3,115 matches
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > DE LA STELE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 483 din 27 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului DE LA STELE De la stele, printre ele, Ai doar gândurile mele. Sunt doar simple perorații, Pierdute în abis de spații. Numărând stele am privit cerul, Cercetându-l mereu în tăcere, Am spus întotdeauna adevărul, Care mi-a dat o nouă putere. Purtăm în suflet un izvor, Din care apa vieții am băut, Strecurându-ne acel dor, Care îl
DE LA STELE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359209_a_360538]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > GÂNDURI Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 483 din 27 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Trecutul ... un abis al amintirilor. Regrete, bucurii, reușite, eșecuri. Nimic. Un joc pe calculatorul destinului. Undeva, în memoria hard-ului, cineva se joacă pe joy-stick. Cu tine, cu viața ta. Împletește situații diverse, nebănuite, ciudate. Îți sugerează impresia, că ai fi stăpânul existenței
GÂNDURI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359212_a_360541]
-
un sărut emoționant, mă plimb pe cîmp, fato, și sufletul meu arde de un dor nestins, ca de o beție al cărei rost nu-l pricepe decît sufletul unui bărbat ... uneori disperat, alteori fericit ... o, voi, femeile, nu ne înțelegeți abisul din suflete, nevoia noastră disperată de tandrețe ... dar ce-ți spun eu ție toate astea, nopți întregi am bolborosit blesteme de unul singur, mugind prin casă ca un taur, la gîndul că, la cîțiva metri de sufletul meu, este căldura
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
inchizi, repeți acțiunea. Beznă deplină. Ai săpat furios în peretele de granit, cu degetele, cu unghiile și dinții. Cauți o pală de aer, mai multă lumină. Lupți cu coșmarurile, cu clipele ... nu știi dacă-i zi sau noapte. Prizonier în abisul meditației, cufundat în nisipurile mișcătoare ale conștiintei. Te scufunzi mai tare în prăpastia neagră, auzi îndemnuri șoptite cu viclenie, sfaturi amestecate. Spirite înșelătoare îți dau t â rcoale: « Aruncă-te ! Acum ! Hai, nu-ți fie teamă te prindem noi. » Râsete
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]
-
promova valorile culturii românești. Volumul ce se va lansa va fi o invitație pentru cititor de a cunoaște opera acestui scriitor complet și complex și fiecare va rămâne uimit de setea și curajul cu care romanciera și poeta pătrunde în abisul fenomenului uman- fiind obsesia melancolica a întregului demers artistic al autoarei de a găsi și ilumină adevărul despre paradoxala și frenetica lumină plină de umbre care este ființă umană. Acest volum este încă o săgeată trasă din inimă Elenei Rodica
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 42 din 11 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340193_a_341522]
-
Mă întreb retoric dacă mai există iubire. Deschid filele reci ale cărților din bibliotecă. 5000 de suflete mă îmbrățișează cu trupușoarele pale, ștrengăresc , mă sărută pe pleoape și îmi urează noapte bună. Sunt singurele inimi reci ce îmi înțeleg paradoxalul abis lăuntric. Optimismul e doar o mască necesară accesării claviculelor morții. Mă întreb retoric dacă phoenicșii au dreptul a se privi cu migală și milă în oglinda spartă a timpului. Ce șaradă cuneiformă e și viața! Mi-aș închide lacrimile într-
UȚA , UȚA ... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340234_a_341563]
-
Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Hohotul tăcerii Tăcerile ce-ades mă înconjoară Cu așteptări ce nu primesc răspuns Im sparg timpanele! Rază solară A-ncremenit în spațiul necuprins Vise ce fulgera întreg abisul Au adunat imagini de hoinar Din haosul ce m-a crezut învinsul Placerilor gustate fără hâr Pe crestele născute din adâncuri Imaginăm castele de povești Și aplecați pe-a șeilor oblâncuri Zburdau în voie cavaleri crăiești La poarta unei inimi
HOHOTUL TACERII de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340284_a_341613]
-
tăcut O-nserare a plâns peste-un ram de cais, Într-o haină de cer am ascuns un trecut Și pe frunze de nor, cu zăpadă, ți-am scris. Vin cocori înapoi, însă tu ești departe, La un pol de abis teama strânge cărări, Trec de lume, prin zări, cu destinul în spate, De te-aud, nu răspund, sunt atâtea chemări! Cu-n ziar pe o bancă, răsfoit doar de vânt Te privesc ca pe-o stea, dar nimic nu îți
MARGINI DE TIMP de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340342_a_341671]
-
de vreo ursitoare? Ce dar minunat ne-a lăsat Dumnezeu! Puterea să ne întoarcem în amintiri, și vise Pe care să le retrăim, cu drag, mereu, Când am ajuns la vârsta aripilor ninse. La tinerețe, ne aruncăm ca pasărea-n abis, Crezând că tot ce se mănâncă, zboară, La bătrânețe, ne dăm seama că a fost un vis, Iar visele dispar ca fumul de țigară! Stefania Petrov Referință Bibliografică: Reverie / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1839, Anul VI
REVERIE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340350_a_341679]
-
luptă. Așa i-a murit trupul. Dar sufletul, nu. Sufletul nu este supus morții și, ca atare, nici formelor intuiției, adică spațiului și timpului. M.-I.B.: Ca și când, ați fi purtători ai aceluiași suflet? E.D.: Am simțit cum urcă din abisul care devenisem, cum ajunge la suprafața ființei și a persoanei mele, cum ne dedublam, rămânând unul singur. Așa am stat, împreună, până s-a făcut ziuă. Atunci, în zorii tulburi, am scris acea poezie (3). M.-I.B.: Eu pot
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
rămânem, iar omul postmodern nu-și mai găsește un rost în a desluși nici beneficiile ruperii sale complete de chingile spațio-temporalității dominatoare și nici a identifica acea dramă tăcută a infinitului, care izvorăște cu putere de nicăieri altundeva decât din abisurile nebănuite ale eu-lui individual. Tocmai de aceea cred că una dintre cele mai bune modalități de a izbi în față tarele ancestrale și mereu modificate ale ființei umane, precum și deficiențele variilor sisteme social-istorice create de aceasta e oferită de moarte
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
vis ce-n vise se va nărui. Ți-aș fi uitare să nu plângi când te trezești, De lacrimi și de dor, iubito, să nu te ofilești ... Și poate (R.N.B.) Sunt ca o frunză verde Plutind în anotimpuri Și din abis se vede Că-i verde doar în gânduri ... Din humă și nisipuri Mă pot preface-n perlă, În mugur de pădure Să-ți cânt un vers de mierlă ... Și, poate, la izvorul Din care vei bea apă Îmi vei sorbi
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
Îmi vei sorbi nectarul Din floarea ce așteaptă ... Sunt voalul de mătase Din frunza de pe ape Când vraja nopții coase Iubirile-mi sub pleoape. Și-n cufărul acela În care m-ai închis Visez că e nacela Din zborul spre abis ... Ca-ntr-o oglindă vie Spre ceruri când privesc Mă văd ca-n reverie Firesc în nefiresc ... Și-aud venind în noapte Din miez de beznă, iar, Tăcute, albe șoapte Iubindu-mă-n zadar ... Și timpul cum mă-ntoarnă La freamăt
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
aveam la vârsta de trei ani. Lumea se prăbușea în jurul meu, se cască un hau necuprins, iar eu rămâneam pe o masă îngustă, de unul singur. Mă uitam în jos și nu vedeam decât picioarele mesei pierzându-se în negura abisului. - Ion al Mic o vinit la minie, oțăra beut, vesăl, noa, Niculai, io-i dadei la coptil o miorița mândră pe lume, să-i dat și voi, c-așe, ca pe dincolo, noi am ales oile, iei or dzâs că mai
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
Frica de judecată și necunoscut îl răscolea. La mijloc, speranța, mai obosită ca nicicând, stătea în cumpănă. Ar fi vrut să mai invingă odată, măcar odată, ca la cotul Donului. Era prea târziu. Trupul trădase. Cărarea îngustă se-nchidea în abis. Acum totu-i părea mai rostuit ca nicicând. Ieri nu era sigur. Nu și-a închipuit că Cel de Sus a dat omului în mâna dreapta puterea de a alege iar în stânga o clepsidră plină cu nisip - nisip aspru ca
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
mai persistă în aerul salin, și nostalgică, parcă și marea îl inspiră plăcut, iar briza îl poartă pe aripi de vânt. Ți-ai dori acum în larg să te-avânți și, de acolo la marinari să le cânți, în tainice abisuri să te scufunzi și-n lumea ta încă o dată să mai pătrunzi. Din străfunduri se aud nostalgice șoapte și din albaștrii tăi ochi se scurg pe plaja pustie noian de nestemate. Sentimente plăcute resimți acum când peste glezne îmbrățișări duioase
MICA SIRENĂ de EUGEN BACIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340061_a_341390]
-
spus: vom merge la Brâncuși, fiindcă artiștii se mișcă liberi între cer și pământ, neconstrânși de limbajul științific sau comun. Eu am adăugat: în poziția inactuală a artiștilor adevărați se pot întâlni: concretul, scopul, idealul, tristețea, bucuria, paradoxul, rătăcirea, absurdul, abisul, speranța, disperarea, ordinea, dezordinea, hazardul, trivialul și purul. Ca să aflăm esențele acestor stări, trebuie să mergem la acest mare artist. În fond, totul se reduce la semn, lucru, autonomie, eteronomie, etic, estetic, figurativ, nefigurativ, sugestie, evocare, inspirație și căutare. Așa
O întâlnire cu Brâncuși povestită de Petre Țuțea () [Corola-blog/BlogPost/340038_a_341367]
-
te-ai gândit la Baudelaire, într-o ipostază fluida, de corespondență luciferica a stărilor, a cauzelor și efectelor lirismului, poate ale versului. Ochiul cititor se solidarizează cu versul, cu coloanele iambului, cadențându-se pentru primirea armoniilor de substanță, cantului străbătător abisurilor, dar și pentru primirea pierderii de sine consimțite, a căutării în întâlnire, sursa de ecouri. Reincarnarea eului liric se abandonează, cititorul, modest deodată, caută un alt cititor: dualitatea cheamă o unitate superioară a doi cititori și doi autori ce trec
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
întoarce la viața de provincie în timp ce Aurelian stabilit definitiv în viața lui mediocra de burghez . Cuplul s-a regăsit 18 ani mai tarziu, în timpul exodului din al doilea război mondial. Între Aurelian și Berenice, separarea lungă a creat un profund abis și nu face altceva decât să confirme faptul atât de simțit: dragostea lor a fost o himera. Berenice a avut gustul absolutului, ea a trăit în această cerință și a dobândit acea conștiința care o face să spună: „Într-adevăr
Louis Aragon: Aurélien. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339341_a_340670]
-
fiecărui an universitar, 7000 de locuri de muncă erau asigurate de odiosul și sinistrul Partid Comunist Român, pentru ingineri, economiști, juriști, medici, profesori, și alte, și alte profiluri și specializări. Și asta în fiecare an. Există succesuri care urcă în abisuri, și înfrângeri care coboară în amintiri siderale. Tabulhanelele și tumbelechiurile laudă succesurile prezentului, și ori scuipă, ori tac mâlc, la realizările unei epoci care nu a fost de aur. A avut, desigur, greșelile și păcatele ei. Dar a dat un
Gala umorului concediat, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339385_a_340714]
-
își imaginează trecerea prin cele patru anotimpuri: Primăvara - Floralia, Vara - Iubitor, Toamna - Melanholia, Iarna - Ultima Thule, ca anotimpuri ale sufletului. Fiecărui anotimp liric îi sunt consacrate 33 de poeme, cifră corespuzătoare unui cod ocult,cunoscut de inițiații lumii. Cartea sondează abisul omenescului, așteptările, regretul, încrederea și neîncrederea, devenirea pașilor încărunțiți, într-un cuvânt, o radiografie a ceea ce suntem, de fapt: egali în moarte! „Etern călător pe o boabă de rouă minunea se-ntâmplă: mor amintirile, umbra cuvintelor niciodată. Aum!” În Evanghelia
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
o ,,chineză” a Absolutului. Nagarjuna, scepticii greci, Pirhon, Schopenhauer, Nietzsche sau Cioran au refuzat să învețe această limbă, s-au împotmolit în fonetica ei. Franz Kafka este probabil singurul om de spirit care stăpânește această limbă, încăpățânându-se să sondeze abisurile mașinăriei cosmice, să descifreze torsiunea, fețele și contrafețele infinitului, să schițeze geografia inteligibilă a lumii. Autorul Procesului se naște la 3 iulie 1883 într-o familie de evrei din Praga. Dacă pe linie paternă avea descendenți pragmatici, robuști fizic și
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
flăcări ce vor arde pe sus din răsăritul falnic și până la apus. singurătatea țese rembrantiind la stampe, cu chipul Tău pe ceruri, pe șesuri și pe ape, adâncul întuneric se-ntinde ca un vis, iubirea mea e mare, tăcerea, un abis ... Tu porți iubirea noastră-,întregul univers și eu durerea surdă a ultimului vers, pe trepte de albastru cobor patriarhal pe cum îmi cade vremea, ca valul după val. joi, 2 august 2012 Referință Bibliografică: Cerule... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare
CERULE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 580 din 02 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340809_a_342138]
-
Care M-am făcut om pentru tine. Și iată te-am făcut pe tine, precum vezi și te voi face Dumnezeu “, se destăinuie Sfântul Simeon Noul Teolog. În cele din urmă, în direcția unui apofatism care definește și mai mult abisul ontologic ce desparte pe Dumnezeu de om, mișcarea minții umane încetează și chiar rugăciunea își schimbă natura. “Sufletul se roagă în afară de rugăciune”. Aceasta constituie isihia, liniștea spiritului, odihna care-i mai presus de orice rugăciune, pacea care depășește orice pace
RUGĂCIUNEA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340974_a_342303]
-
pe răbojuri absurde, o viață care să semene cu a lui Cicero, sau cu a lui Dante cu divine comedii visate de noi, mereu am vrea să plutim în haloul pe care-l face soarele, unde fiecare emoție e un abis, fiecare gând - o pauză, fiecare dans - un pas de rumbă, fiecare lacrimă - un cristal de rubine, fiecare dor - un cântec de flaut. mireasma visului se rostogolește în spațiu, arde simbolurile, plutește și se pierde odată cu noi. să nu ne mai
MI-A TRECUT CHEFUL SĂ SCRIU POEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341337_a_342666]