5,887 matches
-
cetății. Cunoscut ca un tenace calofil și versat arbitru al epitetelor, dl Baconsky se lasă prins adesea în mrejele formulei sintetice și adâncimile interogațiilor polare. Marcat de stilul literar francez - care sacrifică dinamica cinematografică a verbului pentru acrobația portretistică a adjectivului -, diplomatul român are virtuțile unui eseist de excepție. Uneori, această stilistică riscă să piardă puterea Cuvântului divin în plasa pedanteriilor livrești sau pe coridoarele unor simple prolegomene. În clasa cuprinzătoare de improvizații teologice și fantezii agramate pe care le suportă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
poate sustrage silogisticii, rămâne o simplă prețiozitate. Principiile elementare ale inferenței contează prea puțin acolo unde valorile par dictate de frici ancestrale. Pentru oamenii tot mai grăbiți ai mileniului trei, raționalitatea de tip clasic este prea decolorată în temeri și adjective. Gândirea ancorată istoric și atentă la nuanțele metafizice este prea costisitoare pentru visul supremației în sânul neoburgheziei cosmopolite. Degradați prin anturajul vulgar al unei prosperități nemeritate, postmodernii manifestă o tenace rezistență față de capacitatea inteligenței de a genera explicații neașteptate. Noul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
anii precedenți, atinge apogeul; vocabularul uzual al limbii române se Împarte În două lagăre; spre unul dintre ele vor fi mitraliate mult mai multe cuvinte și expresii tipice; se dezechilibrează și balanța morfologică: pe locul Întâi: determinanții duri, În special adjectivul (dar și adverbul); pe locul doi: substantivul și la urmă verbele. Acestea sunt În vizibilă inferioritate; Într-o parte: a demasca, a urî, a lupta, a Înfiera, a stârpi, a combate; În cealaltă parte: a urma, a cultiva, a preamări
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
plată dreaptă” pentru ucigași; iar țăranii muncitori de prin părțile locului pornesc ca un singur om În căutarea bandei de chiaburi care rătăcește prin codri, urmărită de chipul și cuvintele neînvinsului activist». E ușor de văzut cum toată risipa de adjective și toată Încercarea de exprimare lirică ascunde neputința de a dovedi În termeni clari afirmația că indignarea poporului e redată cu multă vigoare. Ocolirea punctului esențial merge uneori atât de departe Încât criticul vorbește de chestiuni exterioare dacă nu chiar
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
că viitorul va rezolva ceea ce n-a reușit prezentul. De aceea, unitatea în diversitate reprezintă zeul căruia, intuitiv, i se închină noul cititor. În fine, „romanul polițist trebuie să fie rezonabil de onest cu cititorul”. Să recunoaștem: bemolul introdus de adjectivul „rezonabil” are un farmec indicibil! Oricâte sinonime i-ai găsi (de la „echitabil” la „just” și de la „potrivit” la „rațional”), nimic nu va șterge impresia că scriitorul păstrează pentru sine tușa finală, ultimul acord, nota psihologică definitivă. A fi onest în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pluralului autorității și modestiei: Încercând să delimităm [subl. n.] spațiul investigației noastre, trebuie să precizăm că este vorba de modul În care filtrul complex numit „univers de discurs” selectează și combină semnele lingvistice și nonlingvistice (Rovența-Frumușani, 1995, p. 18). În privința adjectivului, remarcăm predominarea acelor fără grad de comparație sau, În tot cazul, predominarea gradului pozitiv: În comparație cu limbajul cotidian, considerat indicial prin excelență (prezența deicticelor, a ostensiunii, a implicitului situațional etc., Bühler, definind limba naturală ca spațiu al „arătării” „monstrare”, discursul științific
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
excelență (prezența deicticelor, a ostensiunii, a implicitului situațional etc., Bühler, definind limba naturală ca spațiu al „arătării” „monstrare”, discursul științific utilizează o bogată componentă iconică (cu o scară foarte nuanțată a simularității) și simbolică (Rovența-Frumușani, 1995, p. 71). Dacă extragem adjectivele din acest text pur științific (cotidian, indicial, situațional, naturală, științific, bogată, iconică, foarte nuanțată, simbolică), doar unul singur (foarte nuanțată) este la superlativ, celelalte fiind la pozitiv sau pur și simplu refuzând comparativul. Dat fiind faptul că, așa cum spuneam, În
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
științific, bogată, iconică, foarte nuanțată, simbolică), doar unul singur (foarte nuanțată) este la superlativ, celelalte fiind la pozitiv sau pur și simplu refuzând comparativul. Dat fiind faptul că, așa cum spuneam, În stilul științific predomină funcția cognitiv-referențială, aici vom găsi puține adjective calificative sau apreciative. Acest tip de adjective pot fi prezente totuși În sfera criticii literare, textul critic putând fi revendicat, tocmai de aceea, și de stilul beletristic (așa cum e cazul interesant al Istoriei... lui G. Călinescu). 2.3. Nivelul flexiunii
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
unul singur (foarte nuanțată) este la superlativ, celelalte fiind la pozitiv sau pur și simplu refuzând comparativul. Dat fiind faptul că, așa cum spuneam, În stilul științific predomină funcția cognitiv-referențială, aici vom găsi puține adjective calificative sau apreciative. Acest tip de adjective pot fi prezente totuși În sfera criticii literare, textul critic putând fi revendicat, tocmai de aceea, și de stilul beletristic (așa cum e cazul interesant al Istoriei... lui G. Călinescu). 2.3. Nivelul flexiunii verbale - preponderența indicativului, a infinitivului și a
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
limbi, conform adaptării tradiționale. Orașul Haga, de pildă, unde se află faimosul Tribunal Internațional, se ortografiază În diferite feluri: Den Haag, The Hague, La Haye sau L’Aja! Varșovia este transcris Warsow, Warshawa etc. • Să fim foarte atenți la utilizarea adjectivelor ce provin de la numele proprii. De notat este tendința jurnaliștilor și a criticilor literari români de a forma adjective de la nume proprii chiar dacă acestea nu s-au impus suficient În conștiința publică. Nu vorbim despre cazuri precum sadovenian, eminescian, caragialian
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Den Haag, The Hague, La Haye sau L’Aja! Varșovia este transcris Warsow, Warshawa etc. • Să fim foarte atenți la utilizarea adjectivelor ce provin de la numele proprii. De notat este tendința jurnaliștilor și a criticilor literari români de a forma adjective de la nume proprii chiar dacă acestea nu s-au impus suficient În conștiința publică. Nu vorbim despre cazuri precum sadovenian, eminescian, caragialian, ci despre forme precum ghermanian (de la Sabin Gherman) sau escian (de la Andreea Esca). Bibliografie specială Călinescu, G., „Clasicism, romantism
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
sensurile și nuanțele semantice exprimate de sufixele diminutivale 158-166 (depreciative 159-160, 166; dezmierdătoare 160-163; ironice 163-166); sufixe diminutivale cu valoare augmentativă 166-169; cazuri speciale de diminutive (la substantive) 170-171; alte părți de vorbire Întrebuințate sub formă diminutivală 171-175 (pronume 171-172; adjective 172-173; diverse 173-175). Un alt exemplu din aceeași lucrare: „sintaxa: sintaxa afectivă (= stilistica) 20; sintaxa În raporturile ei cu stilistica 19, 20 și ca izvor de fenomene stilistice 19; construcții sintactice 19”. 4. Locul indicelui În sumarul unei lucrări De la
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
a fost dată de Freud încă din 1926: este vorba despre „o magie negativă” care vrea „să suprime, suflând asupra lor, nu consecințele unor evenimente (...), ci înseși aceste evenimente” (1926/1995). Freud mai utilizase termenul „anulare” (fără a-i adăuga adjectivul „retroactivă”) cu aproximativ 15 ani în urmă, într-un fragment din studiul „Omul cu șobolani” (1909b/1979). Numeroși autori au văzut aici o ilustrare avant la lettre a acestui mecanism. Mai târziu, în 1931, Freud evocă anularea unei experiențe neplăcute
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de o tulburare mnezică ce afectează memoria episodică” (adică memoria ce trimite la evenimente din trecut), precizează Widlöcher (1992). Refularea nu are un renume prea bun! Dar normalitatea sa nu este pusă în discuție dintr-o înclinație spre paradox. Deși adjectivul refulat este, în limbajul curent, un termen peiorativ, putem afirma că există și o refulare normală, în ambele sensuri ale termenului: „banal” și „sănătos”. Există o refulare banală, curentă, comună tuturor. Freud (1932/1987) afirmă cu tărie acest lucru: „Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu o confuzie importantă a zonelor erogene (Gammil, 1992). Istorictc "Istoric" Noțiunea de „regresie” (ca apărare) apare foarte devreme în teoria psihanalitică, dacă avem în vedere că poate fi reperată în Studii despre isterie, în care Breuer (1895/1965) utilizează adjectivul „retrograd” în „considerațiile teoretice” pe care le face pornind de la o serie de studii de caz. El vorbește despre un „drum regresiv” al excitației pentru a descrie procesul de halucinație în sensul precis pe care Freud avea să i-l
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de cazuri. Trei dintre prevederile cu caracter general ale noului proiect răspund din toate punctele de vedere acestei cerințe: 1. suprimarea literei â - vestigiu al etimologismului - și înlocuirea ei peste lot cu î; 2. Suprimarea literei u final la substantivele, adjectivele și formele verbale terminale în i; bici, gălbui, întâi, atribui, îndoi, lăsai, voi (verb auxiliar) etc., deci atunci când e parazitară, necorespunzând realității fonetice; 3. întrebuințarea trăsăturii de unire și în cazurile unde se folosește - fără să mai fie nevoie de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
economică este Dan Ioan Popescu. Mircea Mihăieș: E adevărat, dar există cerințe clare ale Europei privind anumite măsuri de ordin economic care trebuie luate. Vladimir Tismăneanu: Pe care Ioan Talpeș la va rezolva cu stilul său benign-detașat... Mircea Mihăieș: ...fără adjective contondente... Vladimir Tismăneanu: ...dar foarte ferm. El știe ce vrea și când e nevoie să dea Înapoi. Sigur că a dat Înapoi cu mare greutate, nu vreau să intrăm acum În detalii. A existat cazul Pacepa, În care se știe
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
pericolul de a rămâne nemăritată apare ca o temă majoră. Povestea ei indică faptul că lumea e împărțită în două oameni căsătoriți și oameni necăsătoriți. Ea introduce acest motiv într-o amintire din prima copilărie despre o mătușă „nemăritată” (acest adjectiv este menționat de două ori în frazele imediat următoare) care obișnuia s-o ia cu taxiul și să petreacă weekendul la ea acasă: „totul să mă simt bine și să se simtă și ea bine, cu adevărat ca să stau cu
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
întrebare furnizează informații care sunt utilizate apoi pentru diferite comparații ce se pot face între diverse etape ale vieții și între persoane. Părinții au fost selectați ca „persoane semnificative” mai ales în etapele timpurii; cu toate acestea, oamenii au interpretat adjectivul semnificativ într-o mulțime de feluri. Unii dintre intervievați au identificat „semnificativul” cu „dominantul”; alții au făcut diferența între părintele ce a fost semnificativ și cel cu care ei se asemănau ori se identificau; alții distingeau între semnificație „pozitivă” și
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
suferinței”, cu referire la ultimul drum al lui Iisus înainte de răstignire. Aceste referințe ironice se referă la un serial TV celebru care se era difuzat chiar când realizam noi interviurile și în care majoritatea bărbaților se prezentau folosind aceste două adjective. Un război în care Israelul a fost atacat de Egipt și Siria, în octombrie 1973. Războiul dintre Israel și vecinii săi de la nord - Siria și Liban -, iunie 1982. Nu se întâmplă așa întotdeauna. Unele povești ale vieții sunt fragmentate sau
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
sau de epocă, ființă hibridă), permit stabilirea unor legături între elemente a priori separate (legături temporale sau cauzale); - simbolurile stabilesc legătura dintre limbajul inconștient și limbajul conștient. Ele iau forma unor substantive comune sau proprii, dar și a unor verbe, adjective sau adverbe. În majoritatea timpului, deplasările sunt și simboluri, cuvântul trebuind astfel subliniat de două ori; acest lucru îi atestă importanța. Odată făcută marcarea, trebuie procedat punctual pentru a afla sensul. Analiza se poate face în două etape: 1.Semnificațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
care beneficiază este pozitivă sau negativă. Armă Simbolismul armelor introduce tema combativității, a luptei și chiar a războiului. Cum armele înseamnă agresivitate și violență, atunci posesia sau utilizarea lor pune în evidență resursele aflate la dispoziția subiectului pentru a evolua. Adjectivul «înarmat» semnifică, de altfel, mijloacele fizice, psihice sau materiale. Astfel, dincolo de dimensiunea războinică sau conflictuală, armele vorbesc de forțele subiectului. Ele indică, în funcție de scenariul oniric, faptul că este înarmat sau nu pentru a face față evenimentelor, că ia armele și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de ajuns să îi observăm cum duc de fiecare dată obiectele la gură. Pentru ei este un mod de a intra în contact, de a recunoaște, de a percepe, dar este, de asemenea, o manieră de a-și însuși obiectul. Adjectivul canibalic trimite la această dorință de încorporare. Sugaciul dorește să introiecteze lumea exterioară, începând cu sânul mamei și terminând cu jucăria pe care o duce la gură. Dorința de a introiecta energia fizică ori spirituală se regăsește la amerindienii care
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
dar îl și trăiește la modul cel mai concret, reglându-și dinamica și procedeele în funcție de publicul-țintă. 1.3. Ambalajul informației 1.3.1. Stil și subiectivitate Să revenim la limbaj și la obstinația presei de a reduce distanța psihologică prin intermediul adjectivelor (extraordinar, inimaginabil, oribil etc), al metaforelor preluate din sport (a dat-o în bară, lovitură de pedeapsă, fluier final etc.), din terminologia militară (bătălie, mobilizare generală, canonadă etc). Cum remarcă și A. Kientz, conflictul este pivotul oricărei informații. Plecând de la
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
insista prea mult asupra acestui aspect, trebuie să atragem atenția ziariștilor aflați la început de drum că, în ciuda unei aparente corectitudini, sunt greșite formulări de genul: „Gropile sunt săpate”, „Sunt pălmuit”, „Au fost comise unele greșeli” etc. Evitați nehotărâtele (pronume, adjectiv). Motivul acestei cerințe îl constituie lipsa de atribuire. Aia, acela etc. dau exprimării un aspect neîngrijit, ca să nu mai vorbim despre neclaritatea adresării. Permise în stilul oral, nehotărâtele devin în scris indice al neîndemânării, al amatorismului jurnalistic: „Avea un păr
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]