1,941 matches
-
cine avea de dat și cine de primit în întrevederea cu pricina. Altfel spus, nu se cuvenea ca egalitarismul adresării să eclipseze adevărul ei mai profund, sau cel puțin considerat astfel de echipa de întemeietori. În cadrul domniei generale proclamate de adresare, se insinuau distincții deloc neglijabile, ce țineau de sfera funcționalului - nucleul dur și ireductibil, pe care lucrurile ar merge, chipurile, de la sine. Tocmai la astfel de nuanțări nomazii erau însă extrem de sensibili. Cât e de ușor să fii tu însuți
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în deplină siguranță aborda optim pe un altul, căzut pradă zbaterii într-o interminabilă incertitudine și precaritate? Un fond așa-zis comun e mai mult de găsit sau inventat decât de luat drept bază deja existentă. Nu conjura tocmai echitatea adresării un revers al ei - pe cât de discret, pe atât de inechitabil și hâd - ce o acompania ca o aură nesfântă și grotească, nespulberată defel de firava ființă a aparenței? Tocmai pentru că se dorea atât de convingător și firesc vorbitul frumos
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe credit a aparenței sale ca veridică. O parte dintre interlocutori mizau pe iscusința în manipularea aparențelor de sine, în vreme ce partenerii lor contau pe manipularea aparențelor lumii prin investirea ei cu așteptări insistente și răbdătoare, exprimate indirect prin formulele de adresare respectuoase. Totul depindea de câștigarea încrederii celuilalt, fără de care locuirea amenință să devina tocmai opusul ei, adică un frământ neliniștit perpetuat de ostilitatea mediului, o cantonare în neospitaliere suspiciuni devoratoare de tihnă. Numai că la neliniște cele două tabere rămâneau
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și este strâns legată de funcția denominativă. Comunicarea nu înseamnă doar transmiterea unei informații despre planul referențial. În conversația curentă, funcția conativă eliberează gândirea de limitele închise ale contactului direct cu realitatea înconjurătoare. Trăirile personale se actualizează prin formule de adresare directă (la colocutor cu alocutive în cazul vocativ), prin construcții incidente (vizează direct colocutorul) de tipul: "Așa cum știți", "vezi bine", "bată-te norocul" etc. Atitudinea injonctivă își găsește expresia în construcții imperative, verbe la modul imperativ, enunțuri care conțin o
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
femeilor de a-și prelungi activitatea după vârsta de pensionare. Indicatorii standardizați au demonstrat că, indiferent de faptul dacă activează sau nu femeia vârstnică în plan profesional, nivelul morbidității este mai mare în mediul rural în comparație cu cel urban. Analizând structura adresărilor femeilor vârstnice la medic (pe parcursul anilor de studiu), conform categoriilor de boală, constatăm că ponderea maximă, din totalul maladiilor stabilite, a revenit afecțiunilor aparatului cardiovascular, cu 35,82 %. Locul secund în această structură este atribuit maladiilor aparatului digestiv, cu 24
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
bogat, alcătuit din vocale orale și nazale, cu mai multe grade de apertură. Există, ca în celelalte limbi romanice iberice, pronume demonstrative pentru a reda trei grade de depărtare: este esse aquele. Portugheza, la fel ca româna, are formule de adresare cu mai multe grade de politețe: tu, você, Senhor(a), Vossa Excelência. Ca în spaniolă, există două verbe pentru semnificația "a fi", ser și estar, dintre care primul exprimă stări sau însușiri permanente (o gelo é frio "gheața este rece
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
celui care vorbea. De aici, întrebuințarea specială a lui nos și noster s-a transmis și limbilor romanice în actele administrative și în lucrările științifice. Începînd din secolul al III-lea, pronumele personal vos a început a fi întrebuințat în adresarea către împărat, care uza de nos și noster cînd se referea la propria persoană, astfel încît aproape toate limbile romanice au preluat această formă și cu valoarea de politețe. În franceză, vous a cunoscut o foarte mare frecvență cu această
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lat. de ipsu), care se situează între el și dumnealui, dar este deseori considerat ca fiind egal cu pronumele personal propriu-zis. Așadar, de la nos, pronume inclusiv, care abate discuția de la persoana singulară, s-a ajuns la vos și voster în adresare, propune cu aceeași valoare inclusivă, dar, prin forma de plural, și augmentativă în raport cu singularul. De aici, s-a ajuns la ideea că adresarea respectoasă este cea care evită pronumele personal de singular, care a rămas a fi folosit în comunicarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nos, pronume inclusiv, care abate discuția de la persoana singulară, s-a ajuns la vos și voster în adresare, propune cu aceeași valoare inclusivă, dar, prin forma de plural, și augmentativă în raport cu singularul. De aici, s-a ajuns la ideea că adresarea respectoasă este cea care evită pronumele personal de singular, care a rămas a fi folosit în comunicarea între parteneri egali și, de aceea, franceza, vechea italiană, vechea spaniolă și vechea portugheză au recurs la descendenții latinescului vos pentru adresarea reverențială
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
că adresarea respectoasă este cea care evită pronumele personal de singular, care a rămas a fi folosit în comunicarea între parteneri egali și, de aceea, franceza, vechea italiană, vechea spaniolă și vechea portugheză au recurs la descendenții latinescului vos pentru adresarea reverențială. Folosirea pronumelui posesiv în aceleași circumstanțe a făcut posibilă apariția unor formule cu valoarea lui adjectivală, ca în formulele italiene vostra Eccelenza, Vostra Signoria etc., în care se uza de denumirea rangului sau demnității interlocutorului. În spaniolă, în portugheză
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
formulelor respective s-a produs printr-o substituție cu pronumele ella, formă feminină de persoana a treia singular care putea înlocui denumirile de ranguri și demnități din formulele respective, ce erau substantive feminine. De aici, printr-o nouă evitare a adresării directe, s-a trecut la folosirea formei de caz oblic lei, iar apoi și a corespondentului de plural loro, ca pronume de politețe, fenomen favorizat și de posibilitatea întrebuințării acestor forme la nominativ (cu funcție de subiect). Modelul romanic în atribuirea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
50 % dintre adjective. În asemenea condiții, numărul și genul sînt marcate în general exclusiv prin acord. Situația este aceeași în limba provensală, însă aici desinențele care nu se mai pronunță nu se mai notează nici în scriere. Franceza folosește pentru adresarea reverențioasă pro-numele personal de plural vous [vu:], dar prin folosirea lui frecventă, această valoare a pronumelui și-a pierdut relevanța. Cu toate acestea, în această limbă nu s-au creat alte mijloace pentru marcarea expresă a reverenței, așa cum s-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
că această limbă romanică nu lexicalizează denumiri speciale în aceste cazuri, deși relațiile de rudenie redate prin aceste perifraze sînt distinse, de vorbitorii acestei limbi. Fiecare limbă are și un număr imens de idiotisme, de construcții fixe: sintagme, formule de adresare, locuțiuni, expresii, zicători etc. Acestea au, de obicei, un conținut asociat cu o anumită expresivitate, dar nu sînt analizabile, pornind de la părțile componente, fiindcă valoarea întregului nu corespunde cu suma valorilor elementelor alcătuitoare. De aceea, asemenea construcții se traduc în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fi o dreptate ca zeul să-i fie/ Prielnic și iar să-l înalțe. Personajul central din Oedip salvat insistă, de asemenea, asupra nevinovăției sale reale și a faptului că nu-i pot fi imputate nelegiuirile menționate precis doar în adresarea oracolului (Oedip, fiu și ucigaș al lui Laios, Oedip, rod și altoi al Yocastei, Odip, liberator și tiran al Thebei) și amintite în treacăt în explicația oferită de erou cu privire la locul unde speră să ajungă (nicăieri trupul meu, purtător al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
între impulsul dorinței și glasul conștiinței morale, iar mai apoi, după comiterea violului, este scârbit de propria nemernicie. De altfel, ca un indiciu formal al acestei apropieri, în același monolog, Horia Lovinescu parafrazează strofa 110 din poemul autorului englez, cuprinzând adresarea către noaptea întruchipare a infernului, scenă scufundată în beznă pe care se desfășoară tragedii cumplite, haos plin de păcate, tăinuitoare a tuturor crimelor (III, p. 53). O dată luată decizia infamă, Sextus vorbește cu un calm glacial, ca un om care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
regionale de mediu. Pe viitor, vom introduce în planul de învățământ de la toate specializările Facultății și în toate ciclurile de învățământ (curs, licență, masterat și doctorat), cursuri de Managementul proiectelor și Instrumente de acces la finanțare internă și internațională. F) Adresare la sfârșitul semestrului I, anul universitar - 2006/2007 Stimați colegi, La început de an, vă urez multă sănătate și realizări pe măsura așteptarilor ! Avem multe lucruri de făcut în acest an. Mai avem două săptămâni de școala și se termină
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
poate fi altul decât cel al integrării în marea familie a civilizației europene. De noi depinde dacă această integrare se va realiza și cât de repede vom ajunge să ne considerăm membri cu drepturi depline ai acestei familii. IV.8. Adresări cu diferite prilejuri IV.8.1. Restructurare și echilibru. Cuvânt adresat personalului academic al Facultăți de Fizică cu prilejul lansării noilor planuri de învățământ și al restructurării catedrelor Stimați colegi, Facultatea noastră se află într-un moment relativ dificil al
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
față de tot ce este "obișnuit" sau unanim acceptat nu reprezintă originalitate și nu dovedește o personalitate puternică. Prea adesea se încalcă regulile buneicuviințe, ale conduitei civilizate și ale politeții. Ca să fie mai "moderni", nu-și controlează modul de exprimare, de adresare, către cei din jur. Persoanelor în vârstă se adresează folosind doar pronumele personale la persoana a II-a singular "tu", ca și când pluralul le este necunoscut (ca și pronumele de politețe). Aceste pronume sunt însoțite uneori de epitete nedemne de a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
eram supuși unui tratament special, sub o strictă și severă supraveghere. Din capul locului ni s-au făcut două precizări de importanță istorică: nu aveam voie să ne deplasăm în exteriorul localității mai mult de 15 kilometri, iar cuvântul de adresare către oamenii în uniformă va fi "domnule milițian", și nu "tovarășe", acesta fiind rezervat doar clasei muncitoare, proletariatului, țărănimii cooperatiste colectivizate, și nu hoților, ticăloșilor, chiaburilor și criminalilor care se opuneau cu înverșunare construirii "mărețului viitor al socialismului victorios la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
au devenit incompatibile cu obiectele domestice ce întârzie contactul cu substanțele hrănitoare. Momentul ritual surprins în colindă este al iluminării: anterioritatea învățăturilor împlinite este redată de perfectul compus, iar prezentul atemporal al condiției nedomesticite apare drept efect al acestora. Imperativul adresării cerbilor este în acord cu statutul lor superior, îndreptățit să își alunge tatăl din sfera consacrată a noilor inițiați. Magia contactului cu urma omului sau a animalului reprezintă o credință universală, considerându-se că marca pe care o lasă trecerea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-l de-ascultară:/ Se scurta și se-ngusta,/ Pe Bou Negru-l ajungea”. Motivul capului tăiat și așezat în suliță, mai frecvent în colindele de tip III, 53, Șarpele, va încheia vânătoarea, cu semnificația unei victorii asupra forțelor obscure. Imperativul adresării face din cele două apariții zoomorfe divi¬nități htoniene cu puteri formatoare asupra reliefului. Într-o colindă de vânător din Voineasa, Vâlcea, bourii dorm lângă fântâna - bornă pentru calea de acces în sacru, iar trezirea mișcă pământul: „În picioare se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la importanța coarnelor în ritual: „După ce boul «era stăpânit» de o fată «se băga în grajd să se liniștească» prin acțiunea unui descântec la care se foloseau nouă cărbuni «stânși în cana cu apa n’e-cepută»”. Funcția de incantație a adresării fetei din colindă are, așadar, un suport real în obiceiul calendaristic de fertilitate, în care capacitatea magică a fecioarei primea recunoașterea comunității. Peste ipostaza de zeitate atmosferică a bourului s-a suprapus cerbul, imaginea nucleu fiind identică: „Printre brazi, printre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de fete. Ipostaza de fons et origo a mării primește în acest text excepțional o dimensiune dinamică, ce însumează totalitatea acțiunilor cosmocratoare. Vom cita extensiv colinda pentru imaginea deosebită a arborelui lumii ce face legătura htonian - acvatic - uranian și pentru adresarea directă a mării către pom: „Acolo-n josu, mai din josu,/ Din prunduțul mării,/ Mândru-i mărul rămuratu,/ Cu ramurile în pământu/ Cu vârșoare sus pe soare,/ Cu d-odrese jos pe mare./ Rupse marea de-mi grăia-re:/ „Strânge-ți, măr
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mijloace specifice profanului (nici departe, nici aproape). Calea jumătate are un punct de referință ambiguu în absența destinației precise, iar aceasta sintagmă are funcția poetică de a dezmărgini percepția și de a îndepărta de contingent scena evenimentelor ulterioare. Ca și adresarea directă boierii dumneavoastră, întâlnită în basme, apelativul vere creează o alianță cu receptorul, căruia i se câștigă încrederea pentru tot ceea ce va urma. Repetiția în doi timpi vizează, în colinde, cele două instanțe ale ritualului: autorul și beneficiarii lui: „Calul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Masî mari lu’ Crășun-u./ Da’ din cornu’ tău ș’om fașe?/ Om fașe uși la curți domniești-u,/ Curți domniești, împărătești-u./ Da’ din chielea ta ș’om fașe?/ Om fașe curăli la șăli”. Simpla comunicare a gesturilor nu are același impact, adresarea unei întrebări orientează conștiința ascultătorului spre importanța acțiunilor și finalitatea lor. Întrebarea disimulează un narator par derriere, așa cum se întâmplă în fragmentul următor: „Nu-ș’ ce răsărea,/ Nu știu, păr or măr?”, numai pentru a momi și mai mult ascultătorul în interiorul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]