3,337 matches
-
rămășiță. Poate că jocul lui nebun era menit să-i amuze sau să-i distragă pe nemți. Aceste giumbușlucuri de individualitate ratată, absurdități dictatoriale sau de grand seigneur - această ranchiună ciudată Împotriva evoluției conștientului uman, scoțând la iveală aceste firi agitate, clovni oribili, de prin toate găurile și colțurile. Da, asta i-ar fi atras pe acei oameni. Umorul rar Întârzia să apară În programul lor de asasinate. Această duritate față de fumurile stângace, față de gluma proastă a ceea ce suntem, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
putea fi atunci? Wallace? Emil? Dar oricine a făcut aluzia, a pornit de la Wharton, prea slab ca să-și țină gura. Ei bine, dacă vrea să-l viziteze pe tata, foarte bine. Dar mă simt jignită. Sunt furioasă. Chiar arăți cam agitată, Angela. Nu vreau să te Întărât. Dar având În vedere Îngrijorarea tatălui tău din cauza poveștii ăsteia cu Mexicul, crezi că e o idee bună să apari Într-o asemenea costumație? — Fusta, vrei să zici? — E foarte scurtă. Părerea mea poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Bangs, unul dintre profesorii de matematică, s-a interpus între noi. — Salut, doamnelor, ați avut un weekend plăcut? Bangs e un omuleț patetic. Are mai mult sau mai puțin permanent o roșeală pe față din cauza bărbieritului și e tot timpul agitat. Chiar și conversația cea mai măruntă are la el un aspect agonic, chinuit, din cauza tendinței de a-și ridica vocea cu unul sau doi decibeli deasupra normalului. A vorbi cu el e ca și cum ai încerca să faci coversație cu terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Adevărul e că Shebei îi e frică de bani, pentru că n-a înțeles niciodată cum funcționează... În timp ce el vorbea, mie mi-a atras atenția vocea Shebei care ajungea până la noi din camera cealaltă. — Nu... ascultați, zicea ea, pe un ton agitat. Sunt sigură că ați înțeles greșit... Da, da, nu. Înțeleg. Dar nu e totuși o măsură prea severă? Richard zâmbea satisfăcut. — Uh, uh, pare să fie mama Shebei... Cu ce pot să te servesc ca desert? Avem niște mandarine fabuloase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la care tocmai am fost. Îmi amintesc că simțeam în mod special o satisfacție picantă pentru că eram în posesia unui plan social - o întâlnire personală - despre care Sheba nu știa absolut nimic. Pe când sâmbăta întâlnirii se apropia, eu deveneam din ce în ce mai agitată și probabil că mi-aș fi petrecut dimineața respectivă făcând unul din compoturile mele, dacă nu aș fi fost scutită de o asemenea prostie trebuind să mă grăbesc cu Portia la veterinar. Biata de ea își petrecuse întreaga noapte vomitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
din spatele unui tufiș de ienupăr albăstrui și a tras ștecherul afară. Apa s-a oprit încet. Ultimele picături s-au scurs în bazinul cel mai de jos, revărsându-se puțin peste buză. A urmat un ultim gâlgâit, plescăitul unui pește agitat, după care singurul zgomot care s-a mai auzit a fost bâzâitul lampionului de pe stradă. Mike a rămas pe loc. Era îngrozit de faptul că intrase prin efracție pe o proprietate privată și pentru că și-a dat seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
căutat-o pe Mary și-a fost teribil de dezamăgit când Alice i-a spus că Mary se dusese la ea în cameră. Evitându-i pe ceilalți, Drew s-a îndreptat spre cărarea din lungul râului cu pași rapizi și agitați. În absența turiștilor, bărbatul a lăsat de-o parte peisajul și urmele de urs pe care altfel le-ar fi indicat curioșilor. Singur, a scos un timp mult mai bun, dar fără să fie prea fericit. De când apăruse la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dă cu ochii de copil, Bulișor, tot învârtindu-se prin jurul lui, începe cu mici complimente: Ce copil frumos aveți... și ce trăsături fine are... sigur vă seamănă... Ce mânuțe gingașe și ce zâmbet de îngeraș... (Părinții lui Bulișor devin din ce în ce mai agitați) Dar de văzut vede bine copilul? întreabă Bulișor. Da, desigur, îi răspunde mama copilului, dar de ce? Că dacă trebuie să poarte ochelari... ați cam pus-o! Creața râdea cu toată fața, zgomotos și molipsitor. Râdeam și eu de parcă altul spusese
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Parcă m-am jucat de-a v-ați ascunselea. Am senzația că soțul meu s-a transformat Într-o insectă. Am să pun miere pe o bucată de hîrtie și-o să o bag sub pat... Își strînse buzele și respira agitat. Am crezut că e gata-gata să plîngă și mă simțeam foarte prost. Cred că-ți dai seama că nu-ți servește nici dumitale, și nici mie să ascunzi informații. Și rezultatul... nu numai că am făcut eu demersuri aiurea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
drept în ochi și m-a prins de bărbie, ca-ntr-o mângâiere, ca-ntr-o reținere. Am plecat spre colegii mei plutind, de parcă mă binecuvântase o sfântă. La banchet mă tot uitam spre ușă să o văd intrând. Eram agitată fiindcă, după cum îți închipui, fusesem printre cei puțini care organizaseră toată tărășenia. Restaurantul Bucur, o cramă elegantă, cu adevărat domnească, servicii ca pe vremurile boierești. Eu mândră, înțepată și stresată. Mă agitam întruna, nu-mi găseam liniștea, eram supărată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe care le organizaseră și m-am trezit gândindu-mă: aș da orice să lucrez aici. Trebuie să fi lipit lucrurile potrivite, deoarece mi-au spus să vin și în ziua următoare, ziua întâlnirii propriu-zise, când erau cu toții și mai agitați. La ora trei după-amiază, Ariella și șapte dintre importanții ei colaboratori s-au instalat în jurul mesei din sala de consiliu. Eram și eu acolo, însă doar în caz că ar fi avut cineva nevoie urgentă de ceva - apă, cafea, să li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ușor pentru tine și, dacă simți nevoia să plângi, nu încerca să te stăpânești. O să îți pun câteva întrebări și te rog din suflet să fii sincer cu mine. Chiar dacă îți închipui că o să mă rănești. A dat din cap agitat. Dar asta nu însemna nimic. El era mereu agitat. În seara în care a murit, Aidan avea de gând să îmi spună ceva. Ceva important. —Ce anume? — Nu știu. A murit înainte...? — Scuze, am crezut că ai vrut să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fapt. Dacă avea doar, să zicem, un an și patru luni, ce implicații ar fi avut lucrul ăsta? Ar fi fost mai rău dacă avea un an și șapte sau opt luni? Și dacă se născuse prematur? Dar eram prea agitată și n-am putut să îmi lămuresc datele. Aproape că se legau toate și apoi îmi scăpau iar printre degete. Când a sunat mobilul, aproape că nu l-am auzit pentru că era la fundul genții. —Bună, a spus o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Tessie: Potolește-te, Detta. Apoi Tessie a tras în ea. Profitând de confuzie, am fugit spre scări, am parcurs în goană un etaj și m-am ciocnit de o persoană care venea din direcția opusă. Colin. —Vino, a zis, foarte agitat. Repede. Fugi! A început să mă împingă în față pe scări în timp ce sus s-au mai auzit cel puțin două împușcături. Eu (gonind pe scări): Detta încearcă să mă omoare. El (galopând după mine): Știu. E foarte geloasă de când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
eu rămân în orașul ăsta, căci vărul meu nu a mai zis nimic despre plecarea în bejenie. Cu toate astea, la mai puțin de o săptămână mai apoi, Sara își schimbase părerea. Veni într-o seară la noi acasă, foarte agitată, trăgând după ea trei dintre copii, cel mai mic abia un pic mai răsărit decât mine. — Am venit să-mi iau rămas-bun. M-am hotărât în cele din urmă să plec. Mâine în zori pleacă o caravană spre Portugalia; o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
propusese, pentru prețul pe care-l plătea, nu voia să fie dezamăgită. Când Um-Bassar mi-a poruncit, m-am întors la locul meu. Ghicitoarea a rămas atunci nemișcată câteva clipe. — Trebuie să așteptăm ca djinnii să se potolească, sunt prea agitați, explică ea pe ton de confidență. Se lăsă un lung moment de tăcere, apoi ea începu să vorbească cu djinnii. Le șușotea întrebări, apoi se apleca deasupra vasului pentru a observa gesturile pe care ei le făceau cu mâna sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
datinii dănțuitoare de la Um Junaiba. Singur Dumnezeu este stăpânul răsplății și al pedepsei! Eram permanent la căpătâiul unchiului, atent la cel mai mic gest, la cea mai mică grimasă, contemplându-l uneori ceasuri întregi, pe când dormea cufundat într-un somn agitat. L-am simțit dintr-odată îmbătrânit, moleșit, dezarmat, când, cu doar două zile în urmă, era în stare să țină o întreagă adunare cu sufletul la gură vorbind despre rumi, lei sau șerpi. Datorită calităților lui de poet și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unui culoar ai cărui pereți sunt înveliți în scânduri zdravene, și doar gardienii cu experiență cutează să se apropie. Cel care le dă de mâncare este înarmat cu un baston gros și, dacă vede că vreunul dintre ei este mai agitat, îi altoiește o ploaie de lovituri, care sau îl potolesc, sau îl doboară. Când mi-am început treaba la maristan, am fost pus în gardă în privința acestor nefericiți. Nu trebuia să le adresez vreodată cuvântul, nu trebuia nici măcar să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zâmbi Lucilius. Dar cine nu știe că la ora asta guvernatorul doarme? Bucătarii, ajutoarele lor și sclavii se îngrămădiră la fereastră. Nu puteau să audă ce le spuneau Valens și oamenii lui gărzilor acolo, în fundul curții, dar vedeau gesturile lor agitate. Întotdeauna Valens a adus nenorociri, zise bucătarul-șef ștergându-și degetele cu o cârpă. Am dreptate? — Întrebați-l pe Capito! râse Lucilius. Vreți să iasă din pământ și să vă spună cum l-a ucis Valens? — După mine, Valens e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la cină pe Allius Cerpicus, comandantul escortei sale personale. Erau doar ei doi, Listarius, care tot venea și se ducea înapoi la bucătărie, și sclavul surdo-mut care știa totul despre vinuri și despre obiceiurile tainice ale lui Vitellius. Soldații sunt agitați - Allius Cerpicus împinse deoparte tava pe care i-o întindea Listarius. Nu cred că medicul a înjunghiat-o pe preoteasa batavilor. Oare lupul aplecat deasupra mielului nu are nimic de-a face cu moartea acestuia? surâse Vitellius, apoi își șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-se. Parcurse cu privirea tot amfiteatrul, fără grabă, apoi îngenunche, își duse brațul stâng la spate și întinse mâna dreaptă cu degetul mare în față și celelalte în jos, spre infern. — Ce faci? gemu Valerius. Își cere moartea! exclamă grăsanul, agitat. E isteț Salix al tău... Cumpără publicul cu un gest curajos... Nu oricine e în stare să-și ceară moartea. Missus, missus! urla mulțimea. Valerius striga laolaltă cu ceilalți. Missus, missus! Salix era salvat. Mulțimea îi cruțase viața. Valerius continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în jurul gladiatorilor. În aerul greu, mirosul de mâncare și cel de sudoare se amestecau. Valerius îl privea pe băiat. — Mi se pare că ne-am mai întâlnit, dar... Băiatul îl întrerupse. — Vreau să-ți vorbesc despre jocurile de mâine, zise agitat. Știu că Vitellius a poruncit să nu afle nimeni despre ce a născocit el ca să uimească poporul... Nici măcar voi, gladiatorii care veți lupta. Tu nu știi ce vă așteaptă. Valerius simți stomacul strângându-i-se dureros. Uneori, vechea spaimă revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
oamenii. Legiunea a treisprezecea pe Via Postumia. Legiunea a șaptea... Legiunea a șaptea Galbiana pe stânga, apoi Claudia, iar la dreapta... La dreapta, Legiunea a opta, apoi Legiunea a treia, printre tufișuri... Cohortele pretoriene alături, iar cele auxiliare pe laturi... Agitat, își înfigea degetele în piept, ca și cum ar fi vrut să-l sfâșie. Titus îi prinse mâinile și le strânse, împiedicându-l să-și smulgă bandajele. Antonius se eliberă furios din strânsoare, cu ochii închiși, horcăind, strigă niște ordine, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui, într-un perete de lemn, care se prăbuși. Vreo zece gărzi se aruncară asupra lui Skorpius, lovindu-l cu pila și scuturile în piept, în cap, peste picioare... Când rețiarul se prăbuși, începură să-l lovească cu picioarele. Mulțimea agitată începu să strige și mai tare când Valerius își luă scutul - pe care îngrijitorii îl abandonaseră în apropiere - și se îndreptă spre Skorpius. Îi lovi pe soldați cu mânerul pumnalului, repede și precis; unul după altul, se prăbușiră. Câțiva rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
drăguți și micuți, la fel ca și căsuțele lor. Deoarece eram confuză și în același timp foarte încântată, am întrebat pe unul dintre pitici: Bună! Aș vrea să știu... Aaaa..! Un om! Cum ai ajuns aici? A spus piticul foarte agitat. Păi am căzut printr-o groapă din spatele unui tufiș și... Poftim? Printr-o groapă? Cum e posibil? Groapa transmitea cumva o luminiță strălu citoare? Da, dar de unde știi asta? Ooo... asta e de rău, e de rău! a spus piticul
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]