrebările Cine? Unde? Când? Rămân fără răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Cantemir la Lucian Blaga, în România literară, nr. 21/iunie 2005; 88. Ortega y Gasset, J., Meditații despre Don Quijote, Editura Univers, București, 1973; 89. Otto, R., Mistica Orientului și mistica Occidentului, Editura Septentrion, Iași, 1993; 90. Paleologu-Matta, S., Eminescu și abisul ontologic, Editura Științifică, București, 1994; 91. Papu, E., Din clasicii noștri, Editura Eminescu, București, 1977; 92. Petrescu, E. I., Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, Editura Minerva, București, 1978; 93. Peirce, Ch. S., Ecrits sur le signe, Editura Flammarion, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Doamnă/ Eminul meu iubit. Corespondență inedită Mihai Eminescu-Veronica Micle, Editura Polirom, Iași, 2000, p. 127 272 Cf. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, 1995, vol. al II-lea, p. 102 273 Cf. Svetlana Paleologu-Matta, Eminescu și abisul ontologic, Editura Științifică, București, 1994, p. 106 274 Cf. Idem, p. 164 275 Mihai Eminescu Dulcea mea Doamnă /Eminul meu iubit. Corespondență inedită Mihai Eminescu Veronica Micle, Editura Polirom, Iași, 2000, p. 65 276 I. E. Torouțiu Studii și documente literare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a personalităților și, deci, la întreruperea progresului omenirii. Cap. II - Copilul cu dizabilități - ce este diferit? Motto: ALBATROSUL Charles Baudelaire Adesea marinarii, voind să se desfete, Atrag pe punți în cursă gigantici albatroși Ce însoțesc corăbii, în legănate cete, Pe-abisuri îmblânzite prin jertfe de matrozi. Dar cum se văd pe scânduri, stăpânitorii slăvii Devin ne-ndemânatici și înduioșător își poartă vastele-aripi târâș pe puntea năvii Ca vâsle ostenite pe laturile lor. Fochistu-i necăjește și, șchiopătînd, dă zorul Să imiteze mersul
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
sociales et effets de contexte”, Connexions, 72, 2 Arendt, H. (1994), Originile totalitarismului (Origines du totalitarisme), Humanitas, București. Bacu, D. (1991), Pitești. La Buchenwald se murea mai ușor (Pitești. À Buchenwald on mourait plus facilement), Atlantida, București. Balotă, N. (2001), „Abisul luminat”, Aldine, supliment al ziarului România liberă, anul V, nr. 257 („L’Abîme éclairé”, en Aldine, supplément du journal România liberă). Betea, L. (2001), Psihologie politică (Psychologie politique), Polirom, Iași. Boldur-Lătescu, G. (2002), „Fenomenul Pitești - un experiment menit să impună
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de conducători? De ce numai România s-a despărțit astfel de comunism? De ce dovedim oscilații sentimentale imprevizibile sau trădăm parteneriate? Sunt urmele greșelilor anterioare așa de adânci în spiritul nostru național, încât nu putem face altfel decât să cădem în aceleași abisuri ontologice? În concluzie, noi ne-am despărțit de comunism tot așa cum l-am început, printr-o crimă. Analiza despărțirii noastre finale este analiza crimei și a trezirii bruște din hipnoza prelungită a unui spirit adormit și dezorientat. Analitic vorbind, orice
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
integrare. Admirația, reversul ascuns aldisprețuluitc "Admirația, reversul ascuns al disprețului" La Paris, Cioran face tot ce-i stă în putință pentru a se despărți de rădăcinile lui românești. Dar e dezrădăcinarea posibilă? Oricum, refuză să vorbească românește Ă deși sunt abisuri ale sufletului său pentru explorarea căreia numai româna pare potrivită Ă și își cultivă cu perseverență dezgustul de ai săi. În fapt, disprețuiește tribul căruia îi aparține și de care se simte legat. Legat, în toate sensurile posibile. Dar procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sunt, îl invidiez pentru că nu vorbește; pe de altă parte, tăcerea lui e înspăimântătoare. Numai Angst peste tot...” (30 mai 1983 Ă 571). Peste câteva zile, analiza e și mai minuțioasă, și mai exactă: „Mă îndoiesc că-n materie de abis diferența dintre mine și fratele meu este atât de mare cum crezi. Amândoi suferim de același rău, numai că el, taciturn din naștere, nu are acces la verb, în vreme ce eu, vorbăreț neobosit, îmi etalez suferințele și, ca să le compromit, le
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
puternici Ă prin indolență” (I, 180). El, care își dorește să fie mai degrabă un demon, recunoaște finalmente că soluțiile sale, ale unui sceptic, deși mai neputincioase, sunt mai complicate. În locul acțiunii și al negării, îndoiala. „Se poate vorbi de abisurile îndoielii; nu și despre ale negării” (I, 92). Concluzia? „Situația scepticului e mai puțin comodă decât a demonului” (Ibidem). Îndrăgostit cândva de Nietzsche, ajunge acum în postura de a-i admira pe cei înțelepți. Măcar de-ar putea fi unul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o vitalitate ce bate în retragere”. Or, cu doar câteva pasaje înainte, Cioran regreta că în franceză cuvântul scepticism „are o nuanță de diletantism și de ușurătate” (I, 132). Lui i-ar fi plăcut ca scepticismul să poată fi asociat abisului și, pentru o traducere din James, ar fi preferat în franceză mai degrabă abisurile îndoielii, decât ale scepticismului. Oricum, cert este că el încearcă, pentru că se hrănește cu sine, o reabilitare a scepticismului, ilustrare a neputințelor sale, a lipsei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
că în franceză cuvântul scepticism „are o nuanță de diletantism și de ușurătate” (I, 132). Lui i-ar fi plăcut ca scepticismul să poată fi asociat abisului și, pentru o traducere din James, ar fi preferat în franceză mai degrabă abisurile îndoielii, decât ale scepticismului. Oricum, cert este că el încearcă, pentru că se hrănește cu sine, o reabilitare a scepticismului, ilustrare a neputințelor sale, a lipsei sale de eroism. Permanent, însă, regretul că nu se poate elibera de scepticism, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
atacat” (I, 316). În plus, îi citește pe gânditorii religioși, probabil pentru că descoperă în ei căutări identice cu ale sale: „Sunt un necredincios care nu citește decât gânditori religioși. Motivul adânc este că doar ei s-au apropiat de anumite abisuri. La care «laicii» sunt refractari sau de care sunt incapabili” (III, 238). Ba mai mult, ajunge să le ia apărarea: „S-a spus că un filozof creștin nu poate fi, în adevăratul sens al cuvântului, un filozof, pentru că el nu
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
neliniștea lui, face să nu fi găsit niciodată cu adevărat” (III, 148). Ce altceva face Cioran însuși?! Așa încât, certitudinile privind lipsa sa de religiozitate sunt dublate nu numai de îndoială, ci și de convingerea opusă, într-un echilibru pe marginea abisului: „Nici Dumnezeu n-ar putea spune unde mă aflu în materie, nu de credință, ci de religie. Aparțin așa de puțin acestei lumi că mi-e cu neputință să mă socotesc necredincios! Prin această inaderență aparțin «religiosului» (ca să vorbesc precum
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cioran bătuse în tinerețe Franța, nu cu piciorul, ci cu bicicleta. Deși mărturisește că „mersul pe jos e mântuirea mea” (II, 202), Cioran are momente în care chiar această soluție se transformă în reversul ei, tot așa cum singurătatea implica aproximarea abisului. Notează Cioran într-un loc: „Duminică. Șase ore de mers între Dourdan și Étampes. Plimbare cum nu se poate mai exaltantă peste câmpuri, pe cărări noroioase.” (147). Imediat urmează însă inexplicabila metamorfoză: „Seara, anxietate cumplită” (idem). Așadar, singurătate, uitare de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de tot ce văd, de ce sunt încântat să privesc arborii, să contemplu norii, un râu sau o floare” (III, 162-163). Această topire în obiect e, de fapt, o topire în Dumnezeu. Se întâmplă rareori ca sentimentul acesta al Vidului, al Abisului să înspăimânte. Dar se întâmplă, totuși. Într-o zi „splendidă” de iarnă, Cioran ajunge într-un sat unde e „uluit și zguduit de plictiseala care domnea, care plutea în aer, care emana pe străzi” (II, 255). Continuă: „Nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
loc, vorbind de poemele lui Emily Dickinson, Cioran își reproșează că n-a avut curajul și nici energia să-și asume pe deplin singurătatea. Continuă: „Dar prea adesea am fugit de ea, din lașitate, frivolitate sau teamă. Am ocolit numeroase abisuri, din calcul și instinct de conservare” (I, 66). Așadar, singurătatea ca abis, în care Cioran se privește pe sine, dar de care se îndepărtează adesea, căutând o salvare în prezența celorlalți, în flecăreală, în frivolitate, în prezența mulțimii. În fine
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]