2,048 matches
-
oricât te-ar fi costat vizita, probabil că merita. Fran intră în hol, simțind că se scufundă până la glezne în mocheta Axminster, și se gândi că ar trebui să ia primul tren înapoi spre Woodbury. De ce încerca să trezească fătul adormit? Oare avea într-adevăr să iasă ceva bun din neliniștea pe care o simțea? De parcă ar fi presimțit primejdia ca un potențial client plătitor să se răzgândească și s-o șteargă înapoi în provincie, doamna de la recepție o anunță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cameră și va trage pătura de pe el, obligându-l să iasă din așternut. În fiecare duminică dimineața, Tomoe îl asalta de vreo trei ori. Mai întâi un asalt asupra timpanului: țipa la el de jos, din hol. Încă pe jumătate adormit, nu-i deslușea cuvintele. Atacul acesta putea fi parat cu un simplu „da, da“ sau „îhî“. A doua oară trecea la amenințări sau proceda ca acum, tropăind zgomotos pe scări și strigând la el. Nici de data aceasta nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a dat seama că Ōkuma nu-i vorbea de fapt lui Gaston, ci surorii sale. — În plus, japonezii imită astăzi cultura americană întru totul, de fapt maimuțăresc cultura americană... Gaston, înțelegi cuvântul „a maimuțări“? — „A maimuțări“? întrebă el, pe jumătate adormit. Ori de câte ori Takamori întâlnea în vreun bar un tip ca Ōkuma, făcea tot posibilul să scape cât mai repede de el. Și nu pentru că el considera că tot ce spun astfel de oameni e neadevărat, ci, în primul rând, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ei m-au făcut să nu am. 7 Capcana Era zi de sărbătoare. Deși i s-a spus că se făcuse ora zece, Takamori a rămas neclintit în pat, ca o broască țestoasă, cu plapuma trasă deasupra capului. Pe jumătate adormit încă, a auzit treptele scârțâind ușor și a întins automat mâna după hainele de lângă pat. Dând la o parte un colț al plăpumii, și-a ciulit urechile ca să se convingă de venirea surorii lui, gata să acționeze în caz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Japonia, dar pe Gaston nu-l interesa nici Nikko, nici Kyoto, nici Nara. Nu l-a auzit niciodată vorbind de Fujisan, de gheișe, sau de puncte de interes turistic. Venise să facă un reportaj despre Japonia? Dar pe fața lui adormită nu se putea citi nici o scânteie din inteligența care ar trebui să sclipească în ochii unui ziarist. Nici urmă... nici măcar cât un vârf de ac. — De ce, Gaston? insistă ea. De ce-ai venit în Japonia? Gaston bolborosi ceva. Clipea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
înainte de a se apuca iar de bătut la mașină, Tomoe scrise: „Gaston Bonaparte“. „Un idiot minunat“, gândi ea. Oare unde dispăruse idiotul lor minunat? Se gândise de multe ori la fața lui de cal, la râsul sănătos și vocea lui adormită pe când încerca să-i răspundă cu gura plină de macaroane. Pe măsură ce trecea timpul însă, amintirile erau tot mai șterse. Se gândea și la ziua când o să-i iasă-n cale bărbatul visurilor ei. N-o să fie sărac și idiot precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-o în steaua coborâtă deasupra ieslelor roase de boi și dați-o mai departe din mână în mână. În curând fiul omului va căuta un loc unde să-și culce capul, răzimîndu-și-l ca și voi de pietre ori de câni adormiți. În curând rănile purtate prin văile noastre s-or vindeca închizîndu-se ca florile la întuneric. În curând picioare albe vor umbla peste ape. ECHINOCȚIU Semne verzi subt șovăiri solare ieși soră să vezi pe ogor. Popi negri vestind sub pământuri
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
prin a fi prea Îngrozit ca să părăsești casa și astfel Îți irosești Întreaga zi. Și desigur, cu cît faci mai puțin, cu atît Îți dorești să faci mai puțin, așa că, la ora două, ajunsesem să mă plictisesc și să fiu adormită și lipsită de energie. În loc să aleg calea cea mai ușoară și să mă duc Înapoi În pat, am hotărît să mă trezesc cu o cafea tare, să fac un duș și să mă Îmbrac. Espressorul de cappuccino (primit de la directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fie pentru că Tom plînge și Îi e foame (coborîm Împreună În camera de zi cînd Îl alăptez, televizorul fiind dat pe MTV, cu volumul scăzut), fie pentru că mă strecor În vîrful picioarelor pînă la pătuțul lui, privindu-i atent fețișoara adormită și Încă nevenindu-mi să cred că e al meu și că e aici. Mi-am luat trei luni de concediu de maternitate, dar Îmi lipsește atmosfera de la serviciu, Îmi e dor de agitație, de rutină, de prezența adulților. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
înainte de a lua o decizie. În cele din urmă, ne-am îndreptat cu pas ferm spre poarta mănăstirii și am bătut în ea cu cele două limbi de clopot. Un soldat a deschis ferestruica; era un veteran cu o față adormită și cu cicatrici pe pomeți. - Ce mai vreți și voi? a întrebat el prea puțin ospitalier. I-am răspuns pe un ton ferm: - Am venit cu vești pentru Andras. S-a uitat la noi bănuitor. - Trebuia să sosim de ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din belșug și puțină apă, a amestecat totul cu un bețișor de os și a băut cu sete. Primele cuvinte pe care mi le-a adresat au fost următoarele: - Cu ce-ai păcătuit atât de grav, de-ai stârnit morala adormită a regelui? Avea o voce muzicală care m-a pus pe gânduri. Dacă n-aș fi avut-o în fața ochilor, mi-aș fi închipuit-o frumoasă. Am crezut întotdeauna că, atunci când vorbești de propriile necazuri cu cei puternici, e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Dar tatăl ăsta alternativ nici măcar după ce plecaseră să trăiască la bunica Olimpia nu se deranjase să apară. Cam o dată la trei luni, mama Își schimba starea de spirit, ieșea oarecum din starea aceea de letargie sau de somn de prințesă adormită, exact ca la desenele animate, și se transforma Într-un soi de zână: Începea să iasă cu cineva. Petrecea ore Întregi În baie decolorându-și părul cu loțiuni vegetale pe care le cumpăra de la plafar, vopsindu-și unghiile, depilându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi răspunse. Avea cămașa udă de transpirație și mici picături de sudoare i se prelingeau pe tâmple. Dar mâna nu-i mai tremura. Protagonist, pentru totdeauna. Copiii stinseseră lumina. Mobilele din salon Își pierduseră unghiurile, planurile, structura - păreau corpuri monstruoase, adormite. Fiecare lucru luase Înfățișări amenințătoare, neliniștitoare. Antonio se chinui să descopere conturul lui Kevin pe divan. Ecranul televizorului transmitea În Încăpere o lumină rece, albăstruie. Pe pereții goi, umbrele lor gesticulau, se ridicau spre tavan, se amestecau una cu alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tăcerea. Preț de câteva minute rămaseră amândoi nemișcați, Întinși unul lângă altul, În pătuțul Îngust, privind cavalcada stelelor de pe tavan. În afara aeroplanelor din burta lui nu se mai auzea nici un zgomot. Nici o mașină nu trecea pe strada Mangili, prin fața vilelor adormite. Nici un motor, dincolo de ferestrele Închise. Nici un aparat nu acționa deschiderea porții. Nimic. Maja nu se Întorcea acasă. Ce Înseamnă să nu fii viu, tată? rupse tăcerea Camilla. Elio tresări, debusolat. Nu știa ce să-i spună. Nu-i trecuse vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dumnezeu să-i ierte păcatul cel mare și ascuns, pe care nu putuse să-l povestească nimănui: vânzarea lui Pampu, drumul prin livada de pruni, ospățul din curțile lui Mihnea și pe urmă seara în care îl dusese, legat și adormit, la Șotânga, în pivniță. Se ruga tremurător, ținut dintr-o parte și alta de Petru și Ion, care și ei aveau să mai vină câțiva ani buni la poarta mănăstirii, să se închine ori să-și aducă aminte, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ridică pe Gligore și-l ajută să se prindă bine, dar nătărăul cade iarăși și privește îngrozit în sus, însă deasupra lui nu e nici un monstru, e aplecat un cap de femeie, este chiar Zoe, amestecată fără știre în creierul adormit al lui Gligore. Zogru avusese grijă să nu lase sentimentele lui să se înrădăcineze în sufletul lui Gligore. De multă vreme învățase să nu-și lase gazdele prinse de femeile pe care el le iubea. Deși putea să facă acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
În fața pieței era plin de morgoni plantați pe copertina sub care oamenii așteptau tramvaiul. Nu se vedea nicăieri un om bun de intrat, de parcă Dumnezeu ar fi fost împotriva lui. În sfârșit, când își pierduse speranța, a apărut un câine adormit și smotocit bine. Zogru s-a repezit spre el și, cum tocmai venise tramvaiul, s-a și urcat, împingându-i într-o parte și în alta pe oamenii care se moșmoleau pe lângă scări. În vagonul în care urcase erau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în zare Și văd o mare. Zâmbesc subtil, Iar valul vine inutil. Un mister se leagă de această mare E undeva în depărtare. Vezi soarele cum îți zâmbește Și îți dai seama că acel mister nu glumește. El e undeva adormit, Uitat în timp Și fără chip De te gândești la răsărit. După acest răsărit Uiți de misterul adormit, Te uiți la mare Și pleci zâmbitoare. Marea-ancora mea De câte ori plec din orașul natal Gândul îmi zboară la mare. La marea mea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mare E undeva în depărtare. Vezi soarele cum îți zâmbește Și îți dai seama că acel mister nu glumește. El e undeva adormit, Uitat în timp Și fără chip De te gândești la răsărit. După acest răsărit Uiți de misterul adormit, Te uiți la mare Și pleci zâmbitoare. Marea-ancora mea De câte ori plec din orașul natal Gândul îmi zboară la mare. La marea mea de lumini și cristal La țărmul scăldat veșnic în soare. Oriunde mă duc port în suflet un val
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mireasă, lângă el, la ceremonie. Ar fi putut să oprească totul. De ce n-a făcut-o? Și plângea amarnic. Când lacrimile s-au oprit, Iacob a luat-o la pieptul lui și a ținut-o așa îndelung, de părea aproape adormită. I-a spus că ea e fiica lunii, luminoasă, strălucitoare, perfectă. Că dragostea lui pentru ea era ca o adorare. Că nu simțea decât datorie față de Lea și că Lea era doar o umbră a strălucirii Rahelei. Că ea, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iepuri sălbatici vânați din mers. Mâncarea avea un gust ciudat, dar minunat, pentru că o pregătea Inna și adăuga un condiment galben, necunoscut. Nu prea vorbeam în timpul mesei de seară. Bărbații stăteau între ei, iar când răsărea luna, toată lumea era deja adormită - femeile și copiii înghesuiți toți în cortul cel mare, bărbații și băieții în pături sub cerul liber. La răsăritul soarelui, după ce îmbucam repede pâine uscată, măsline și ceva brânză, ne așterneam la drum. După câteva zile de felul ăsta, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aerul nopții intrându-mi în sex și era ciudat și minunat să fiu așa deschisă sub cerul liber. Mamele mele s-au adunat: Lea peste mine, Bilha în partea stângă, mâna Zilpei pe spatele picioarelor. Rânjeam ca broasca, pe jumătate adormită, îndrăgostită de fiecare dintre ele. Vocea Rahelei în spatele meu a rupt tăcerea: - Mamă! Innana! Regina nopții! Acceptă ofranda de sânge a fiicei tale, în numele mamei ei, în numele tău. În sângele ei să trăiască, prin sângele ei să dea viață. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu capetele podeaua din spatele lor. Coifurile care se dăduseră fiecărui invitat la intrare erau făcute din ceară parfumată, care se topise cu timpul în șuvițe parfumate cu lotus și mărgăritar. Copilul meu era acoperit de parfum când l-am luat, adormit adânc, din poala lui Re-nefer, iar aroma a persistat în părul lui întunecat zile de-a rândul. Printre multele minunății pe care le-am văzut cu prilejul acestui prim banchet, a fost felul în care femeile mâncau împreună cu bărbații. Soți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zis ea. Nici mulțumită nu sunt. În inima mea nu e nimic. Nu-mi pasă de nimic și de nimeni. Visez câini cu dinții rânjiți. Sunt moartă. Dar nu e așa de rău să fii moartă. Oftaturile și sforăiturile muzicanților adormiți au întrerupt-o. - Oameni buni, a zis ea despre ei, cu tandrețe. Nu cerem nimic unii de la alții. Dar tu, a zis Werenro, cum ai ajuns să vorbești pe limba marelui fluviu? Fără nici o ezitare, i-am povestit tot. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plimbat în jurul bazinului, mi-am trecut mâna peste fiecare copac sau tufiș, am tras adânc în piept mirosul lotusului în floare și al trifoiului înflorit. Când luna a început să apună, m-am strecurat în casă, am trecut pe lângă trupurile adormite și am ajuns pe acoperiș. Pisicile se țineau după mine și am zâmbit, amintindu-mi cum m-am speriat când am văzut prima dată „șerpii cu blană”. Toate zilele mele egiptene fuseseră petrecute în acea casă și, uitându-mă înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]