1,416 matches
-
Ca să dorm lîng - al tău sin Ca un biet copil străin; Adormit la pieptul gol Nu mă - ndur să te mai scol; Sânii albi, două comori Tare sunt dezmierdători, Fiind albe și rătunde Inima mi se pătrunde, Cu gurița mă adapă Și de focul meu mă scapă; Adormit pe brațul stâng Nu te teme c-am să plâng, Teamă n-ai că te-oi trezi, Că eu pier în zori de zi; Ci-am să suflu - așa de cald În miroase
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
puica nu-mi dă răspuns. 106 Frunză verde de sulcină, Am rămas de tot străină, Voinicii s-o depărtat Bărbatul mi-am îngropat, Ibovnicul m-o lăsat. Zac cu fața la părete, Cu gura arsă de sete, N-are cine să m-adape, Să-mi pue mâna la cap, Să mă-ntrebe de ce zac, Că nu zac de nici un rău, Zac numai de dorul tău. {EminescuOpVI 167} E. DOINE DE ÎNSTRĂINARE 107 Cucule de pe pădure, Du-te la maica de spune C-unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dintr-o joi, Nu ne duce Pe - amândoi. - Ia-mă, drăguță, călare Că eu unde-oi poposi, Din cosițe-oi despleti, Iarbă verde - a otăvi Și murgul ți L-oi hrăni; Din ochi negri-oi lăcrăma Murgul ți L-oi adăpa. - Nici așa nu te-oi lua, - Nici așa nu me-i lua Eu așa te-oi blăstăma: Prin cea pădure deasă, Mare ploae te pălească, Calul jos să te trântească, Mâna stângă să-ți o frângă Și cea dreaptă să ți-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai multe Le-aș putea uita pe toate, Dară-i numai unu-n lumea toată Și de-aia nu-l pot uita. Ia mâncați, mâncați și beți Voi copii băieți; Ce dor am nu mă-ntrebați, Ci caii vi-i adăpați Și la iarbă să mi-i dați, Caraule din voi să-mi stați, Pe Dumnezeu nu-l uitați, El vă păzește-n Carpați. {EminescuOpVI 292} {EminescuOpVI 293} {EminescuOpVI 294} {EminescuOpVI 295} URATU Aho!. aho! Sara lui Sfîntu Vasile o-nserat, Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fugea scuturîndu-se... ca o vijelie. Când îl văzu pe Făt-Frumos în pustiu, zise calului său: " Spune frăține-tău să-și arunce stăpânul în nori și să vină la mine, că l-oi hrăni cu miez de nucă și l-oi adăpa cu lapte dulce. Calul Genarului îi necheză frățini-său, ceea ce-i spusese, iar Frate - său i-o spuse lui Făt-Frumos. - Zi frățini-tău, zise Făt-Frumos calului său să-și arunce stăpînu-n nori, și l-oi hrăni cu jaratec și l-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lapte dulce. Calul Genarului îi necheză frățini-său, ceea ce-i spusese, iar Frate - său i-o spuse lui Făt-Frumos. - Zi frățini-tău, zise Făt-Frumos calului său să-și arunce stăpînu-n nori, și l-oi hrăni cu jaratec și l-oi adăpa cu pară de foc. Calul lui Făt-Frumos o necheză asta frățini-său, și acesta asvîrli pe Genarul până în nori. Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos - iar din două gene de nouri se vedea doi ochi albaștri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
frunzele ce cad din ramura bătrână Și cum el geme după atâția ani. A fost bătută de viscole și ger. Pe lângă ea cernut-au fulgii de zăpadă. A fost stropită de ploile din cer, Iar la ulucul ei s-au adăpat și animalele de pradă. Pe lângă ea trecut-au mulți ce astăzi nu mai sunt. Deasupra lor stau lespezi pe morminte, Au părăsit de mult acest pământ Și le-nchinăm cuvinte sfinte. Privesc la ea și de bunici mi-aduc aminte
F?nt?na by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83183_a_84508]
-
dragoste și pricepere cele două salarii puse cap la cap și gestionate rațional, vor acoperi strictul necesar pentru toți membrii familiei. În calitatea lor de părinți vor avea grijă să pună la dispoziția copiilor o bibliotecă, din care să se adape și să-și potolească setea de cunoaștere, urmând exemplul personal al tatălui lor și a mamei lor. Copii vor avea parte de o moștenire genetică de invidiat. Conform teoriei lui Freud: Caracterele comune ambilor soți se transmit urmașilor". Se va
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
actriță de circ sub bagheta unui magician celebru. Cu alte cuvinte, plutea în vid, la nici doi metri de un teren arid cu nenumărate striații și denivelări, un fel de ravene reduse la scară, curbate ca jgheaburile din care se adapă vitele, intersectate de puzderie de crăpături complet uscate ca după o îndelungată secetă, șlefuite parcă intenționat pentru a aluneca, dar pe care nu se sprijinea. Să fi nimerit într-un pustiu necunoscut de pe Pământ asemănător cu Sahara? Imposibil. Acolo, datorită
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pustiu. Nu mișcă nimic, nu există nimic viu. În rai sunt îngeri cu aripi albe din puf, care plutesc deasupra unor livezi cu pomi roditori, încărcați cu fructe zemoase și parfumate, bune de mâncat; izvoare cristaline din care te poți adăpa oricând; câmpii cu plante și flori exotice, multicolore, chiar și cu animale pașnice și permanent sătule. O întrebare, la care încă nu știa ce să răspundă, îl chinuia mai mult ca orice: Sfera a venit spre el sau el s-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și se pierdu în cele din urmă printre palmieri, oprindu-se la puțul de la miazănoapte, la o sută de metri de primele barăci. Se lăsă să alunece fără grabă pe povârnișul dunei, străbătu tabăra și ajunse lângă targuí-ul ce-și adăpa cămila, în stare să bea o sută de litri dintr-o sorbitură. — Aselam, aleikum! — Metulem, metulem, răspunse Gacel. — Ai un animal bun. Și foarte însetat. — Venim de departe. — De unde? — Din nord. Sergentul Malik-el-Haideri ura vălul targuí, pentru că se fălea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vîntul de răsărit pe pămînt? 25. Cine a deschis un loc de scurgere ploii, și a însemnat drumul fulgerului și al tunetului, 26. pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni; 27. pentru ca să adape locurile pustii și uscate, și ca să facă să încolțească și să răsară iarba? 28. Are ploaia tată? Cine dă naștere picăturilor de rouă? 29. Din al cui sîn iese gheața și cine naște promoroaca cerului, 30. ca apele să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mai gustoasă, mai sățioasă, mai apetisantă. Între timp, micul Groh deveni măricelul Groh. Frumușelul, drăgălelul, jucăușul Groh. Stăpânul, de câte ori venea de la servici, un amărât de împărțitor de corespondență, și, mai rar, bani, celor pe care-i servea, îl hrănea, îl adăpa, îl mângâia cu mâna și cu gura, îl aprecia, pentru ziua când va sosi Ignatul: ce bună cărniță o să-mi furnizezi, tu, dragule! Ce bună au să fie carnea și slăninuța matale! După ce a mai crescut, și a mai luat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai mult se ghicea decât se vedea câțiva metri mai în față. Erau acolo: cenușii și negri, murdari și zgrunțuroși, purtându-și înfricoșătorii colți gălbui. Pășteau lângă râu, dezgropând rădăcini sau căutând fructe în malul noroios, iar când unul se adăpa, celălalt supraveghea apa, atent la acțiunea trădătoare a caimanului sau la anaconda care, ivindu-se pe neașteptate din apă, ar fi încercat să-l târască la fund pe cel care bea. Erau de-ajuns doi pecari ca să stăvilească un prim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și regi, participante la Miss World Îl căutau pentru a se fotografia alături de el, sportivi celebri cereau să le fie tratate fracturile În spitalul În care lucra, vedete ale cinematografului solicitau internarea Întru dezintoxicare și consiliere, pentru a se putea adăpa din liniștea pe care The G. o genera În jurul său. I s-a spus Unicul Stâlp al Universului sau Marea Stană de Piatră. Fără voia sa, fondase și o religie: grupuri imense de credincioși se strângeau zilnic dincolo de zidurile grădinilor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aruncată din prăjitor, dar s-a Împiedicat de un tufiș proaspăt apărut și a căzut grămadă. Aș fi ajutat-o, pe cuvânt!, să se ridice, numai că o căprioară apărută de nicăieri tocmai se Îndrepta sfios către pârâu să se adape. Am scos, așadar, cu băgare de seamă pistolul din buzunar, pregătindu-mă să-i asigur ciutei un viitor culinar de cea mai Înaltă ținută, când Vera a răsărit cu mâinile În șold Între mine și viitoarea friptură - care, bineînțeles, și-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lupi și trăiesc pe pământul nostru, laolaltă cu neamul meu tot. Pământul nostru se Întinde cale de o zi de mers prin văgăuni, văi, culmi și tăpșane pline de iarbă. Avem trei ape care curg mereu și de acolo ne adăpăm. Avem și niște copaci mulți - mulți de tot! - dar nu umblăm printre ei decât când vânăm. Of, of, s-ar putea ca dincolo de pământul nostru să nu mai fie nimic. Și s-ar mai putea ca noi, cei ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu aveau nevoie de toate cuvintele, așa că au Înțeles. S-au vârât unii În alții, speriați. Unul a mormăit spre mine. - Tu? Krog? Fiind mut, cum să răspund cu glas de om? Am continuat În felul meu, În timp ce Încă mă adăpam cu apa dulceagă: - Sunt Krog. Toiagul Tatălui. Apoi am spus cu glasul tunător: - Krog e toiagul meu de bătrânețe. Sunt Tatăl și vă spun: sunteți niște vânători tocmai buni de ucis! Și atunci, deodată m-am ridicat cu fața la ei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
uscățivul. Dacă am pierdut, cumva, clipa potrivită În care trebuia să fi plecat la drum ucigașul de Krog? Cum adică: să pierzi clipa potrivită? - m-am Întrebat. Clipa asta potrivită aducea Într-un fel cu vânătoarea. Pândeai capra care se adăpa. Capra bea apă cu guri mici. Între două guri, totdeauna ciulea urechile după cel mai mărunt zgomot. Dacă te grăbeai și azvârleai sulița Înainte să bage botul În apă, te auzea, o lua la fugă și rămâneai cu burta goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mâncau gângănii de toate felurile. Aveau capre și țapi pe care-i târau după ei și pe care-i puneau să doarmă noaptea În țarcuri. Mai creșteau niște animale mari, cocoșate, cu gât lung și limbă băloasă. Animalele astea se adăpau rar, erau mai Înalte decât un om, iar ei le numeau cămile. Nu știau dacă ei se luaseră după cămile și beau foarte rar, sau dacă ele se luaseră după ei. Poate că fuseseră așa, și unii și alții, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din apa râului de aici. O să-ți dea putere și noroc. - Cum să-mi dea putere și noroc? i-am Întrebat. - Las’ că vezi tu, că ești om Înțelept. I-am ascultat, ce să fac. Barra a dat să se adape și el, dar călăuzele cu ochii pieziși Îl opriră cu chiote furioase. - Nu! Nu! Apa asta e doar a lui Krog! Doar a lui Krog! Stați să treacă soarele de trei-patru palme, și atunci o să beți și voi! - Ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din lupi și trăiesc pe pământul nostru, laolaltă cu neamul meu. Pământul nostru se Întinde cale de o zi de mers prin văgăuni, văi, culmi și tăpșane pline de iarbă. Avem trei ape care curg mereu și de acolo ne adăpăm. Avem și niște copaci mulți, mulți de tot, dar nu ne ducem printre ei decât când vânăm. În jurul pământului nostru sunt alte și alte pământuri, iar În jurul pământurilor sunt un fel de ape nesfârșite. Acelea sunt mările. Iar eu, Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă de curaj, cu povara ta uriașă de superstiții urîte și Învechite. Vai, tu, biată făptură plămădită din aluat și untură, hrănită cu mîncare puțină și adăpată cu băuturi proaste. Ai rătăcit pe străzi Îndrugînd fraze răsuflate ce scrîșneau ca pietrișul În gura ta, pe cînd viața Îți oferea bucurie, faimă, măreție, dar nu te-ai Înfruptat din ele pentru că nu purtau parfumul șefului, binecuvîntarea preotului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spartani, în timp ce cadavrele acestora din urmă erau batjocorite și lăsate pradă câinilor și corbilor. Și acum nea Grigore, filosoful oficial al blocului nostru, scrie când are timp, filosofia de doi bani a eroismului. Cred că n-ar strica să ne adăpăm și noi un pic la înțelepciunea lui nea Grigore și să luăm de doi bani, filosofie. Iată ce scrie nea Grigore cel ager în gânduri: „Plecând de la această percepție, larg răspândită, asupra „eroismului", ne putem întreba și acum, la ce
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
parte în alta a căruței. Căruțașul stătea în picioare pe capră și zbiera: dii, Sonny! dii! domnișoară, asta e iapă de curse. Ca s-o mai domolesc, în fiecare dimineață în drum spre târg opresc la Doi țigani și-o adăp cu doi litri de bere Gambrinus. Altminteri mă răstoarnă în șanț, năroada! dii, Sonny, dii fătuța tatii! Sabina își scutura pletele în vânt și râdea puternic, melodios. Părea că-i trecuse supărarea cauzată de trădarea mea. În satul Cobilița, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]