14,708 matches
-
tort, o aprinde și o pune în fereastră. Din stradă se aude un oftat. Se duce în fața oglinzii. Din oglindă îl privește un om terminat. E neras de două zile, are cearcăne sub ochi, iar șampania i-a lăsat urme adânci pe obraji. Își aranjează cravata. Își dezleagă și releagă mai strâns șireturile de la pantofi. Stinge lumina. Toți telespectatorii umblă la contrast. Se duce, pe bâjbâite, spre pat. Se întinde. Își încrucișează mâinile pe piept. Începe să spună cu voce tare
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
unde să calci mai bine, se aude un susur cu ecou abisul pe care nu îl poți localiza, ocolești stalagmitele de carne crudă, mișcătoare, zemuinde, ebisu ezită, ebisu nu este inspirat în întunericul acesta nemaiîntâlnit, cazi într-o fântână foarte adâncă, fără fund, prin care un curent de gheață te trage în jos, din ce în ce mai adânc. nouă în al doilea loc: te rogi să ai un noroc cât de mic, îți pleci sufletul în fața milei zeilor celor mai de sus, să te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
un singur pas lateral te saltă în afara fântânii coșmarului tău, pe un pământ străin drumului tău. șase în al treilea loc: ești din nou pe câmpul cu capcanele tinereții tale, îl recunoști după glasurile subțiri ale vietăților din jur, crevasa adâncă din față este fala-primei-mari reușite, mergi tiptil pe marginile ei subțiri de gheață, ebisu este urmat aproape de daikokuten, scapi cu bine, urmează crăpătura ochilor-dulcifără-rușine, veverițele-călugăr îți ghidează drumul de această dată, aluneci însă pe râpa dorinței-de-a-leface-pe-toate, dar nu te lovești
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu fir de nisip în clepsidra dinlăuntrul tău, picătură cu picătură de apă în fântâna din creierul tău și în pânzele freatice din inima ta, alimentate de ploile calde ale dragostei nemăsurate, globuleț cu globuleț de aer în respirația ta adâncă de luptătoare wu shu, s-ar putea însă ca nimic din toate acestea să nu te salveze de ghinion. nouă în al doilea loc: dușmanul tău nu va fi suficient de mulțumit că ție îți e rău: numai terenul și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mai poate sta nemișcată, un cutremur teribil zguduie muntele și poteca ta, pentru a nu pierde dragostea ta, te reechilibrezi, sucindu ți capul în lateral și în jos, desaga-fără-fund îți alunecă de la gât și dispare în negura mișcândă a crevasei adânci. zguduirea apocaliptică se potolește apoi, în aer se aud, ca niște șuierături de vulcan, șoaptele de părere de rău ale sacrei-mame a broaștelor țestoase. șase în al treilea loc: sunt vremuri foarte grele pentru tine. continui să înaintezi, cu o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vietățile tale. șase în al treilea loc: ești obișnuită să adormi cu muzica baobabului-bătrân-capricios, care în fiecare seară își pune, pentru tine, ochelarii de liane pe nasul de lemn gros, și începe să plimbe apa dinspre trunchiul lui către rădăcinile adânci și apoi îndărăt către trunchi, blobloblobloblo, timp în care își mișcă și ramurile puternice, cu frunze cu cinci degete, froooaaa, froooaaa, do mi do mi do, să tot adormi liniștită, cu gândul la prințișorul tău bunuț, shangdi di liwu. nouă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
foarte curat, spălat în lacul fermecat al grădinii tale, kanas, supranumit paleta de pictură a lui dumnezeu, care este roz în dimineața speranței tale și verde în seara așteptării tale, lacul tău secret, cu apă curată și limpede, cel mai adânc lac al ținutului, de care nu știu nici spionii armatelor dușmanilor tăi. șase deasupra: frica trebuie să dispară din sufletul tău, încă trebuie să te mai întărești, să fii dârză, nu face nimic dacă vezi femeia asta care poartă un
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu bețișoare de lemn plimbarea pe chang an, ca pe un covor fermecat, sub soarele de toamnă ca o căpșună acoperit cu frișcă de nor pietrele semiprețioase din piața mătăsii, transformate în mici lumi colorate de zâmbete și atingeri golul adânc din spatele pieptului, senzația de prăbușire, din care ne salvam în fiecare zi, unul pe celălalt lacrimile de bucurie, cristalizate toate în statuete și așezate cu grijă în vitrina dragostei noastre scrisul poemelor peste salata caesar și supa de linte din
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
din bezna umedă, la soare... În călimara asta nouă roiesc, ca fluturii, imagini ce vor cădea, cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini; închipuiri neplăsmuite și gânduri negândite încă, pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă. În ea, tăcute și smerite, stau viitoarele regrete alături de bilanțul zilei și de adresa unei fete; scrisoarea de condoleanțe pe care, poate, o voi scrie unui amic în doliu după o rudă care-i încă vie... În cupa ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se mută, ceas cu ceas, umbra după soare. B2: Astfel, tot mai neștiut, spre adânc îl fură și-l îngroapă-n sânu-i mut veșnica Natură. F3: Vara trece. Pe cărări frunza-n codru sună... B3: Trec cernite înserări... F4: Nopți adânci, cu lună... B1: Iar când norii-văluiesc alba nopții Doamnă, peste groapa lui pornesc vânturi lungi, de toamnă... * B2: Frumoasă ești, pădurea mea, când umbra-i încă rară și printre crengi adie-abia un vânt de primăvară... Când, de sub frunze moarte, ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
le pot suferi... Blagoslovește! (pleacă) SISOE: Domnul! (Vrea și el să se retragă spre colibă. Înainte de a intra, apare Habacuc. Are o aură ceva mai vizibilă decât a lui Sisoe. Poartă un anteriu cam scurt și cam uzat, cu buzunare adânci.) HABACUC: Arăți grabă mare sfinția ta... Adevărat? SISOE (se întoarce): Potrivită... HABACUC: Ascultă, eu n-am vreme! Facem un țintar, frate Sisoe? SISOE (vădit deranjat): Eu cu țintarul... HABACUC: Lasă marafeturile, că la mine nu se prinde! Porumb ori fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vreme! Facem un țintar, frate Sisoe? SISOE (vădit deranjat): Eu cu țintarul... HABACUC: Lasă marafeturile, că la mine nu se prinde! Porumb ori fasole? Merge către banca de lângă colibă, scote de sub anteriu o tablă de țintar, iar din buzunarele foarte adânci boabe de porumb, apoi boabe de fasole. Așază tabla pe bancă, se așază și el, călare. Potrivește boabele.) Hai, Sisoe, nu mai sta popândău! SISOE (se așază de cealaltă parte a tablei): Eu, frate Habacuc, drept să-ți spun, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pământ. SISOE: Oare eu nu m-am războit de-atâtea ori cu duhul cel necurat? Și cu Avestița, aripa Satanei, care-i și mai rea decât el, fiind parte femeiască... Și nu se mai cunoaște aici, în josul spatelui, o julitură adâncă, unde m-a ajuns vrăjmașa cu gheara? HABACUC: Degeaba, oamenii îs nărăviți rău, Sisoe. Poți să le arăți tu toate juliturile din lume, că nu le pasă, și praznic la călindar n-au să-ți puie. Ai stat în schivnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
multe ori: Ce-o mai fi făcut Micul Prinț de când a plecat spre planeta lui? Oare oaia n-o fi trecut, într-o bună zi, dincolo de gărduț și i-o fi mâncat floarea? Totul, acolo, e învăluit într-o taină adâncă. Pentru voi care, la fel ca mine, îl iubiți pe Micul Prinț, nimic din univers nu mai rămâne cum a fost dacă undeva, acolo, nu se știe unde, o oaie, pe care n-o cunoaștem, a mâncat un trandafir pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
necesită construirea instituțiilor de bază ale unui stat, creând fundația unei economii de piață și transferarea bogăției de la stat la sectorul particular. De ce tranziția a fost marcată de fenomenul state capture și de corupția administrativă? Cu siguranță, corupția are rădăcini adânci și a existat în aceste țări cu mult înainte de tranziție. Din pricina diferențelor fundamentale în materie de corupție, în economiile de piață și nu numai, este dificil de comparat nivelurile corupției înainte de tranziție cu perioada curentă. Deci, este imposibilă furnizarea de
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
un sfat, deși nu am ajuns încă la vârsta care să-mi dea acest drept. Dragii mei! Dacă un copil se arată silitor și cu glagorie,apoi nu zăboviți o clipă și dați-l la învățătură înaltă, pentru că altfel, la adânci bătrâneți, vine căința... Învățătura înseamnă luminarea creierului și a sufletului... Costăchel s-a oprit din vorbire. Simțea un nod în gât. Durerea neîmplinirii sale ieșise tocmai acum, ca un lotru la drumul mare, să bântuiască prin sufletul lui neîmpăcat... Din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
noi la capăt. Vorba ceea: „Nu mor caii când vor câinii... Ajuns la primărie, a intrat ca o furtună în încăperea unde lucra Petrache. Oamenii, veniți cu treburi, au rămas descumpăniți văzându-l pe Costăchel - ca niciodată - cu o cută adâncă între sprincene, călcând apăsat și abia răspunzând la binețe. Petrache! Vezi ce treburi au oamenii pe la percepție și, când termini, vii la mine. Abia a rostit ultimul cuvânt și a ieșit, cum intrase... Numai el cu gândurile lui învălmășite în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mere pădurețe, bureți... Dar ne era frică să facem foc... Aveam la noi o cutie de chibrituri, dosită tot de la mecanicii ruși. De toate acestea am făcut rost în cele vreo trei săptămâni de pregătire. Făceam foc în vreo râpă adâncă și coceam bureții sau jârul. Unul ședea pe mal, de pază, iar celălalt era bucătarul... Într-o noapte, mergeam în urma lui Filip, când... L-am văzut că s-o lăsat în genunchi, fulgerător. M-o apucat de mână și m-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
parcă mai repede. Vremea se înrăutățea din ce în ce. Ploile purtate ca de iele măturau continuu întinderile de stuf și bălți. Frigul își înfingea colții fără milă în trupurile lipsite de vlagă... Chinurile fiecărei zile de muncă lăsau urme adânci pe chipul lui Brad Filip... Albise de tot, iar statura lui - falnică cândva - se împuțina pe zi ce trecea. Semăna tot mai mult cu o umbră... După fiecare efort - cât de mic - se oprea să-și tragă sufletul. Mereu simțea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
întrebare, singura vinovată era ea. Va trebui să găsească, cu toate riscurile ce se vor ivi, o soluție care să-i însorească sufletul înnegurat. Pentru ea fericirea copilului său era ca un crez, o rugăciune, o poruncă a celor mai adânci comandamente ale forului său intim. Nopți la rând și zile întregi, mergând către școală, venind către casă, privindu-și odorul, frământa gânduri, țesea idei, care de care mai năstrușnice, toate tinzând către acel țel ce trebuia atins, aducerea tatălui lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la o stare de calm. Simona depășise acea etapă, dar o oarecare incertitudine, bazată pe o practică îndelungată, îi împiedica pe medici să o externeze. Trauma ei diagnosticată ca schizofrenie psihopatică fusese atât de puternică, încât semăna cu o rană adâncă care părea a fi vindecată, dar sechelele, chiar dacă nu se vedeau, aveau să rămână înscrise pe scoarța cerebrală toată viața. Orice șoc ieșit de sub control îi putea provoca crize imprevizibile dacă lucrurile aveau să decurgă după presupunerile medicilor. Erau șanse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
uita cu luareaminte la înfățișarea lui din oglindă și constata că, dacă ar fi fost slut, pe cât era de solitar, nimeni n-ar mai fi privit la el vreodată! Însă acea imagine întunecată și atât de mohorâtă ascundea secrete la fel de adânci, ca și cele din inima lui. Pricepea bine că oglinda aceea este singura care putea să-l asculte și să-l înțeleagă, și știa ce înseamnă durerea, singurătatea și neputința crudă, ce foarte adesea îl copleșeau. Din pricina aceasta, de fiecare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele licăriri ale zorilor îl găsiră pe Anton într-o liniște adâncă, treaz și pe deplin lucid, cu privirile în gol și conștient fiind de crima săvârșită. Era o crimă a sinelui său, o crimă ce nu putea fi pedepsită de nicio lege și care nu îl afecta decât numai pe el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
amară, care, în cazul multora, dă ființă unor adevărate anomalii de comportament. Ei bine, omul acesta ciudat reuși să stârnească în mine o curiozitate de nestăvilit și, îmboldit fiind de aversa care tocmai încetase și care lăsase loc unei liniști adânci, mi-am apropiat urechea de sticla ferestrei, dându-mi, astfel, osteneala să aud acele vorbe, abia perceptibile, ale bătrânului. Ele sunau cam așa: „Îndurerarea pricinuită de o dragoste neîmpărtășită a cauzat dintotdeauna sechele adânci sufletului. Iluzii poate să-și facă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și care lăsase loc unei liniști adânci, mi-am apropiat urechea de sticla ferestrei, dându-mi, astfel, osteneala să aud acele vorbe, abia perceptibile, ale bătrânului. Ele sunau cam așa: „Îndurerarea pricinuită de o dragoste neîmpărtășită a cauzat dintotdeauna sechele adânci sufletului. Iluzii poate să-și facă oricine, oricine poate să-și ia libertatea asta, însă deziluziile nu sunt făcute pentru toți, nu toată lumea le poate îndura. Ah, așa este... Încă nu aveam de unde să știu aceasta, căci eram doar un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]