12,537 matches
-
un gest de amenințare cu arătătorul. Eu cred că pocherul ăsta, ce l-am făcut noaptea asta, e mai mult decît meserie viciată. Cîndva, pînă în anul trei, îl mai jucam și eu numai la meserie: control la cărți, studierea adversarului, codoșeală cu partenerul, inducere în eroare prin reacții false, pînă m-au jupit cîțiva de bani și de palton, că de-atunci n-am mai avut parte de un altul. Fantastic! Abia aștept să-1 jupuim pe Marcu; vreau să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
niciodată cu ideea că va deveni profesionist. Ca urmare, datorită cunoștințelor sale practice și fluidității pe care o avea în exprimare, articolele sale erau, întâmplător, excelente. De exemplu: „Guggenheim prinde mingea fără efort vizibil, fentează și trece fără probleme de adversar, apoi se lansează într-o cursă care culminează cu un gol de o frumusețe rară.“ Cam așa ar fi descris Bull un meci de mare importanță dintre Wigan și Filey, ambele echipe din liga a doua. Tocmai de aceea, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
i se opunea și de clavicula mică a lui Mickey Minto, jucătorul maltez al celor de la Wanderers. Mingea venise rapid, chiar la locul din grămadă unde se afla Bull, îndesat în oponentul său. Un șut rapid al lui Bull imobilizase adversarul (care urla acum din pricina lipsei de sportivitate), iar un altul trimisese mingea spre înaintașul Dougie MacBeath, care străpunsese rapid flancul stâng. Fusese blocat după nici zece iarzi de cei de la Bexhill Bears, dar, înainte de a cădea, reușise să îi paseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
valuri. Terenul celor de la Bears avea o poziționare superbă, pe un platou calcaros înalt deasupra Canalului. Din pricina zilei răcoroase și a deciziei de nestrămutat pe care o luase, Bull simțea că e în stare chiar să-și ia zborul peste adversarii care, la doar câteva secunde după ce Bull interceptase mingea, se plasaseră între el și linia de marcaj. Bull fentă, forță și pocni cu palma lată - tare și rece ca un pui congelat - figurile în expectativă ale adversarilor. Avea impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ia zborul peste adversarii care, la doar câteva secunde după ce Bull interceptase mingea, se plasaseră între el și linia de marcaj. Bull fentă, forță și pocni cu palma lată - tare și rece ca un pui congelat - figurile în expectativă ale adversarilor. Avea impresia că ghetele lui erau dotate cu turboreactoare. Își accelerase goana pe teren. Auzea țipetele colegilor, undeva în spate: „Acolo, John“, „Hai, John“, „Mingea la mine, John“, numai că nu le dădea nici o atenție. Acesta era momentul său. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dotate cu turboreactoare. Își accelerase goana pe teren. Auzea țipetele colegilor, undeva în spate: „Acolo, John“, „Hai, John“, „Mingea la mine, John“, numai că nu le dădea nici o atenție. Acesta era momentul său. Își dădea seama din felul în care adversarii lui se mișcau cu încetinitorul și în reluare. Avea impresia că fug de el și, ridicându-se de la pământ, își apăsa plin de recunoștință palma pe fețele lor tumefiate, care se vindecau la atingerea Regelui. Erau clipe binecuvântate, când totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
celeilalte „mâneci“. Cele două canale păreau a-și vorbi unul altuia, analizând posibilitățile de aliniere sau alianță. Numai că Bull nu sărise. Fentase superb - o mișcare ondulată ca aceea a unui iaht -, ocolise puțin pentru a evita contactul cu ultimul adversar și, în fine, pusese mingea chiar pe marcaj, dincolo de cei doi stâlpi ai porții. Towser Bridges, căpitanul echipei Wanderers, îi permisese lui Bull să execute transformarea (în ciuda faptului că șuturile lui nu erau dintre cele mai precise). Era lovitura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
După el, pierderea sau câștigarea războiului se produce după o anumită regulă a cărei soluție, ca și în alte situații uzuale, poate fi prevăzută. Cel mai important aspect, de care trebuie să țină cont un comandant de armată este cunoașterea adversarului și pe sine însuși, evaluări care-i vor permite să dea fără mari riscuri și o sută de bătălii. Totuși, acest tratat nu este un panaceu ce asigură o victorie ușoară asupra dușmanului. O istorie de două ori milenară dovedește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-i vor permite să dea fără mari riscuri și o sută de bătălii. Totuși, acest tratat nu este un panaceu ce asigură o victorie ușoară asupra dușmanului. O istorie de două ori milenară dovedește faptul că în antichitatea chineză, deși adversarii s-au ghidat amândoi după Arta războiului de Sun Zi în timpul unui conflict, rezultatul nu a fost același pentru amândoi. Este normal. Primul capitol al lucrării lui Sun Zi prezintă numeroși factori de care depinde rezultatul unui război, între care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
generalilor, calitățile soldaților și forța lor combatantă, susținerea populației etc. Sun Zi a realizat acum peste două mii de ani că factorii care decid soarta unui război sunt numeroși și variabili, nefiind vorba de o abordare simplistă a unei lupte între adversari care se măsoară doar în forță militară și dotare armată. Potrivit lui Sun Zi este imposibil ca un comandant de armată să nu știe ce măsuri trebuie să ia în urma unei analize serioase, cu condiția să-și cunoască perfect adversarii, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
între adversari care se măsoară doar în forță militară și dotare armată. Potrivit lui Sun Zi este imposibil ca un comandant de armată să nu știe ce măsuri trebuie să ia în urma unei analize serioase, cu condiția să-și cunoască perfect adversarii, să evalueze bine situația și să aprecieze metodic soluțiile, să folosească just regulile războiului și să aplice cu suplețe, chiar artistic, soluțiile militare. Având parcurse aceste etape are șanse mari să repurteze victoria. Omenirea a intrat în secolul al XXI
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lui Chiyou să bântuie în continuare. Imaginea lui fioroasă dăinuia și înspăimânta chiar și după executare. Împăratul Galben a imprimat figura lui Chiyou pe steagurile armatei sale, pentru a-și încuraja soldații în luptă și pentru a-i intimida pe adversarii săi. De altfel, Împăratul Galben a fost un om talentat care a făcut numeroase invenții, precum căruța, diferite vase, hainele colorate, a construit palatul imperial și altele. Soția lui, Lei Zu, a descoperit creșterea viermilor de mătase, obținerea firelor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au pornit atacul. În acest moment, Cao Gui i-a spus regelui statului Lu: "Acum este timpul să contraatacăm!" Apoi, armata statului Lu a început să bată toba și s-a năpustit ca un leu asupra inamicilor. Surprinsă de atacul adversarilor, oastea statului Qi a fost înfrântă și a început să fugă mâncând pământul. Văzând că ostașii fug care-ncotro, regele Zhuang a vrut să dea ordin să fie urmăriți. Cao Gui l-a oprit: "Nu vă grăbiți!" și a examinat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Mai târziu, el s-a declarat suveran al statului Chu și l-a trimis pe Liu Bang în statul Han, unul mic de tot. După pregătiri minuțioase, Liu Bang a cucerit Xianyang, profitând de plecarea suveranului în bătălii cu alți adversari. În războiul de patru ani ce a urmat între Liu Bang și Xiang Yu, deși armata celui din urmă, superioară numeric, a repurtat mai multe victorii, aceasta a slăbit treptat din cauză că nu respecta disciplina, jefuia și ucidea civili nevinovați și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a încercuit Xicheng. Observând că pe zidurile de apărare nu era nici un ostaș și că în fața porții era doar un bătrân măturând strada, Sima Yi a rămas nedumerit. Uitându-se spre turnul porții, l-a văzut acolo pe vechiul său adversar, Zhuge Liang. Acesta, potrivindu-și hainele cu calm, s-a așezat în fața unui guqin (un instrument muzical tradițional chinezesc cu coarde) și a început să cânte. Toți ofițerii și ostașii statului Wei au rămas cu gura căscată, neînțelegând cum poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Recursul la lozincile anticomuniste, la gloria luptei brașovenilor din ’87 împotriva regimului ceaușist nu arată astăzi decât confuzie și neputință. În ’87, răsculații luptau cu partidul, cu Securitatea, cu propaganda comunistă, într-un cuvânt cu minciuna, în vreme ce acum au un adversar cu mult mai puternic și nemilos: adevărul. E infinit mai ușor să lupți cu minciuna decât cu adevărul. „Nu putem să subvenționăm la infinit locuri de muncă ce nu mai sunt adevărate” - această frază a premierului Năstase are în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
am avere, dar nu e normal să am? Bun prilej de vorbe. Practic, această lege nu va funcționa: cine e nebun să pună ce-a agonisit prin șpagă într-o declarație de avere la sfârșit de mandat? Cel mult, diverși adversari politici și concurenți ai unor demnitari vor face sesizări la comisie ca să-i facă viața amară dușmanului - nimeni nu va fi însă într-adevăr judecat și condamnat pentru îmbogățire fără just temei. Toată opintirea normalistă a aleșilor a fost spulberată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
degrabă printre animale el poate să capete un astfel de sens: așa cum menționează Konrad Lorenz, etologia lupilor conține o mișcare de expunere voluntară a gâtului în luptă, care e interpretată ca un semn de cedare: lupul învingător nu-și sfâșie adversarul, îi ia prada, dar îl lasă să trăiască. (Câți oameni sunt capabili de echivalentul acestui gest?Ă Omul care întoarce obrazul celălalt fie este masochist, fie are o anumită tactică în gând. Învățătura aceasta a lui Iisus nu e morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de-a se rupe-n bucăți, unșpe titulari și cinci-șase rezerve, după câte vertebre avea. Ce se întâmpla în jurul nostru nu era nici cor, nici hărmălaie, nici vuiet, erau 49.998 de declarații de dragoste suprapuse. Acolo juca Rapid. Atât. Adversarul nu exista, mai ales că echipele din B, în seria a II-a, erau pricăjite și verzi ca broaștele, încât toată lumea aștepta să fie înghițite de șarpe. După ce fluiera arbitrul și după ce mingea începea să se învârtă, conta doar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
moștenit ca o descărcare electrică cu efect întârziat). Războiul dintre ei se relua necontenit, iar arma devastatoare pe care-o descoperise tata era părăsirea câmpului de luptă, nu ca o fugă, nici ca o abdicare, ci ca o condamnare a adversarului la a fi singur (singur-cuc) și la a se topi de dor. Refuzând categoric să ridice steagul alb, tata-mare cred că a suferit ca un câine. Iar încăpățânarea lui era nemăsurată. Eu am încercat să o măsor într-o vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Și, în felul ei, are dreptate. Războiul rece, după cum istoria recentă a dovedit-o, nu se câștigă prin șarje la baionetă, ci prin tenacitate, viclenie și, ca în șah, prin mutări aparent inofensive făcute azi, cu scopul de-a buimăci adversarul mâine. Un asemenea registru, recunosc, nu ne prea era la îndemână nouă, fraților Florian. Prinși în atâtea vârtejuri (eu, bunăoară, după parafarea tratatului de pace cu adulții de pe aleea Băiuț, descoperisem farmecul discret al băncuței de la scara A, unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gata să se spargă, pe urmă am început antrenamente asidue, în care ierarhiile și gloria se răsturnau, Boniek (care era Ică) nu strălucea în arta pugilistică ca în driblinguri, Platini (eu) dădea la sac, dar se ferea să lupte cu adversari în carne și oase, Șobolanu’, un ghiolban pus mereu în apărare, un fundaș rupestru, știa să încaseze pumni și lovea năprasnic. În doar câteva săptămâni, topul boxului arăta complet diferit de topul fotbalului; singur Giani figura în ambele, în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu degetul arătător de la dreapta îndoit la 60 de grade, după ce, cu ani în urmă, băgase un cui în priză. Gigi, cu brațele lui lungi, cu alonja pe care și-ar fi dorit-o orice campion, își ținea la distanță adversarul, îl izbea deseori în creștet, nu decisiv, mai degrabă se ferea de ceea ce ar fi putut să se întâmple, decât să provoace fapte memorabile. Dodan Sorin, poreclit Șobolanu’, alintat Șobi, gâfâia ca o locomotivă cu aburi, se tot rotea în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Rowe. — Exact același lucru Îl vrem și noi. N-aș crede că doresc aceeași pace. Străinul nu-l auzi, căci se asculta numai pe sine: — Îți putem oferi pacea. Noi luptăm pentru pace. Cine „noi“? — Prietenii mei și cu mine. — Adversari ai războiului, pe temeiuri de conștiință? Umărul diform avu o tresărire nervoasă. — Conștiința asta poate fi uneori o povară. — Ce-am fi putut face altceva? Să-i fi lăsat să ocupe Polonia, fără să protestăm măcar? — Dumneata și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o soluție total dezonorantă pentru clasa politică, și în special pentru monarhie. În aceste împrejurări, Carol al II-lea a fost silit să renunțe la tron”; La 4 septembrie 1940, Ion Antonescu a fost numit prim-ministru (acceptat de toți adversarii săi). A doua zi, el a cerut și a obținut de la rege puteri depline pentru conducerea statului. Carol al II-lea a suspendat Constituția și a dizolvat Parlamentul. În aceeași zi, la 5 septembrie 1940, Antonescu i-a cerut categoric
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]