1,486 matches
-
drumului cât o albină. Kulfi începuse să se simtă puțin plictisită de ceea ce găsise până atunci în pădure. Căută sub o piatră, lângă un arbore cu lalele, de-a lungul unui pârâu. Avea nevoie de un ingredient nou, își zise, adulmecând aerul, ceva incitant și proaspăt, care să o inspire să facă o mâncare nedescoperită până atunci, o invenție nouă. Privi către cer. Gătise deja un porumbel și o vrabie, o ciocănitoare, o pupăză, o coțofană, un sfrâncioc, un grangur, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
chiloții și, în mijloc, locul ăla moale și fierbinte, și atunci Iza, foarte-foarte tare, a scos un țipăt ascuțit, mi-a țipat de-a dreptul în ureche, iar mie mi s-a umplut tot trupul de țipătul ăla ascuțit, am adulmecat, mai viu ca niciodată, acel miros de fată mare, și am văzut cum sandvișul meu galben se desfăcuse-n două, iar feliile zăceau în praf, cu partea unsă cu magiun în jos, dar de asta nici că-mi mai păsa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
vreo cinci minute l-am observat pe tipul care ținea zeitatea de vorbă și mi-am imaginat c-ar fi acel Graterol despre care citisem, dar nu știam că-i venezuelan. Și-am plecat mai departe, fără supărare, alte zâne adulmecând (și nu rareori găsind) prin oraș... Anca Vijan, căsătorită Graterol. Ea era zeița. Afișează (pe site-ul personal) statura încă demnă de atributul cu care o gratulez aci. De câte ori o văd, mă cuprinde ciuda: este una dintre valorile cărora „autoritățile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
prietene care intrau și ieșeau din apartamentul tatălui său. Poate venise deja timpul să Își ia și el un baston sculptat, cu măciulie de argint? Nina Întrebă: —Ce-i atât de amuzant? Prin fumul de țigară, probabil că nările ei adulmecaseră o urmă de parfum. Fără să mai aștepte răspunsul lui, adăugă: — Și doamna În roșu de care m-am ciocnit pe scări mergea și zâmbea ca o pisică sătulă. Ai avut din Întâmplare o vizitatoare? Fima era pe punctul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
privi rapid titlurile, Întinse mâna și băgă cu grijă ziarul Între sticle, pentru că i se părea că acuși va zbura pe stradă. Bătrânul spuse doar: — Nu. Șoin1. Un câine gri-gălbui se apropie dintr-o parte, umil, cu coada-ntre picioare, adulmecând temător marginea pantalonilor lui Fima care era cam Îngrijorat, nu descoperi nimic interesant și se Îndepărtă cu botul În pământ. E posibil, Își zise Fima, ca ăsta să fie fiul fiului fiicei fiicei celebrului câine Balak, care a turbat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în doi peri („Să zicem că...“Ă, amfitrioana. — Habar n-aveam că scrii și tu, făcu Vasile Elisav. — E interzis, întrebă gazda. — Nu, evident, răspunse musafirul; dar mă întreb cum, oare, de n-am avut atâta fler, încât să te adulmec până astăzi? N-ați fi singurul anosmic de pe lume, îl persiflă ușor amfitrioana. — Anosmic și acosmic, zise Carmen. — Anosmic, înțeleg, zise Vasile. Dar de ce, oare, și acosmic? — Pentru că lumea, cosmosul adică, este mireasmă și miasmă, ripostă,-n locul camaradei sale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
prudent. Aceeași prudență îl silea să ia aere de om serios cu alte femei. Frumoasa verișoară Lenora era modelul perfect ce convenea gustului ilustrului doctor. Amorul ei nesățios pentru primul ei bărbat îi păruse forma ideală a fericirii la domiciliu. Adulmecase în jurul acelei Lenore cu admirație și invidie. Și alte femei drăguțe aparțineau pe rând altor bărbați, la care Rim se gândea cu respectuoasă complezență pentru acele beneficii intime. Toate acele plăceri străine îl ofensau și îl lipsau pe el, care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mult timp. Animalul masiv începu din nou să se apropie. — Hei, stai pe loc! De data aceasta, se opri doar pentru o clipă. Și apoi continuă să înainteze. — Te simți norocos, șmechere? Da? Ce zici? Animalul se apropia foarte încet. Adulmecându-l pe Gerard, din ce în ce mai aproape ... Creatura mirosea groaznic. Nasul lui era doar la câțiva centimetri depărtare ... Gerard se aplecă și îl ciupi tare pe animal de nasul moale. Creatura urlă și sări în spate, aproape doborându-l pe Gerard de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o raritate, carne de miel, făcută în mirodenii și fân!)... Mirosul... nările Maestrului se umflă suspect, nu știu ce-a mâncat maică-mea în timpul sarcinii cu mine de am eu mirosul atât de dezvoltat, există o cultură intrauterină a mirosurilor, adulmeci acolo cu năsucul, vin toate în lichidul amniotic, eu învăț mirosul din prima, ca o albină, câte femei cunosc eu numai după miros!!!, ăhă, să fie ele sănătoase, nu e nevoie să le și văd, chiar dacă stau cu spatele, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ești ipohondră, ți-a spus și doctorul Codrescu, reumatologul. Parcă spuneai că sunt nebună. Păi, numai nebunii sunt ipohondri. — Nu poți fi onest măcar o dată în viață? — Lasă-mă cu prostiile și vino încoace, miroși a fructe, îi spune el, adulmecându-i pielea îndelung. E un clișeu: a fructe. Chiar miroși crud, a mere verzi. E un pleonasm, corectează ea din nou. Haide!, mârâie el, bine, nu a mere, e mirosul pielii tale, recunosc, să știi că molecula pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Oprește-i dezlănțuirea/ Și alungă-i rătăcirea!”. Este ca și când poeta, asemenea unei zâne cu bagheta sa fermecată, însuflețește tot ce atinge. Este acel ceva care mă îndreptățește să afirm că pastelul este cheia de boltă a liricii poetei. Vera Crăciun adulmecă, simte plurisenzorial și rezultatul acestor senzații se transpune în percepții și reprezentări transfigurate metaforic, aș cum vă puteți convinge lecturând poezii ca: „Zi toridă”, „Urări de primăvară”, „Început de toamnă”, „Zi de vară” și nu numai. De asemenea, nu pot
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
e greu de explicat în cuvinte omenești. Credința Legionară se cucerește pas cu pas, treaptă cu treaptă, căderi și înălțări, mormânt lângă mormânt. Legionarul chinuit de toate frământările și greutățile omenești, lovit de toate mișeliile dușmanului, în anevoiosul său drum adulmecă înălțimile și azurul cerului și urcă către Dumnezeu, Golgota dată lui. Mișcarea Legionară e armonie de suflete. Tot legionarul se împlinește numai în cadrul acestei armonii. El merge pe linia onoarei, a trăirii aspre și severe. El este omul măsurii, bunului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
doamnei Vincent un fel de animal Într-o cușcă. Nu era de mirare, reflectă Jim În timp ce răsfoia un exemplar din Life, că o enervase atît de tare pe doamna Vincent, care Îi dorise moartea. Jim stătea culcat pe salteaua ei, adulmecînd mirosul trupului ei, potrivindu-și șoldurile și umerii În culcușul Îngust pe care Îl lăsase În urmă. Văzuți din poziția doamnei Vincent, ultimii trei ani păreau să se deosebească În mod subtil; chiar și cîțiva pași Într-o cameră mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mă uit admirativ pe jumate, te invidiez, aș vrea să fiu tu. Suntem robii frumuseții și Mihai știe asta, și eu, atunci când Marius, subțire și lung și dezbrăcat, cu buza lui ruptă, explică ceva și își întinde gâtul ca și cum ar adulmeca în aer cu mișcări scurte de bărbie, degete lungi oarecum alipite și nepricepute care cuprind oarecum deodată, mă uitam fascinată când el pe scaun dansa cumva cu palmele, încadrându-și fața după tehnica videoclipurilor, era așa de frumos, că desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Da! Îmi place de tine, gesturile tale, faptul că lipsești de la repetiții și faptul că noi te așteptăm și ești calm și nu te stresezi, mâinile tale, degetele tale, ai mâini foarte frumoase, felul cum ridici bărbia, gâtul lung, cum adulmeci aerul, aș vrea să fiu cu tine, să stăm o zi, să ne uităm la televizor, să mâncăm, aș vrea să fiu cu tine, dacă rămân gravidă, îți fac un copil, Postinor, Postinor, Postinor, să nu te îndrăgostești de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
un deget Înmănușat. — A fost cauzată la ceva timp după deces. O singură mișcare cu o lamă ascuțită, dreaptă. Posibil un satâr pentru carne. Se apropie atât de tare de incizie Încât aproape atingea cu nasul carnea de culoare roșu-Întunecat. Adulmecă. — E un miros distinct de vomă În zona tăieturii... Întinse o mână. — Dă-mi penseta. Asistentul făcu ce i se ceruse și Isobel scormoni În interiorul rănii, reușind Într-un final să scoată ceva gri și cartilaginos. — Există resturi de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Doug, apoi rămase la ușă, În timp ce acesta i se trânti În nas. Rămase acolo o clipă, cu lapovița udându-i blana cenușie, privind spre magazin, apoi sări la vale pe scările de beton În parcare. Dădu roată de câteva ori: adulmecă stâlpii de iluminat, balustrada de metal, făcând pipi pe unele din ele, ignorându-le pe altele. Apoi, Într-un final, Își adună sub el partea din spate a trupului și depuse delicat un rahat uriaș În mijlocul parcării. Odată rezolvată treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Bine, iată-ne, suta ta de oi, Reglează-ți vocea, cântă, toarnă vorbe... noi dormim... Doar ești student, cum ni se spune; Ai făurit, mai zilele trecute, Un plan de curs, din câte știm Extras dintr-un uitat folio, Ai adulmecat izul unei ere, Umplându-ți nările de praf, Și-apoi, ridicându-te din genunchi, Ai publicat, cu un strănut gigantic... Dar un vecin din dreapta mea, Considerat un „Pupă-n fund“, Deștept și pus pe Întrebat, Prea serios s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
după, iubirea de asfințit... Copacii, tăcuți până la ultimul vârf... fără patimă... Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit...“ CAPITOLUL 4 ÎNFUMURATUL SACRIFICIU Atlantic City. La sfârșitul zilei, Amory se plimba pe promenada de scânduri, calmat de necontenita tălăzuire a mării, adulmecând mirosul pe jumătate funebru al brizei sărate. Marea, se gândea el, Își păstrează amintirile mai profund decât pământul lipsit de credință. Parcă și acum șoptea despre galerele norvegiene ce brăzdaseră lumea apelor, sub stindardul cu figuri de corbi, despre navele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
poate fi un mod de viață și o expresie a ei, unde culorile cerului noptatec și ale amurgurilor ar da impresia că reflectă numai pasiuni: culorile buzelor și ale macilor. PLIVIND MAI DEPARTE Cândva fusese, În mod miraculos, capabil să adulmece Răul așa cum un cal simte noaptea un pod rupt, dar bărbatul cu picioare moi din camera lui Phoebe se micșorase până la dimensiunile aureolei de deasupra lui Jill. Percepea instinctual mirosul stătut al sărăciei, dar nu mai alunga păcatele mai serioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
modern, bleumarin, și pantaloni gri, cu dungă ca lama - haine de comandă, pe care nici un polițist onest nu și le putea permite. Doi indivizi de la biroul legistului scoaseră două tărgi rabatabile. Danny îl văzu pe Niles ridicând capul și, parcă, adulmecându-l, din ce în ce mai curios și mai iritat: miros de polițist, picior străin pe teritoriul lui, un tip prea tânăr ca să lucreze pentru Biroul Omucideri de la centru. Îl întâlni la jumătatea drumului și încercă să inventeze o poveste cu niște chestii plauzibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nimic pe hârtie. Ar putea fi considerat un act de codoșlâc, înțelegi? Atunci câteva nume. — Nu. Și nu insista. Danny se sili să-și înmoaie doar buzele în băutură. De-abia dacă gustă coniacul. Învârti lichidul în pahar și îl adulmecă, ținându-l de picior cu două degete - și se opri atunci când își dădu seama că îl imita pe Gordean. — Domnule Gor... — Domnule Upshaw, am ajuns într-un impas. Așa că permite-mi să-ți sugerez un compromis. Ziceai că semnalmentele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Hollywood” și îl îngropă pe asasinul potențial al lui Mickey Cohen într-o groapă de 1,30 pe 1,30 pe 1,30, lucrând cu o cazma și o lopată. Bătuci pământul bine de tot, ca nu cumva să-l adulmece coioții și să li se facă foame. Aruncă câteva crengi deasupra mormântului și se pișă pe el: un epitaf pentru un camarad polițist corupt, care îl băgase în cel mai mare necaz al vieții lui aducătoare de necazuri. Îngropă arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vorbea. — Gulo luscus are două trăsături: șiretenie și încăpățânare. Știu că pot prinde gust pentru căprioare. Se ascund în arbori, le aruncă coajă dulce de copac ca să le ademenească, apoi sar și le sfâșie jugulara până la trahee. Odată ce-au adulmecat miros de sânge, nu se mai liniștesc. Am auzit de pume rănite în timpul împerecherii și care au fost atacte de wolverine. Sar pe ele din spate, apoi o iau la fugă, revin, mușcă odată aici, odată dincolo, până când puma ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să asiste la spectacolul de matineu de jos și intră în biroul lui Gerstein. Marele magnat nu apăruse încă. Telefonista de la studiouri știa să redirecționeze toate apelurile la telefonul personal al lui Herman. Buzz se așeză în spatele biroului lui Gerstein, adulmecă umidificatorul și admiră fotografiile starletelor de pe perete. Tocmai făcea speculații asupra dimensiunii primei pe care urma să o primească pentru treaba cu marele juriu, când sună telefonul. — Alo? — Meeks? Nici Mal, nici Shortell - dar o voce familiară. — Eu. Cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]