1,394 matches
-
de modă veche, s- ar zice. Îndatoritor cu doamnele care mă onorează cu atenția lor. Zâmbise, la ultima frază, cum se cerea. Scurt, abia schițat, reluându-și repede chipul și glasul neutru. — Pensule de mai multe dimensiuni. Creioane, cărbune, tuș. Acuarele, culori de ulei. De cea mai bună calitate. Nu m-am uitat la preț. Am ales cu atenție și am plătit oricât. De asemeni, hârtie, cartoane de toate felurile. Chiar și pânză. Veți putea, eventual, dacă țineți neapărat, să faceți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
între ei în timpul nopții. Stătea în picioare lângă el și își puse fugar o mână pe brațul lui, dar el nu reacționă și Phoebe se duse la fereastră. Peste circa trei minute, auzi cum el închide mapa. O lucrare - o acuarelă simplă, cu acoperișuri înzăpezite, care făcea parte dintr-o comandă pentru felicitări de Crăciun, primită de ea fără tragere de inimă din partea unei firme locale - se afla pe masă. Roddy o luă, o duse la perete și o așeză la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
multidisciplinară. Meritul este și al profesorului Gheorghe Gh. Covatariu. Cvadropoeme = poeme în poeme „Este o descoperire în poezie” îmi preciza la 15 noiembrie 2007 expeditorul despre care aveam să-i aflu ocupațiile sale diverse: eseist, publicist, artist plastic (sculptură, linogravură, acuarelă, ceramicăsticlă și pictură), dar și poet, calități recunoscute prin atestate și notorietate, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, al Uniunii Artiștilor Plastici, al Uniunii Scriitorilor din România și nu numai. Un continuator al cvadropoemelor din perioada Evului Mediu și reluată mai
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de mîncare din lume, toate băuturile, toate mașinile, să mîngîi consensual concubine pe sub frunze de palmier, să asculți mările și pasărea paradisului, să vezi Noua Zeelandă, Polul Sud, să te duci În Tibet, să te impregnezi cu impresii și peisaje și acuarele și cuvinte și rîuri și arome și obiceiuri și limbi străine și muzică și cărți - sînt mii de cărți pe care nu le vom citi niciodată , să vezi Everestul, un atol, luna, ei bine, În loc de toate astea și Încă infinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
alții. Ce vă amintiți despre aceștia? L.D:Ștefan Hotnog îmi plăcea foarte mult, era o persoană distinsa, avea o educatie și o cultură deosebită. În atelier păstra o colecție de ceramică, reprezentând multe zone din România. Lucrările lui în acuarela aveau o cromatică gravă. Îmi amintesc că își petrecea foarte mult timp în atelier. Am fost bună prietenă cu Grigore Popovici, era profesor de desen. Lucra în special flori. Noi îi spuneam Moș Guta, deseori ne adunăm la el în
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
etapă intermediară între concepere și starea definitivă, este o materie fragilă, dar care patinata și prelucrata cromatic transmite privitorului imaginea posibilă finală a bronzului de obicei. Pentru sculptură feminină din Moldova,Lucreția Dumitrașcu-Filioreanu reprezintă un nume de referință, așa cum în acuarela este cel al Iuliei Hălăucescu. Se cuvine să reținem faptul că artista a fost pe parcursul vieții un înzestrat formator și educator mai ales pentru oamenii proveniți din medii cu profesii diferite și care din pasiune și dragoste pentru artă au
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
alții. Ce vă amintiți despre aceștia? L.D:Ștefan Hotnog îmi plăcea foarte mult, era o persoană distinsa, avea o educatie și o cultură deosebită. În atelier păstra o colecție de ceramică, reprezentând multe zone din România. Lucrările lui în acuarela aveau o cromatică gravă. Îmi amintesc că își petrecea foarte mult timp în atelier. Am fost bună prietenă cu Grigore Popovici, era profesor de desen. Lucra în special flori. Noi îi spuneam Moș Guta, deseori ne adunăm la el în
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
etapă intermediară între concepere și starea definitivă, este o materie fragilă, dar care patinata și prelucrata cromatic transmite privitorului imaginea posibilă finală a bronzului de obicei. Pentru sculptură feminină din Moldova,Lucreția Dumitrașcu-Filioreanu reprezintă un nume de referință, așa cum în acuarela este cel al Iuliei Hălăucescu. Se cuvine să reținem faptul că artista a fost pe parcursul vieții un înzestrat formator și educator mai ales pentru oamenii proveniți din medii cu profesii diferite și care din pasiune și dragoste pentru artă au
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
un personaj negativ, aici fiind reprezentat de sora zânei, și un personaj bun, generos, drăguț, aici fiind reprezentat de Zâna-Vară. Deși răul pune câteodată bețe în roate binelui, tot binele învinge. Se zice că iarna este o gravură, primăvara o acuarelă, vara o pictură în ulei, iar toamna un mozaic al tuturor celorlalte. Acest lucru este adevărat. La fel ca celelalte anotimpuri, și toamna este povestită pe un basm magic și ireal. Asta am aflat într-o zi frumoasă și însorită
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
foșnetul ascuțit al stufului, clipocitul apei, siajul cufundarilor, plutirea somnoroasă a bărcii spre pîlcul de iriși. Mă văd pe mine însămi: mergînd pe malul inundat, clisos, prin nămolul încălzit de un soare sprinten. Încerc apa cu vîrful piciorului, ca-n acuarela lui Rusalin, păstrată de Iordan în fosta lui cameră. Acuarela care pare încă umedă. Calc apa-lumină, sper să mă țină deasupra și mă ține. Îndepărtez mîinile lui Rusalin și încep să plutesc. Închid ochii, atît de exaltantă e atingerea valurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a bărcii spre pîlcul de iriși. Mă văd pe mine însămi: mergînd pe malul inundat, clisos, prin nămolul încălzit de un soare sprinten. Încerc apa cu vîrful piciorului, ca-n acuarela lui Rusalin, păstrată de Iordan în fosta lui cameră. Acuarela care pare încă umedă. Calc apa-lumină, sper să mă țină deasupra și mă ține. Îndepărtez mîinile lui Rusalin și încep să plutesc. Închid ochii, atît de exaltantă e atingerea valurilor mici. Valuri nobile și sentimentale. Ca valsurile. Așa cum le cînta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la prima lui personală, Fata și șarpele, că nu făcuse altceva decît să mă fure. Nu credeam să dețin vreun atú de femeie. Totuși, pictorul din el întrezărise la nymphette. Femeia-copil cu sîni deja formați și botic senzual. Într-o acuarelă, razele soarelui îmi înfășurau, ca niște șerpi subțiri și prietenoși, talia îngustă. În alta, un șarpe (sau o prelungire de liană) luneca tandru spre genunchiul julit. Apa, lipită de obraz, avea culoare hipnotică: verdele hipnotic al ochiului de șarpe. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
strîns într-un spasm. L-am lăsat cu mînie pe nimfeta care-i trecuse prin zodie, rîzînd de el: "Mă rîzi". Și-a luat revanșa. Clipa-clipita aceea (cît un lac, cît o vară ploioasă) a veșnicit-o în seria de acuarele Fata și șarpele. M-a pictat cu mîini îndrăgostite și ochi în vîrful degetelor, deasupra unei ierbi albastre. A inventat un cer mai albastru, o vară mai vară, dar cu gîndul de-atunci, cu emoția de-atunci. M-a atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
severi, ochii tutunii și-n globul stîng, un fir de sînge. Sau părerea unui fir de sînge. Dedesubt, cu caligrafie năvalnică și foarte apăsată, două versuri din Nichita Stănescu, despre poetul ochi: "el are un ochi în loc de gură (...)". Urmau cîteva acuarele din prima personală, Fata și șarpele, devenită în album Ana și Șarpele. Prima, La nymphette, cea aleasă de Iordan din cauza feminității bănuite în trupul de copilă. Pleoapele și le ține întredeschise, ca niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sunat și patetic, și vulgar. Am întrerupt corespondența vreo doi ani. Rusalin Pop continua să mă picteze: pe pînză și pe mătase, pe lemn, pe hîrtie, pe pergament și pe zid. În frescă și în goașe, în ulei și în acuarelă, în tempera. În encaustică, avînd ceara ca liant. "Te-a prins în ceară ca pe-o mumie", comentează vocea mea vitregă. "Ridici prohibiția, Ana? Una dintre crăciunițele mele și.a înrozit bobocii, semn că, de sărbători, o să.ți țină locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am în față"*. Iartă-mă c-am plecat așa, Russ, dar nu cred că-i posibil să recuperezi la capitolul iubire prin experiența bătrîneții. Nu pot să-ți ofer iluzia c-aș mai fi "fata de sticlă"** din primele tale acuarele. Tu ai spus-o: "Gloria-i o femeie extrem de capricioasă. Dacă e să vină, vine de la sine, ca dragostea. Altfel e prostituție. Sonată de noiembrie (II) "pe fundul poșetei mai găsești o monedă o aruncăm cu nepăsarea de prinț a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de Édouard Bonnaffé (1888) și Flirtage de Jean Malic (1885), pun în scenă, pe un ton de romanță, aceste noi idile transeuropene, scoțând la iveală întregul lor farmec dulce-amar. Flirt este o narațiune în tonuri pastel semănând cu o delicată acuarelă. Găsind întâmplător într-un fund de sertar două mănuși micuțe cu degetele destrămate și un trandafir vestejit, naratorul începe să evoce cu nostalgie trecutul. Astfel, rememorează "clipa fericită" în care avusese șansa s-o întâlnească pe "cea mai gingașă dintre
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
-n zbor și imediat se risipește", se spune în publicația Paris-Flirt. El "sfârșește acolo unde începe Dragostea". "Tot ce ține de el este o dulce și gingașă dezmierdare". Pentru alții, ca de pildă romancierul Paul Bourget, flirtul este mai curând "acuarela dragostei", "fâsâitul unui vin de Champagne care s-ar dovedi a fi doar spumă, din care nu rămâne nici măcar un strop de alcool pe fundul paharului"42. Asta atunci când nu este, dimpotrivă, "un pahar gol pe care i-l oferă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
femeia de mister,/ Femeia ideal, femeia în sine.". Finețea și delicatețea linilor amintesc de tablourile pictoriței Elena Popea prin echilibru și claritate, prin viziunea ușor impresionistă, prin încercarea de comunicare a trăirilor, a impresiilor, concretizată prin culoarea ușor difuză de acuarelă. Se poate vorbi despre "dimensiunea imaginii" mișcată de timp de un anumit sentiment al suspendării în afara trecerii, sau inclus în el. "Ciudat, această toamnă e ca o ctitorie/ De doamnă și domnițe subțiri sosind din fum/ Se deslușesc în aer
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
întâmplă de obicei la o mare răscruce". Sentimentul morții este invocat cu gravitate, cum și experiențele triste însoțite de stări nedefinite își fac loc: "și numai primăvara tristețea-mi este dragă/ și sufletul atuncea-i strălucitor și cast". Desenele în acuarelă fac din Doina Sălăjan o virtuoasă: "Un stârc încremenit într-un picior,/ Un cer senin și bolta argintie/ Pe care sta, pahar strălucitor,/ Văzduhul răsturnat ca pe-o tipsie." Sau iat-o pictând natură moartă: "Pe tavă, struguri vineți și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Biblioteca „Critică”, Scriitori Romîni Contemporani, Scriitori Străini, Scriitori Romîni vechi și moderni etc), apărute între 1934 și 1938, fiecare cu prețul ei. Prețul cel mai mare: „N. M. Condiescu, Peste mări și țări cu 20 de reproduceri în colori, după acuarelele originale de S. Müntzer”, 800 lei. Prețul cel mai mic: o traducere (Alain Gerbault, Singur, străbătînd Atlanticul) și patru din „Operele premiate ale scriitorilor tineri”, în 1934 și 1935 (Vladimir Cavarnali, Poezii, Ștefan Baciu, Poemele poetului tînăr, Virgil Gheorghiu, Marea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
face totul să palpite". Până la urmă însă, chiar și plânsul are, pentru Bogdan Baghiu, certe valențe tămăduitoare: "doar lacrimile/ vor să mai fie una ca alta./ fericita contopire în identitatea suferinței și a Creației". Inclusiv în cele Zece autoportrete în acuarela nebuniei, o lumină stranie transfigurează spovedania misticului care știe, precum Vassilis Vitsakis, că "este una cu acest tot, divin și veșnic", ce i se revelează prin eros. Referințe critice (selectiv): Adrian Alui Gheorghe, în "Convorbiri literare", nr. 4, aprilie 2000
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
XXI, Iași, 2001. Colaborează cu versuri la "Cronica", "Convorbiri literare", "Dacia literară", "Luceafărul", "Porto Franco", "Dor de Dor", "Acasă", "Baadul literar", "Lumina" (Pancevo). Tipărește următoarele volume de versuri: După vernisaj (prefață Ion Hurjui, postfață Constantin Dram, Universitas XXI, Iași, 2001), Acuarele vulnerabile (Universitas XXI, Iași, 2003, Orizontul continuu (Universitas XXI, Iași, 2004), Joc cu așteptarea (Junimea, Iași, 2005), Venezia profundis (ediție bilingvă, traducere în italiană de Mirabela Popa; Princeps Edit, Iași, 2007), Jocul cu cercuri (Editura Princeps Edit, Iași, 2009), Trenul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu a părut a-și refuza capriciul asumării și afirmării! constante, uneori orgolioase, a dublei sale vocații. A se vedea titlurile și cea mai mare parte a textelor incluse în primele două volume, După vernisaj (Universitas XXI, Iași, 2001) și Acuarele vulnerabile (Universitas XXI, Iași, 2003), dar și titlurile de poeme din celelalte cărți: Ascult peisaje, Șevalet între două pânze, Nuanțe de roșu în flori de ciulin, Marea roșie, marea albastră din Orizontul continuu (Universitas XXI, Iași, 2004); Tușa de roșu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
conflict, din moment ce întâlnirea lor este plasată sub semnul dialogului, fertil estetic: "Mă câștigă-un pendul/ nefilosofic, simplu:/ tic culoarea/ tac cuvântul/ Cei doi nu se-nfruntă./ Narcisul cuvântului aprinde culoarea/ narcisul culorii descântă cuvântul". În special volumele După vernisaj și Acuarele vulnerabile conțin apoi numeroase referiri la o funcție esențială a poetului, aceea pe care Paul Claudel o numea reproducerea "totalității Firii". Nu altceva decât descrierea luminoasă, plină de armonii calde, a ordinii pur vizibile a lumii, printr-un penel metaforizant
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]