79,378 matches
-
ce s-a oprit brusc și ne privește cu-o brutală uimire și nu mai capătă nici un impuls nu mai are nici o speranță cum orice mecanism defect la purtător (Poezia se află-n dilemă: să-l contemple sau să aibă aerul că nu-l vede?). Grădina publică Pe fizionomiile bătrînilor amurgul s-a depus cum un zaț de cafea o dimineață-ntreagă i-a trebui Grădinii să-și vină-n fire cît de cît să se-ntremeze apoi o amiază apoi
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
fără fundalul distorsionant al apartenenței la un grup (cel optzecist sau lunedist) care să influențeze lectura.Parcurgînd antologia, urmărim de fapt doi Iaru: pe cel celebru, ale cărui poeme intră obligatoriu în orice exemplificare a poeziei optzeciste (cel din poemul Aer cu diamante, poem care a și dat titlul volumului colectiv din 1984, cel din De-a wați ascunselea sau Adio.La Galați și Autodafe, în exemplificările postmodernismului românesc) și un Iaru (aproape) necunoscut, diferit de colegii săi de generație, care
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
șdormitorii, n.m., R.R.ț - pere efemere, cîrduri de banane cu monograme - / mă refuză din gunoiul unui sforăit/ balansează la Balaton, mormăie mormon/ se fleșcăiesc prin casă într-un vis ticăit"; la lumina unui incendiu catastrofal "îngerul debarcă în realitate"; Prin aer o fanfară de elefanți de fier/ și tu, în patul mic, stingher, acoperindu-ți auzul cu leucoplast/ ești patului rușine și balast". Atmosfera sufocantă a lumii comuniste pătrunde însă întreagă în poem, poate chiar mai percutantă în felul acesta, în
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
fumuri de expert, el nu ezită să le spună de la obraz, și unuia, și celuilalt, ce crede despre ei, rupând relațiile indiferent de posibilele efecte neplăcute ale brutalei sincerități. Conștient de valoarea proprie, îi este peste puteri să respire același aer cu mediocritățile deghizate în repere artistice. Bunul lui simț țărănesc, de neîmpăcat cu lipsa de măsură și de cuviință, îi dictează atunci să se tragă deoparte și să contemple, ușor amuzat și mult îndurerat, mascarada din jur. Probabil că asta
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
cinci, exemplarul "normal". Ce eroare! Cu vîrsta am început să apreciez, să aștept nerăbdător, pofticios, surpriza. Nu-i vorba de plăcerile "minore": pagini inversate (o, bucuria de a te strecura ca printr-un labirint!), pagini întoarse (o, rotirea opului în aer, satisfacțiile de jongleur!) etc. etc. Mă refer la cele "majore"! Un capitol e legat de două ori: citești c-un interes crescînd, verifici imediat reacțiile diferite la aceleași cuvinte, de fapt nicidecum aceleași, ci altele, desigur altele! Pagini albe, față
Catalog de nimfe (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14431_a_15756]
-
și păroase! În prima mea vizită la dumneavoastră, la un moment dat, cred că spre sfîrșit, m-a izbit halucinanta asemănare pe care v-o căpătase chipul cu cel al lui Gogol!!! Vreau să mă înțelegeți bine. Nasul, ochii, sprîncenele, aerul din jurul feței acut spiritualizate, toate mi-au adus brusc în memorie fotografiile lui Gogol. A ținut o clipă, poate mi s-a părut. Acum vreo săptămînă l-am întrebat pe Dinescu dacă nu-i frică uneori că s-ar putea
Sunt îngrozit! Am patruzeci și unu de ani by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14405_a_15730]
-
evoluat. Va dovedi în timp o înzestrare excepțională în lecturile lui din Amintiri din copilărie, socotind cu excesivă modestie că e singura lui însușire artistică de care era sigur. Îi cunoaște acum pe sonetistul Mihai Codreanu, "tânăr efeb, cu un aer preocupat și sumbru", pe George Murnu, purtând plete și lavalieră, ca poeții epocii, și mai ales pe Calistrat Hogaș, el însuși om al școlii, căruia îi desenează un portret înaintea lui Ionel Teodoreanu (din Masa umbrelor) și după acela indirect
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
devin terestre: vaca se balegă în mijlocul drumului prăfos, cu ochii lipiți de muște umflate, soția croitorului își scarpină subsuoara flocoasă și scuipă împrăștiat! Mă retrag în camera enormă și mă consolez băgînd un pai în spuma de săpun, lansînd în aerul încăperii baloane mirifice ce-și sparg iluzia în pete informe pe covorul oltenesc, țesut meticulos cu lăcrămioare și trandafiri. În adolescență, în tinerețe (dar cum poți să desparți în felii, ca pe un tort, viața?), manuscrisul, rapid sau chinuit, cu
Catalog de nimfe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14461_a_15786]
-
arme de colecție mai este până când carnea va exploda în spațiul acesta îmi retrăiesc viața o potrivesc cum aș încerca să gătesc un fel complicat din ulei și apă vis treaz inutil de interpretat pentru că mâna e amorțită plămânii fără aer și apa urcă mereu scalpel foarfecă fierăstrău recitesc ce am scris nu de mult și simt pe chip o mască tristă poemele sunt niște pești lucioși care îmi scapă din mâini cioburile colorate se recompun în imagini străine greu de
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
celulelor de reeducare/ frumoasă ca dimineața de vară în care bărbații bat coasele îngenuncheați într-un lan de lucernă ca pe o toacă la capătul lumii/ ...coală de indigo prinsă între două buze de înger, treceri hăituite de treceri! (înghițind aerul cu greutate - clipă de clipă! - altă vîrstă cuibărindu-se-n mine: trupe de păpușari plecîndu-se ceremonios la sfîrșitul reprezentației/ capetele de cîrpe ale păpușilor nimic altceva decît aceste puncte-puncte pe linia norocului. în mulțimea de gură-cască surdo-muții își plimbă surîsul
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
labele mele de fildeș, Îmblânzitorii ochi pândesc beregata Ultimei pofte capitale - moartea. * * * Curând, curând... Voi ninge-n Himalaya, În coama lupilor alpini. Curând, curând... Apă voi fi la glezna stâncilor, Afumegând sub nări de căprioare. Curând, curând... Voi fi și aerul și vreascurile Ce-ațâță soarele... Neantizând, neantizând... * * * Mi-e sete, Doamne, mi-e sete: Cum beam din fântâna Stejarului Mamvri Săpată de strămoșul Avraam. Îngerii paznici Trâmbițându-mi gloria Au amuțit. Misterul e orbitor, Cunoașterea întunecare mereu. Cei care neagă
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
alta, în dezordine. La un moment dat ea începuse să se dezbrace sau poate viscolul stârnit brusc îi smulgea blănurile de pe ea. Până la urmă rămăsese goală pușcă, cu pielea ridată ca o pungă de hârtie din care se supsese tot aerul. Numai părul care-i acoperea "rușinea" arăta proaspăt ca mătasea porumbului înainte de a fi cules. N-o visasem niciodată pe Maicamare goală și destul de rar atmosfera iernii geroase, cu bulgări de zăpadă care se aruncau parcă singuri în mine. Azi
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
cristale sfărâmate, parcă boabe mici de rouă înghețate, cristale neținându-se ferm pe lucruri sau pe resturile vegetației din anul trecut, așa cum obișnuiește să se țină bruma. Erau niște cristale împletite atât de complicat, de un geometru subtil, căzând în aer în linie dreaptă, fără să danseze în inele repezi, direct din albastrul întunecat al cerului din orașul marțial, Stockholm. În limba laponilor din Suedia există neobișnuit de multe cuvinte pentru a denumi zăpada, felul ei de a se lipi de
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
nume sunt sacre pentru laponi și unele din ele au pătruns și în limba suedeză care are și ea, ca toate limbile, denumiri speciale pentru zăpadă și starea ei mișcătoare, metamorfoze dansatoare, schimbându-se în fantome ale apei, năluci ale aerului din care s-a creat subtil. Am stat cu capul în mâini pe pervazul alb al ferestrei până când a bătut ora prânzului, în turnul bisericii Adolf Fredrik. Atunci mi-am dat seama că din nou m-am cufundat prea mult
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
Parcă ne luptam toți cu timpul. Peste tot: jur-împrejur, în sus și în jos, se declanșa bombardamentul cu noi reclame; ultimele produse ale pieței: noi automobile și așa mai departe până la ultima marcă de pastă de dinți. Dorințele pluteau în aerul orașului; ca după erupția unui vulcan făcând să plouă cenușă peste trecători. Pe frumoasa suprafață a abundenței exista un fel de neliniște nervoasă, munți de dezamăgiri, coji goale de angoasă, ca și cum bogăția singură niciodată n-ar putea aduce fericire. Starea
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
o pictase pe mama ei din memorie. Celelalte tablouri creau alte iluzii: peisaje, străzi, incendii, cimitire, păsări cu fețe de oameni zburând peste frontiere supravegheate. Iluziile aveau darul de a purifica. Imaginile mi se păreau cuvinte, istorii, poeme spânzurate în aer. Deodată am remarcat că eram singură în sufragerie. M-am grăbit să-i ajung din urmă pe entuziaștii membri ai Asociației ghioceilor. Se strânseseră cu toții în sera cu geamuri viu colorate unde erau expuși ghiocei rari și într-un loc
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
să nu leșin de atâta miros de pământ negru de flori. L-am zărit pe Zoltan stând pe vine cu privirea ațintită la tufele unor ghiocei crescuți în libertate. Pământul era negru și lucios și petalele florilor formând clopoței aveau aerul fragil al porțelanului chinezesc cu pete verzi, umbre în care se desfășura poate adevărata viață a primelor flori ale anului. Nu era nici o floare care să semene întru totul cu alta. Astero alerga înainte și înapoi, de la Zoltan spre mine
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
deloc, mergând cât puteam de repede, de dragul întrecerii gratuite. Am traversat podul Lidingö într-o stare euforică, de parcă ieșisem din gravitația pământului. Cu vântul mării în păr, privind cu ochi arzători stâncile albastre ale amurgului. Îngeri cu trompete pluteau în aerul de cobalt. Pietre verzi zburătoare, fântâni de vis cu sirene și pești, corpuri de zei ai mării, totul mă atingea vrăjindu-mă din depărtare. Viața urla de poeme. Apoi am mers într-un ritm mai liniștit, coborând în labirintul străzilor
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
am ajuns pe undeva în apropierea inimii orașului. Pe o casă impunătoare am văzut o corabie. Existau peste tot asemenea corăbii ridicate pe acoperișuri, în orașul marinarilor. Dar corabia parcă fusese creată în lumea imaginară, direct din degetul ridicat în aer al statuii lui Karl al XII-lea. Pe vârful catargului mare strălucea un măr de aur oniric, un ochi metalic clipind în jos și în sus, purtător al respirației secrete a orașului. El îmi rechema în memorie tonuri uitate în
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
meu își făcea loc prezentul din ce în ce mai mult. Respiram cu toți contemporanii printr-o imensă gură. În desenele apărute în lumina fulgerului mă simțeam în siguranță: cârtița mai săpa încă pământul, salamandra se răsucea în foc, pasărea dădea din aripi în aer, peștele înota tăcut în ape. Întunericul se umplea, luminând. Ecouri în presa suedeză "Românca ne arată Stockholm-ul într-un nou roman, dându-ne imaginea ei despre oraș. Melinescu scrie istorii palpitante despre orașul ei natal, București, și despre orașul de
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
ceremonios, recunoscătoare pentru prețuirea de care se bucura în ochii lor. Pentru Madi nu existau conflicte între generații, îi erau total străine invidia, concurența, calculele meschIne. Voia să facă tot binele ce îi stătea în puteri "fără să rănesc nici măcar aerul pe care îl respir" și avea curajul bunătății sale împotriva nedreptăților, suferințelor, prostiei. Îmi telefona des, încercînd cu delicatețe să mă binedispună cînd mă simțea abătută: îmi povestea cu umor peripețiile ei cotidiene, îmi citea poeme "calde", abia încheiate și
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
la începutul anilor optzeci, la începutul unui drum aventuros și necunoscut; jumătate, Mady după douăzeci de ani, cu privirea obosită și umbrită de cîteva riduri, cu părul scurt și blond, cam lămurită ce este cu viața. În întregul fotografiei descopăr aerul unei femei frumoase ce privește lumea bărbătește. Nora Iuga De cînd am aflat vestea năpraznică, tot încerc să-i refac chipul în gînd. să mi-l readuc în fața ochilor și ultima Madi nu vrea să vină, îmi apare mereu prima
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
căror protagoniști sunt în câteva rânduri poetul și câinele său rătăcind pe la margini de urbe imundă, femeia elogiată sau înjosită, "proletarul" viguros racolat de câte-o cucoană parfumată și cu automobil etc. Revolta sinceră, exprimată direct, căpăta însă frecvent și aerul unei farse grotești și absurde, de un "secret umor" ( cum zicea G. Călinescu despre Bacovia), un umor negru, ambiguu-mistificator. Căci în substratul acelor înscenări erau strecurate și mine anti-literare, iar o conștiință de veghe, spectatoare, punea adesea distanța față de evenimentul
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
căror protagoniști sunt în câteva rânduri poetul și câinele său rătăcind pe la margini de urbe imundă, femeia elogiată sau înjosită, "proletarul" viguros racolat de câte-o cucoană parfumată și cu automobil etc. Revolta sinceră, exprimată direct, căpăta însă frecvent și aerul unei farse grotești și absurde, de un "secret umor" ( cum zicea G. Călinescu despre Bacovia), un umor negru, ambiguu-mistificator. Căci în substratul acelor înscenări erau strecurate și mine anti-literare, iar o conștiință de veghe, spectatoare, punea adesea distanța față de evenimentul
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
acestea nu-mi mai e la-ndemînă caut doar cuvîntul ce nu vrea să(-mi) rămînă Moștenire Precum paianjenul pe pînza lui proaspătă lasă și poetul bietul moștenire o dîră de viață perimată pe nisipul de sub apele calde Aurea libertas Sunetul aerului cum vocile în creștere ale morților cînd se întorc de pe-o parte pe alta a timpului lor secund de aur poate fi și privirea poetului închisă în sine ochiul său: doar o groapă comună ascunzînd ape de odihnă Lună
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]