1,462 matches
-
ne-arăți tubul. Ce-i înăuntru?“ Nu păream singurul interesat. Cum stătea Mihnea așa, cu brațul în sus, ziceai că-i Statuia Libertății, înconjurată de curioși. Maria se aplecase peste mine, să-l studieze mai bine. Până și Brutus îl adulmeca, tocmai de pe dulap. Poate tubul mirosea totuși a cârnați. „Ce-i înăuntru e mult mai important decât cutremurul ăsta! Fiți atenți aici!“ Tubul a coborât teatral, ca brațul care îl manevra, punându-ne nervii la încercare. Mihnea a deșurubat capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aveau ce căuta acolo, carnea nu trebuia să mai fi fost atinsă, vorba lui Holban. Bineînțeles că eram mulțumit. Fusesem înzestrat cu un miros excepțional, de brac. Mă mândream cu el, dar numai în sinea mea, să nu afle nimeni. Adulmecam pe stradă parfumurile dintr-o mulțime: puteam să le sortez pe căprării, cu tot cu bărbații sau femeile care le purtau. Deosebeam dieselul de benzina fără plumb. Dacă apărea vreo problemă la motor, nu trebuia să deschid capota. Acasă, nu mișca nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-l poată întâi privi, apoi mângâia. Eram pedepsit: n-aveam permisiunea să mă mai uit. Gleznele rămâneau ascunse, atinse doar de norocoasa căptușeală de fetru; dincolo de fermoar, nu puteai decât să bănuiești ce te-așteaptă. Parfumul prelungea firesc ținuta. Îl adulmecam cu nările larg deschise: discret, dulce-amărui, ușor bărbătesc - cât să mă scoată din minți. N-am zis aproape nimic de-obiectele din casă; de cele mai multe ori, nici nu le băgăm în seamă, ca o clădire pe lângă care trecem zilnic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aici se nășteau neîncetat frumuseți aspre, neverosimile, pentru care ți-ai fi lăsat un deget tăiat, doar ca să le-atingi. Golanii dădeau târcoale în jurul lor, protejându-le cu privirea și pumnul; la nevoie, și cu-o lamă de cuțit. Le-adulmecau copilăria și le supravegheau adolescența, după care nu mai știai ce se întâmpla. Băieții se strângeau seara la biliard, într-o sală de graniță între Dămăroaia și Bucureștii Noi. Locul se numea „Texas“ sau „Tutti Frutti“, nimeni nu știa exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la masa de prânz sau rămâneau seara la joacă după ora șapte. După alte variante, ei s-ar fi înrudit cu niște căpcăuni îngrozitori, invizibili, ce pătrundeau pe furiș în cartier și-ți furau amintirile: Economiștii. Noaptea, Riveranii și Economiștii adulmecau împreună scările blocurilor, în căutarea nefericiților rătăciți sau a ferestrelor uitate deschise. Prin Pajura mai trecea și mașina-fantomă: autobuzul 110, al cărui traseu nu îl știa nimeni și care venea la intervale ciudate, niciodată aceleași. Era un „Ikarus“ roșu-spălăcit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-mi, te rog. Prințul și Lebedev n-au permis nimănui să vorbească, nici măcar Kolea nu știe nimic. — Ippolit? A aflat singur. Nici nu-ți poți imagina ce creatură șireată e; nu știi ce intrigant e și ce nas are, ca să adulmece toate lucrurile scandaloase. Te privește dacă nu crezi, dar eu sunt sigur că a apucat să pună frâul pe Aglaia! Și, dacă încă nu l-a pus, îl va pune. Și Rogojin a intrat în relații cu el. Cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mod similar, Manet, în gravura sa Rendez-vous-ul pisicilor (figura 85), a separat prin coșul din centru pe pur tătorul întunecimii de acela al luminozității, dar neutralizând separarea prin coada pisicii albe, care mătură hornul, și capul pisicii negre, care o adulmecă pe cea dintâi. Ce modalitate mai bună s-ar fi putut găsi pentru a prezenta relația ambivalentă dintre suspiciune și atracție și, în ecoul ei simbolic, relația tot atât de ambivalentă dintre viciu și virtute? Figura 83 Fra Angelico, Buna Vestire, 1439
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cu mișcarea lui obișnuită un pumn, un bulgăre de pământ gras, pe care îi plăcea să-l strivească, să-i lase să-i curgă printre degete, fericit mai cu seamă dacă nu-l simțea nici prea uscat, nici prea umed, adulmecând pâinea bună ce creștea din el”. Pământul devine mai mult un obiect al posesiunii pentru care e dispus să încalce orice normă a moralității. Fără să țină cont de ”gura satului”, Buteau se căsătorește cu Lise, dar, în același timp
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
care fâlfâia În vânt. Poziția și mișcarea Într-un anumit fel a cozii semnifică, În general, starea psihică În care se află la un moment dat. De exemplu, bucuria unei izbânzi pe care o intuiește cu privire la un vânat, după ce Îi adulmecă mirosul, și-o exprimă prin rotirea cozii În toate direcțiile, cât și prin sclipirea luminii ochilor. 7. Vânătoarea și hrana lupului Vânătoarea și hrana sunt doi factori instinctivi indispensabili În viața lupului, care se leagă indisolubil unul de altul și
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
de ameliorare organizate și concrete, cât și de influența condițiilor de mediu diferite În care s-a format. Așa cum s-a mai spus, se presupune că În vremurile străvechi nu rareori se Întâmpla ca lupii masculi, hoinari și singuratici, să adulmece mirosul femelelor de câini În călduri aflate la mari distanțe, din preajma oamenilor primitivi ce populau Întinse locuri palustre din zonele izolate și vitrege ale globului, stârnindu-le apetitul pentru Împerechere. Astfel, din Împerecherile Întâmplătoare și repetate s-au născut metiși
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
cazul unui drumeț bolnav, care pe ger și viscol, În puterea nopții, a căzut neputincios sub malurile unui pârâu, pe care, de la mare distanță, câinele „DUHAN” l-a identificat În preajmă pe baza mirosului din aer, pe care l-a adulmecat. Acest om bolnav nu l-a uitat pe câine tot restul vieții sale. Nici fapta eroică a câinelui „HEKY” nu poate fi uitată ușor, fiindcă În condiții dramatice a prins pe autorul spargerii unei case de bani, În timp ce fugea plin
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
o pregătire deosebită. Atenție mai mare se va acorda celor rămase nefecundate. Copulația la masculi se bazează pe unele reflexe privind abordarea femelei, erecția, Îmbrățișarea, intromisiunea și ejacularea. Abordarea este un reflex de apropiere a masculului de cățea, căreia Îi adulmecă vulva ca urmare a mirosului caracteristic ce se degajă În urma secreției glandelor vaginale. Erecția este creșterea În volum a penisului prin acumularea de sânge În țesutul cavernos, pe baza impulsurilor nervoase din regiunea sacrală a măduvei. Îmbrățișarea este saltul pe
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
a întrevedea, a iscodi, a privi, a observa, a scruta, a se zgâi, a se uita, a vedea, a zări (câmpul vizual), a asculta, a auzi, a audia (câmpul auditiv), a atinge, a mângâia, a palpa etc. (câmpul tactil), a adulmeca, a mirosi (câmpul olfactiv), a degusta, a gusta, a savura (câmpul gustativ) etc. În ceea ce privește distribuția semului [±Manieră], se disting verbele care încorporează maniera în semantica lor de cele la care această trăsătură este nonspecificată (vezi și Anexa): să se compare
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
atinge termeni subordonați (non-centrali): a mângâia, a palpa, a pipăi 16 percepția gustativă termen supraordonat: a percepe termen central: a gusta termen subordonat (non-central): a degusta percepția olfactivă termen supraordonat: a percepe termen central: a mirosi termen subordonat (non-central): a adulmeca 4. Definiția lexicografică. Seme comune și seme variabile Pentru unitățile verbale prototipice pentru cele cinci tipuri de percepții, vom urmări cum se distribuie semele comune și semele variabile în definițiile lexicografice din DEX 2009. Vom clasifica verbele în funcție de prezența în
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cerceta, a examina tactil". A SIMȚI tranz. "a avea, prin intermediul organelor de simț, senzația sau percepția unui lucru, a unui fapt, a unei calități, a percepe efectul unei excitații; a prezenta sensibilitate. " Câmpul lexico-semantic al verbelor de percepție olfactivă A ADULMECA tranz. și intranz. (Despre animale) "a simți sau a descoperi cu ajutorul mirosului, prezența unui animal, a omului, a hranei etc.". A MIROSI tranz. și intranz. "a simți, a percepe un miros" ♦ tranz. "a apropia nasul de ceva sau de cineva
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Nevoia de a fi în exterior. Astăzi există modalități incredibile prin Internet, cablu să primești totul și să rămâi la tine acasă. Pentru moment însă, ființa umană nu e alcătuită în acest fel. Din fericire, mai are încă nevoie să adulmece soarele, ploaia sau zăpada. Mai e apoi nevoia de a fi împreună în fața unui spectacol. Există ceva care v-a atras atenția astăzi și care ar putea deveni film? Eu devin sensibil la ceea ce depășește anecdoticul și ajunge universal. Modul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
dintr-o vară caldă, de un azur ireproșabil, aceiași nori aducători de ploi dinspre pădure, zgomotele vecinilor ce trec pe uliță, cârâitul găinilor..., un câine pripășit în praful uliței (ah, parcă vorbesc din Rebreanu!), privirea tatii pe cer pentru a adulmeca apusul spre a vedea dacă mâine plouă. Și noi în același dor permanent, de ceva, nu știu de ce, dar există o aspirație spre ceva, nestăvilită, mereu împrospătată... De n-ar fi Speranța... Locuim în Cârțișoara și trăim în vecinătatea râului
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
frunză, frunză de vânt / Ce greu îmi vine să nu mai cânt. // Salcie verde, verde de rouă / Lacrima ierbii mă rupe în două / Iederă verde, verde de soc / Veșnic desculță alerg prin noroc. Galbenă frunză, frunză de viță / Mult mă adulmecă toamna pestriță / Galbenă frunză, frunză de vânt / Albă se sparge lumina-n cuvânt” (Mihaela Șorodoc, Cântec, octombrie 1992, p. 7); „Adolescență păgână, / Veșnică nevoie de zbor, / Te izbești de orizonturile roșii ce mă nemărginesc. / Elementar altceva căutând, / Ne convertești altfel
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
îmi dau seama că trăiesc într-o lume fără cer, fără copaci și grădini, fără extaze bucolice, fără ape, pajiști și nori. Am uitat misterul adânc al nopții, radicalitatea amiezei, răcorile cosmice ale amurgului. Nu mai văd păsările, nu mai adulmec mirosul prăfos și umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emoție, miracolul ploii și al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri și adieri. Foșnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturnă a lacurilor, sunetul indescifrabil al
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
comunicării cu semenii, inadecvarea, prostia, prostia pură și simplă, anticameră privilegiată și îngrășământ optim al răutății. Viciul e proasta utilizare a propriei persoane și a lumii. ți se dă o bicicletă și o folosești la tăiat lemne. Ești invitat să adulmeci o pajiște și o transformi în maidan. Asta nu e slăbiciune. E lipsă de inteligență, gândire șchioapă. Păcătosului nu trebuie să i cerem, așadar, numai să se abțină, să reziste, să fie „tare“. Trebuie să-i cerem, măcar din când
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fără jenă între opțiuni ireconciliabile: nu consecvența e problema lui, ci obediența fără breșă. I se ordonă să fie principial, e principial. Gesticulează isteric, ridică glasul, trântește ușa. I se ordonă, dimpotrivă, să fenteze discret, s-o lase moale, să adulmece dejecția, o face surâ zând, cu conștiința împăcată: așa e jocul, așa i s-a spus. Nu poți anticipa reacțiile unui astfel de ins. Ba te privește complice, ba îți evită, abstras, căutătura. Uneori, din ce în ce mai rar, e vag stingherit de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de a apela, mai ales după progresele chimiei, doar la principiul activ al mirodeniei: piperina piperului, izotiocianatul de alil al muștarului, vanilina vaniliei. À propos: vanilina rezultă chiar din distilarea uscată a lemnului, lucru de care se poate convinge oricine adulmecând fumul unei hârtii aprinse... bineînțeles nu una de o sută de mii, căci nu se știe ce reacție antagonică e În stare să catalizeze metalul firului de securizare... Care principii active s’au Încetățenit alături de bucățelele de Natură - mirodeniile adică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
calcă de două ori pe aceleași urme. Dar, cum lup cu lup seamănă ca două picături de apă, cel puțin În ochii noștri... N’am dat eu de ceva ani Încoace unde „am mâncat oaia“, ci doar redactorul mi-a adulmecat vechile urme, acelea lăsate când cu Întâlnirea de la Casa Tineretului (v. Vorbe de clacă, episodul 13), căci am bătucit destul toloaca atunci. Ca să am astăzi surpriza unui „promo“ de dimineață, pentru „Universul cunoașterii“: era vorba de oarece info-energetică, cu doi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
duc zilele de motan de streașină. Am amânat pe altă dată să discut mediul cu totul anapoda din punct de vedere info-energetic pe care Îl oferă betoanele blocului În care m’am aciuiat, căci ea Își ciulise urechiușele și boticul adulmecând ceea ce În casa mea Înlocuia mireasma bradului: adică ceea ce iese pe eșapamentele prietenilor mei bipezi, dar care nu și folosesc amintitele două picioare, ci un motor care deocamdată nu Întrebuințează o energie firească, naturală, cu una fosilă, cu multe păcate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
greșit, o dată și rău. Acel loc e ocolit, de mulți ani, de toate pisicile ce ajung pe acolo. Dar aici nu e vorba de miros, ci de biocâmpul care se impregnează În lemn, lut, chiar piatră. Chiar dacă până acum am adulmecat, eu excelez de fapt În văz și auz. Mirosul e pe un plan secund, căci n’am ditamai botul care să adăpostească o suprafață olfactivă mare, precum dulăul. Dar, chiar așa, aproape o egalez pe-a voastră, deși sunt atât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]