1,490 matches
-
Și, dacă ea nu este în tren, continui să mă gândesc la ea pe tot parcursul drumului. Simplul fapt că mă aflu în tren implică prezența ei fizică sau mentală (când ea nu este!); singurul loc binecuvântat, cu cât mai aglomerat cu atât mai dezirabil, în care trupurile noastre lâncede se gudură de atâta așteptare sau gândurile noastre se adună și se contopesc. În timpul zilei, sunt liniștit ori de câte ori o întâlnesc pe Pulcheria dimineața sau, dacă nu, prospectez posibilitățile de întoarcere acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
exclamat Bea încântată. Să-ți iei rochia roșie, da? Rochia roșie? Bea a închis telefonul înainte s-apuc să zic că nu mă mai duc la petrecere. Asta fiindcă simțisem imediat duhoarea inconfundabilă a unei lipeli. * * * Am intrat în galeria aglomerată la 8:20, am localizat-o pe Bea lângă bar și m-am îndreptat săgeată către ea. — Bine, deci, unde e? Am zâmbit obosită, am sărutat-o și-am înșfăcat rapid un mini-quiche1 de pe tava unui chelner-ambulant. Harry a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
economice imaginabile. — Ei, îmi place să mă simt provocat, și-a minimalizat Randall succesul, cu modestie. BlackBerry-ul i-a sunat, iar el a aruncat o privire pe ecran. — Îmi pare rău, Claire, e tot Greg. E o perioadă foarte aglomerată la birou. Trebuie să răspund urgent. De când plecasem de la galeria de artă, Greg mai sunase de trei ori. M-am uitat la ceas. Era acum 10:45. Oare Randall nu făcea niciodată pauză de la muncă? Bietul băiat! Cu toate că pe Bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
produse organice și sănătoase de pe aceeași stradă cu biroul. Salate „Iadul Tofu“, cum le denumise Phil. Ei, din partea mea, Lulu putea să ardă în iadul ei tofu. * * * Eu și Bea stăteam întinse pe spate, așteptând să înceapă cursul. Sala se aglomera rapid, dar mai rămăsese ceva spațiu lângă covorașul meu. Preț de-o clipă, am închis ochii, spunându-mi că trebuie să mă relaxez ca să scap de stresul zilei. Nici una dintre măruntele mele iritări nu erau importante. Aveam să mă dezbar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vorbiți de azi înainte dacă în noaptea asta n-o să se frîngă inimi, dacă n o să fie ele vedetele spectacolului de dans. — Ar trebui să mergem la ele, zice Curistul, e limpede că nu ne-au observat, deja s-a aglomerat destul de tare. — Ai dreptate, spune Părințelul, simțind niște furnicături în piept, de aceea s-au oprit locului. — Știți ce? Vă trimit la culcare dacă mai bateți cîmpii, începe să se distreze Roja, o femeie poate fi acuzată de orice, cu excepția
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de identitate. Tensiunea arterială începea să-mi revină la normal. Tu i-ai spus lui Betty despre casa de pe Orange Drive, unde locuiai, nu? întrebă Millard. — Îhî. Adică da. De ce s-a mutat Betty de acolo pe Cherokee? — Era prea aglomerat și, în plus, le tapase pe mai toate fetele de câte doi-trei dolari și toate erau supărate pe ea. Era vreuna din ele deosebit de supărată pe ea? — Nu știu. — Ești sigură că Betty nu s-a mutat din cauza problemelor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
admită că forma fusese prea pronunțat explicativă și ritmul prea tărăgănat. Investise mai mult - mai mult timp și efort, mai multe speranțe - În următoarea creație importantă, Prințesa Casamassima, un roman social panoramic de proporții dickensiene sau balzaciene, În care se aglomerau personaje din toate clasele și categoriile, de la aristocrați la anarhiști. Se documentase pentru fundalul acestei povestiri cu dăruirea unui naturalist francez, făcând până și o vizită la Închisoarea Millbank, pentru a Își asigura autenticitatea unei scene În care tânărul erou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Cu vremea însă, veselii bucureșteni nu ezitară să facă chiar și din neprihănita gârliță Bucureștioara, canalul colector al murdalîcului lor. Mahalagii își deșertară într-însa conținutul umblătorilor. Săpunarii, cadavrele mâțelor fripte. Măcelarii și tăbăcarii îmbunătățindu-și aruncarea la țintă, o aglomerară cu gogoloaiele resturilor putrezite ale îndeletnicirilor lor. Strat după strat, mormanele de gunoaie, moloz și cadavre, sugrumară deget după deget, gârlița miraculoasă, preschimbându- i - de pe la 1733 - renumele de Preacurată în ocara, din ce în ce mai adecvată, de Căcata. Bineînțeles
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și care se uită așa de urît?! - I-ai cosit-o binișor muzicantului. I-ai decupat-o ca la carte. Ai sânge rece și vasturi de chirurg. - Arasel!... Atuncea, dacă am vasturi de chirurg! Să n-o lăsăm să se aglomereze pe policlinică... Cordoaico, te mănâncă mai tare și vrei să ți-o fac ție prima pe operație?!... Și, profitând de pasivitatea desăvârșită a trupei IF-ului, grăsanul introduse laba în buzunarul sacoului, extrase cu două degete un brici de bărbier
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și invitați, probabil, chiar de către colega lor într-ale profesiei, madam Nicolici. Cei trei slalomară printre cetele de gură cască, pătrunseră în zona mai rarefiată a străzii Perone, porțiune pe care băgătorii de seamă nu se încumetau încă s-o aglomereze, se așezară pe scaunele de bucătărie pe care fură poftiți să se așeze - cuiburi de lemn răsfirate în jurul dormezei de cornier a Sinistratului - îl salutară și, prefăcîndu-se că-l țin la curent cu programa școlară, îl examinară de mântuială, îi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui Susan, în vreme ce aceasta continua să țopăie către masă. Roz n-ai găsit? —Du-te dracului! Zâmbitoare, Susan s-a așezat pe scaunul liber dintre Fiona și Alison. — Îmi cer scuze c-am întârziat, dar traficul a fost așa de-aglomerat c-aș fi putut să schimb un cauciuc fără să trag pe stânga. Fiona a întins o mână către frapiera plină cu gheață de lângă ea. Având în vedere că asta e o ocazie deosebită, ne-am permis să comandăm șampanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
drumul de întoarcere Karina îi povesti Anei despre cum își petrecuse timpul cât fusese singură, omițând însă întâlnirea cu acel necunoscut și gândurile sumbre care o bântuiseră în noaptea de după întâlnire. Se strecurară ușor prin traficul care nu era foarte aglomerat la ora aceea și ajunseră repede la apartamentul Karinei. Ana o ajută pe Karina să despacheteze, îi pregăti un ceai cât acesta făcu un duș, se asigură că totul este în regulă cu prietena ei și plecă liniștită acasă. Karina
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Noi bănuiam, Însă, că nu era nimic adevărat, că nu putea fi decât o minciună de-a lui, inventată pentru a se apăra de prea multele tachinări, de ironiile celorlalți. Numai că aluziile și luările peste picior Începuseră să se aglomereze În inima bietului Iulian. Evident că Blănosul era actorul principal: “Ce costum, bă, că tu n-ai nicio haină ca lumea... dă-te dracu’ de pârlit...” Și-i mai pocnea și una după ceafă, ca să nu mai mintă. Într-una
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
află și de ce am adus-o aici și ce vreau de la ea. Avea un soi de siguranță În glas care putea fi numită chiar tupeu. După ce am ridicat fâstâcit din umeri și am privit-o câteva clipe (cuvintele mi se aglomerară pe buze și Înghețaseră acolo), i-am spus că se află În garsoniera mea, că poate pleca oricând voiește și că am adăpostit-o pentru că m-a Îngrijorat postura În care am găsit-o (oare de ce am spus asta!), că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ochilor totalul În creștere al banilor care intrau În casă. Residencia Înflorea În toate sensurile, o structură de bani, talent și mîndrie civică În care nu apăruse Încă nici un semn de suprasolicitare. Iahturi și șalupe de mare viteză proaspăt recondiționate aglomerau portul, iar Gunnar Andersson recrutase mecanici cu normă Întreagă care să Întrețină motoarele și echipamentul de navigație. Scheletul plin de apă al lui Halcyon Încă mai atîrna de șlep, ca o carcasă de balenă uitată În legăturile cu care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o mică deschizătură prin care puteau să privească din nou masivele pietre lunguiețe ale Zidului de Vest, ce nu erau diferite de cele pe care le văzuse afară. Nu zăreau mare lucru din cauza „zonei de rugăciune pentru femei“ care era aglomerată chiar și la ora asta. Gata cu toate astea, hotărî ea. Însoțirea grupului de turiști n-o va conduce în veci la tăbliță. Trebuia să caute ca lumea. Asta însemna singură. Se îndepărtă cât putu de încet și de discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
14 a.m. Parcurse împreună cu șoferul scurta distanță până la hotel, dar nu vru să intre imediat. Văzuse atât de puțin lumina zilei, încât voia să o lase să pătrundă înăuntrul ei acum. Rămase pe loc, uitându-se în jur. Intrarea era aglomerată, blocată de taxiuri parcate cu motoarele pornite, oaspeți intrând și ieșind cu multe valize. Ieșeau mai mulți decât intrau, se gândi Maggie; turiștii probabil că părăseau Ierusalimul după problemele din ultimele câteva zile. De-ar fi știut ei. Auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din Magdala nu era, cum se crede Îndeobște, de origine plebeiană, și cu atât mai puțin, o prostituată. Descindea din stirpe regală - neamul lui Veniamin -, ca și Hristos Însuși, urmaș al miticului rege David. Concluzia: Leonardo da Vinci, marele inițiat, aglomerează În tabloul său indicii indubitabile precum că Sfântul Potir, Graalul, nu este obiectul din care Isus bea vin la ultima cină luată Împreună cu cei doisprezece apostoli Înaintea răstignirii și nici vasul În care Iosif din Arimateea strânge sângele Fiului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și - să zicem - douăsprezece minute să fac baie, să mă Îmbrac (cu ajutorul lui Ivan), să fug jos ca să dau pe gât o ceașcă de cacao călduță de pe suprafața căreia pescuiam din mijloc un rotocol de pieliță cafenie boțită. Diminețile erau aglomerate și activități precum lecțiile de box și de scrimă pe care mi le dădea un franțuz foarte elastic, Monsieur Loustalot, fost Întrerupte. Acesta venea totuși, aproape zilnic, ca să facă box sau scrimă cu tata. Eu dădeam buzna, pe jumătate Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la două palme deasupra blugilor. Pare aproape dezbrăcată, cu tricoul roz. Lângă ea un flăcăiandru anost, slab, cu păr creț citește cufundat. Cu mâna stângă, posesiv, între picioarele fetei. Nu face nici o mișcare. Amândoi par nepăsători. Sala prinde a se aglomera. Tot fete, mici, necăjite. Sărăcia se vede clar în ținuta lor, în aerul lor. Majoritatea, remarc, văzându-le cum vin și se duc la catedra custodei, au bluze scurte, cu buricul dezgolit. Se poartă ostentativ buricul dezgolit. În câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meu, Tom Wood, unicul fiu al surorii mele, June, decedată. Gâza-de-iunie, cum am poreclit-o, s-a născut când eu aveam trei ani, iar sosirea ei pe lume a fost cea care a precipitat mutarea părinților mei dintr-un apartament aglomerat din Brooklyn într-o casă din Garden City. Am fost întotdeauna prieteni la cataramă, ea și cu mine, și, când s-a căsătorit, douăzeci și patru de ani mai târziu (la șase luni după moartea tatălui nostru), eu am fost acela care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îl găseai mai ușor acasă sau la club, decât la ziar. Treaba lui Nicu dura cel mult două ore pe zi, imediat după școală. Folosea, clandestin, partea din spate a unor birje sau chiar tramvaiul cu cai, când era mai aglomerat și putea să treacă nebăgat în seamă. Dar norocul ăsta îl avea foarte rar. — Ce mai faci, băiete? spuse Peppin Mirto cu vocea lui sonoră, bună de operă, iar Nicu își scoase chipiul, să-l salute. Se pregătea să-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de fericită. Își amintește, o să se țină de promisiune! Începu să cânte iarăși: Trăind În raza de soare, iubind În raza de lună, viața-i atât de frumoasă. Conductorul se apropie pe culoar și bătu la ușă: „Budapesta“. Luminile se aglomerară laolaltă și pe malul opus al fluviului, parcă pe jumătate căzute din Înaltul cerului, luciră trei stele. — Ce-i aia? Acolo! Trece! Repede! — Cetatea, spuse el. „Budapesta!“. Josef Grünlich, care stătea În colțul lui, cu capul căzut În bărbie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cina și să-și treacă un braț În jurul ei În timpul cât au mers pe jos de la Pera Palace la Petits Champs, care se afla lângă Ambasada Britanică. Noaptea era caldă, pentru că nu mai bătea vântul, iar mesele de la grădină erau aglomerate. Subotica deveni și mai ireală când Își aminti zăpada care Îl izbea În față. Pe scenă, o franțuzoaică În frac defila cambrată Încoace și-ncolo, cu un baston sub braț, cântând un cântec despre „Ma Tante“, pe care Spinelli Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un program adecvat momentului. Cu reluări de mărșăluirea armatei, cu echipamentele militare. Urmăresc, deși nu le interesează. Urmează ediția de știri. Între altele, ceva, care le captează atenția: o enumerare a celor mai bogați oameni de pe glob, care și-au aglomerat avuțiile mobiliare cu cele mai moderne și scumpe mașini din lume. Pufnesc în râs. Unul dintre aceștia, anunță fata de la microfon, a murit, în urmă cu câteva minute. Am o întrebare, zice cea mai mică: ce face fraierul, acum, cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]