2,175 matches
-
între "visceral" și "real", a luptei pentru refacerea unității, unitate generată de împreunarea cărnii și a spiritului, asemeni îmbrățișării bărbatului cu femeia; trupul teribil îl prăbușește seară de seară în somn, vrând să-l ucidă cu disperarea amneziei, după atingerea absolutului: "și neucigându-mă/ ca să poată fi, totuși trăit de cineva". "A șasea elegie" este a dilemei. În "Engrame" I. Negoițescu apelează, comentând-o, la poemul "Între două nopți" al lui Tudor Arghezi: "Nichita Stănescu opune temei argheziene estetica sa existențială
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a lungul celorlalte volume, repetată obsesiv; putem afirma chiar că, la Nichita Stănescu, căutările rămân aceleași; poetul însă le nuanțează sau împrospătează limbajul, căutând alte formule de expresie. În "Oul și sfera", lumea se desfășoară între doi poli: poetul și absolutul. Poetul încearcă să se situeze în sfera absolutului, dar aceasta rămâne un permanent miraj, un fel de Mecca ce lasă în urmă, semnificativ, strădania: "...Dar el s-a dus alunecând,/ împins din rai ca de un vânt,/ sau, poate, de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
chiar că, la Nichita Stănescu, căutările rămân aceleași; poetul însă le nuanțează sau împrospătează limbajul, căutând alte formule de expresie. În "Oul și sfera", lumea se desfășoară între doi poli: poetul și absolutul. Poetul încearcă să se situeze în sfera absolutului, dar aceasta rămâne un permanent miraj, un fel de Mecca ce lasă în urmă, semnificativ, strădania: "...Dar el s-a dus alunecând,/ împins din rai ca de un vânt,/ sau, poate, de apăsarea unui gând/ cu mult mai mare" ("Îngerul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a insului de sine însuși,/ pretutindeni și cu atâta pasiune/ încât tot ceea ce se vede ar trebui să nu se vadă/ din pricina răspândirii lui pretutindeni." Ipostaza creatorului este similară cu cea a Alephului, străbaterea infinitului este tot una cu atingerea absolutului, așa se explică deplasarea spre roșu, spre ultimele linii ale spectrului, cu cea mai mare lungime de undă și cu frecvența cea mai redusă: "Deplasare spre roșu, mereu aceeași deplasare spre roșu/ o, linii spectrale ale vieții mele." Nevoia de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
T, adică E./ Primul E este mal vechi decât ultimul E/ Atât." ("Ce este viața? Când începe și încotro se îndreaptă?") În ciuda formulei discursive, poezia invită la meditație, stimulează o stare nedefinită, pe care încă reușește să ne-o transmită. Absolutul este răspândit în toate părțile, iar noi, reprezentăm partea, vedem numai partea, ne lipsește perspectiva, cum spunea Nichita Stănescu altă dată în "omul fantă", la care adaugă ideea repetabilității, a continuității. Automatismul, delirul verbal implică întocmai, ca și în poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
intelectuală renascentistă, ci și pentru o trăire existențială teribilă, printr-o prelungire a organelor de relație, ele devenind independente de restul trupului, care le încorsetează capacitatea de a lua în stăpânire realul. Totul însă se subordonează setei de a atinge absolutul. "Marele gând", "Duhovnicul", sau "Pescarul" reprezintă aceste limite spre care tinde omul de la naștere și până la moarte, motive care apar obsesiv, așa cum vom vedea de-a lungul operei. Trăirea teribilă a existenței și latura ei biografică Cu volumul "Mieii primi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
alți poeți contemporani, apare lumea ca teatru. Poetul își imaginează lumea ca o imensă scenă în care actorii joacă "piesa de alb și de frig". Menționează și timpul când vor avea ochi, ochii divinului, deci timpul când vor avea conștiința absolutului. "Ochiul pe scenă le va plesni și va fi iarnă". Va fi deci iarnă, iarna ca și Nordul simbolizând regiunea rece, propice realizării marilor idei: "Ca să știm până unde putem ajunge/ Ca să pricepem totul de la început ni s-a dat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
incendiu a inspirației. Tot ciclul "Asediul condiției umane" pulsează obsesiv în senzualitatea izvorâtă dintr-o aglomerare de organe ale simțurilor, fără să circumscrie o reverie fundamental erotică. Poetul traversează prin această lume a simțurilor stări existențiale care vizează de fapt absolutul. Setea cosmică este setea de absolut: "Eu recunoscător/ Focarului cosmic de ochi,/ Stolului de urechi,/ Aburul de tâmple/ Năvodului cosmic de nări/ Atacului cosmic de buze.". În poemul "Râuri de ceasuri" definește condiția umană limitată de timp. Încercarea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cerși lumina primară: "Redă-ne prototipul, dă-ne prima sămânță/ și ca pe un păcat ce vrea să fie iar/ șoptește, Limpezimea Ta, pronunță/ acel cuvânt originar!". În poemul "Instanță" este bolnav de cunoaștere și este chemat la judecată în fața absolutului. Simte nevoia unui abis justițiar. Divina comedie este divina aventură "Rai altoit pe iad tânjind spre purgatoriu/ Ce însemnăm în jocul de forțe ce-și bat joc?/ Trăim râzând și naștem, pe dealul iluzoriu,/ diverse lumi de ceară de geniu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mâna pe masă și țopăie masa sub mână,/ pune talpa pe prag și zvâcnesc fibre-n el", ("Singurătate finală"). Marea și muntele sunt cântate cu predilecție. Dacă la Lucian Blaga muntele reprezintă un punct luminos, un punct de comunicare cu absolutul, ("Munte jumătate-n lume, jumătate-n infinit"), la Adrian Păunescu muntele este întunecat, sentimentul este de apăsare, dar va rămâne seninătatea în fața morții, seninătate de sursă folclorică. Prezența tradiției, a folclorului, se realizează într-o rară poezie: "Călușarii" sunt purtătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
artei și religiei. (Vidican Alexandra) Faptul că tema a fost cu adevărat generoasă și am avut multe subiecte de dezbătut. (Lazea Ileana) Lecții despre infinit și unicitate Ce ți-a plăcut cel mai puțin? Nimic. Totul a fost la superlativ absolut (infinit). (Oana Hălmăgean) Că nu am avut suficient timp, temele prezentate sunt complexe, toate la fel de importante. (Botaș Oana) Nu mi-a plăcut faptul că nu am avut niciodată timp pentru a finaliza fiecare temă. Puteau fi patru prezentări, fiecare participant
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
să răspundă pe risc propriu la întrebările noastre) că cinematografia a ignorat multă vreme un adevăr vechi de când lumea: sufletul oricărui film este autorul, emoția actului artistic rezidă din comunicarea directă și misterioasă dintre actor și public, scopul suprem, zeul absolut căruia i se subordonează total, de la pana scenaristului până la foarfeca de montaj, este actorul, purtătorul de cuvânt al ideii. Regizorul este fermentul, catalizatorul. Locul său este în "culise" sub masca discreției și modestiei asumate, un fel de Talleyrand nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
masca etc. - simboluri spațiale sau temporale: casa părintească, orașul, parcul/amurgul, toamna etc. - simboluri cromatice sau muzicale: albul, negrul, violetul ș.a./cântecul, doina, serenada - simboluri geometrice ori cifre: cercul, sfera, triunghiul (erotic)/motivul cifrei trei, șapte - sentimente: dorul, suferința, nostalgia absolutului, tristețea, solitudinea, spleenul, bucuria - acțiuni, situații arhetipale: călătoria, vânătoarea magică, coborârea în infern, rătăcirea în labirint, păcatul originar, pactul cu diavolul, jertfa creatoare, lumea ca teatru, viața ca vis - personaje: Isus, Lucifer, Adam, Eva, Iona, fiul risipitor; Orfeu, Pygmalion, Hyperion
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fortuna labilis, fugit irreparabile tempus. Cele mai multe motive literare au o circulație universală, determinând toposuri (locuri comune, clișee culturale). Toposurile pot fi clasificate în raport cu un canon estetic. Astfel, toposul romantic reunește motive precum nocturnul, astrele, zborul sideral, visul, reveria, solitudinea, nostalgia absolutului, floarea albastră, dublul, angelicul și demoniacul, răzvrătirea prometeică și titanismul etc.), în vreme ce toposul simbolist dezvoltă motive cromatice, motivul instrumentelor muzicale/al muzicii, al călătoriei, al târgului provincial etc. Laitmotivul (germ. Leitmotiv - „motiv conducător“) este motivul central al operei literare, impus
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
un nivel de adâncime, al semnificațiilor sugerate pe baza unei analogii. Astfel, moartea este reprezentată alegoric ca nuntire cosmică (Miorița) sau ca joc irecuzabil ( Dea vați ascuns de T. Arghezi), iar destinul singular al omului superior - care, devorat de nostalgia absolutului, forțează limitele condiției umane - este încifrat în poeme alegorice precum Luceafărul eminescian, Noapte de decemvrie de Al. Macedonski, Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu, Mistrețul cu colți de argint de Șt. AugustinDoinaș. Secvențe construite prin alegorizare pot fi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ironia etc. - Model estetic: abolirea constrângerilor formale, libertatea de creație, instituirea unor structuri discursive inedite, bazate pe antiteză, analogie, metaforă dezvoltată etc. - Teme romantice: iubirea, natura (ca stare de spirit), istoria, timpul, condiția umană (viața și moartea), condiția geniului, nostalgia absolutului, creația, aspirația spre ideal, spre perfecțiune etc. - Motive romantice: visul, somnul, solitudinea, astralul (luna, steaua, luceafărul, zborul cosmic etc.), acvaticul, cosmogonia, apocatastaza, tenebrele, nocturnul, demoniacul, mortul viu, dublul, voluptatea suferinței, evaziunea (fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o temă în romanul psihologic ales Raportândul la alți eroi din romanele publicate în perioada interbelică, mi se pare evident faptul că Gheorghidiu reprezintă un etalon al intelectualului, ilustrând perfect tema inadaptării. În primul rând, el trăiește adevărate drame ale absolutului, fiindcă, în cazul lui, rațiunea și pasiunea nu intră în conflict, ci se circumscriu și se potențează reciproc. Este destul să comparăm iubirea lui Ștefan pentru Ela, vizând perfecțiunea, cu iubirile efemere ale lui Titu Herdelea ori cu dragostea juvenilă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
întâmplărilor reprezentate scenic, ci în cel al conștiinței protagonistului. În opinia dramaturgului Camil Petrescu, „acțiunea scenică este condiționată exclusiv de acte de cunoaștere, iar evoluția dramatică este constituită prin revelații succesive în conștiința eroului“, astfel încât piesa devine o „dramă a absolutului“. CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale speciei literare dramă existente în opera studiată Prima piesă scrisă de Camil Petrescu, Jocul ielelor, ilustrează perfect paradigma teatrului modern, dar și tiparul dramei ca specie literară. Mai mult decât comedia și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sau dragoste) propune o viziune concretă, antropomorfă asupra iubirii, amintind de reprezentările mitologice antice (Eros, Cupidon, Amor). Moartea acestui amor cu aripile de plumb vorbește nu numai despre efemeritatea iubirii, ci și despre moartea mitului dragostei, despre pierderea credinței în absolutul iubirii. Conștiința acestei pierderi sporește sentimentul amarei singurătăți. Solitudinea socială și erotică devine astfel însingurare metafizică resimțită ca îngheț al ființei, ca frig lăuntric, ca eșec existențial: Stam singur lângă mort și era frig / Șii atârnau aripile de plumb. Ultima
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cred eu, semnificațiile „oglinzii din suflet“ se multiplică, fiindcă oglinda se suprapune altor două simboluri (recu rente în poetica barbiană): soarele și inelul nuntirii (roata albă). În primul rând, imaginația se deschide spre „mântuitul azur“ al Ideilor, exprimând aspirația spre absolutul cunoașterii. Această temă principală a baladei, exprimată ca fascinație a solarității, se îngemănează cu tema iubirii: iubire imposibilă între Crypto și Enigel, logodnă cosmică, nuntă mitică, între Enigel și soarele, aprins inel. În al doilea rând, sufle tulfân tână este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de stil, prin încadrarea poeziei întro specie lirică etc. Astfel, poezia lui L. Blaga este o artă poetică, prin care se comunică nemijlocit idei și reprezentări despre menirea artistului și a creației sale, pre cum și sentimentul de nostalgie a absolutului. O altă caracteristică este limbajul poetic marcat de ambiguitate, de reflexivitate și expresivitate. Aceasta se realizează prin frecvența mare a figurilor de stil, precum comparația din primul vers sau metaforele revelatorii (patria sa, zăpada făpturii, curcubeul). 9. Ultimele patru versuri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Gelu Ruscanu, eroul principal al dramei, întruchipează scenic omul superior, în mai multe ipostaze existențiale. Prima este cea de intelectual inadaptat, împătimit de jocul Ideilor platoniciene, adevărată horă a ielelor care îl prind în vârtejul lor, lăsândui în suflet nostalgia absolutului. În sincronie cu acest eu lăuntric există o ipostază socială - cea a intelectualului cu principii ferme, care înțelege să lupte pentru convingerile sale. Astfel, ca avocat și ca director al ziarului Dreptatea socială, Gelu acționează neobosit, sprijinind cauza socialiștilor. Deținând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fi alături de Gelu, acesta se sinucide, repetând astfel destinul tatălui său. Item 2: evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin valorificarea a două scene/secvențe/citate comentate Personajul central al dramei este, ca toți eroii camilpetrescieni, un halucinat căutător al absolutului, un spirit lucid, care are orgoliul de a impune lumii principiile sale inflexibile, cu obsesia de a modela oameni și situații în tiparele idealității sale. Consecvent și ferm în ideile despre justiție și iubire, el nu abdică de la ideal, considerând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
metafizică proteiformă. Pentru ea, creația și iubirea sunt modalități alternative de existență, una solară, cealaltă nocturnă, fiecare punând un rost și un miracol în coaja timpului trecător. Alături de ea, Allan descoperă că dragostea și creația sunt doar întrupări fulgurante ale absolutului care nu alungă suferința, ci o presupun. ÎNCHEIERE În concluzie, apare evident faptul că aceste personaje, obsedate de cunoașterea sinelui și cu noaș terea lumii, trăiesc iubirea ca experiență a sacrului și ca magie. Ei în cearcă săși or doneze
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
divergente pe care filozofia și le autoimpune -, astfel încât fatalmente, orice cunoaștere obiectivă rămâne failibilă: Această polaritate subiectiv-absolut și obiectiv-relativ mi se pare a fi unul dintre punctele de vedere epistemologice fundamentale care pot fi desprinse din cercetarea naturii. Cine vrea absolutul trebuie să accepte subiectivitatea, dependența de eu; cine tinde spre obiectivitate nu poate depăși relativitatea"5. În condițiile date, Dilthey vede în metafilozofie posibilitatea de a se ridica deasupra viziunilor despre lume, pentru a ajunge la o privire de ansamblu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]