2,641 matches
-
manque de logique discursive, " de faux vers en miroir ". Une décision traductive intéressante de Veturia Drăgănescu-Vericeanu est de faire commencer un moț par une majuscule. À titre de comparaison, nous citons aussi la traduction de Paul Miclău : Nimicul zăcea-n agonie, cănd singur plutea-n întuneric și dat-a un semn Nepătrunsul : " Să fie lumină ! " (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) Le Rien gisait à l'agonie quand, tout seul voguant dans le noir fit un signe, l'Impénétré : " Que la lumière soit
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
majuscule. À titre de comparaison, nous citons aussi la traduction de Paul Miclău : Nimicul zăcea-n agonie, cănd singur plutea-n întuneric și dat-a un semn Nepătrunsul : " Să fie lumină ! " (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) Le Rien gisait à l'agonie quand, tout seul voguant dans le noir fit un signe, l'Impénétré : " Que la lumière soit ! " (La lumière) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 49) Le néant gisait dans l'agonie, quand seul flottait dans leș ténèbres et fit un signe l'Impénétrable : " Que
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Nepătrunsul : " Să fie lumină ! " (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) Le Rien gisait à l'agonie quand, tout seul voguant dans le noir fit un signe, l'Impénétré : " Que la lumière soit ! " (La lumière) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 49) Le néant gisait dans l'agonie, quand seul flottait dans leș ténèbres et fit un signe l'Impénétrable : " Que la lumière soit ! " (La lumière) (Miclău, 1978 : 127) On observe que la traductrice a décidé de faire commencer le nom " le rien " par une majuscule, peut-être parce
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
même importance par la présence de la majuscule. En plus, le choix des équivalents en roumain opéré par Veturia Drăgănescu-Vericeanu n'est pas très approprié au contexte dans lequel l'on se situe : Blaga parle du " néant " qui gisait dans l'agonie du monde primordial, avânt la Genèse, et non du " rien ", terme trop vague et dépourvu de connotations philosophiques. On observe également que le terme " l'Impénétré " est lui aussi mal choisi : " impénétré " est, en français, adjectif ; le substantiver nous pârâit
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
lumina creată în ziua dintâi " " la dernière/ Fragile étincelle d'amour/De la lumière du tout premier jour... " (Lumină/La lumière) (Romanescu, 1998 : 7) ; " în lumina lunii " " au pale éclat de la lune " (Fiorul/Le frisson) (Romanescu, 1998 : 37) ; " Nimicul zăcea-n agonie [...] Le Grand Rien agonisait/Dans le royaume de l'Inconnu [...]. " (Lumină/La lumière) (Romanescu, 1998 : 7) ; " În cer te-ai închis ca-ntr-un cosciug. Dans Ton ciel Țoi, Tu restes enfermé/ Comme dans un cercueil d'amertume. " (Psalm/Psaume
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Noul registru este auster, criptic, existențialist. În Poemele dinaintea tăcerii (1999) și Între pereții de plută sau Moartea după Doclin (1999) se produce o altă schimbare. Discursiv, impetuos, retoric, gingaș, demonstrând temeritate în invenția formală, D. își construiește mental zbuciumul agoniei. Aici este folosit, când sugerat, când direct, decorul camerei de spital, într-un scenariu patetic, vizual. Procesul de descoperire și înțelegere a lumii poeziei conduce la unitatea lăuntrică a tuturor cărților sale de poezie, reținându-i și definindu-i specificul. SCRIERI
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
menținut ca atare, adică "valahe"-latine. Adevărata "enigmă" n-ar fi atât supraviețuirea lor (insulele de romanitate), cât extraordinara evoluție demografică a insulelor valahe din Transilvania (Carpați), în vreme ce insulele din sudul Dunării n-au făcut altceva decât să cunoască o agonie lentă, sub ocupația slavă, după 602."12 Afirmații concludente prin ele însele. Părăsirea Daciei În problema aflată în atenția noastră, punctul de pornire al controversei asupra originii românilor este părăsirea Daciei, în anul 275. După marea criză din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
riscul, nebunia, pasiunea în grad maxim. Pare a fi un Iov tânăr școlit de moraliștii tragici, de la Pascal la Nietzsche. Pe culmile disperării este, de fapt, jurnalul unei teribile, prelungite crize morale și existențiale: „Viața nu este decât o lungă agonie”; Nu pot fi fericiți decât oamenii care nu gândesc nimic”; „Cunoașterea este o plagă pentru viață, iar conștiința o rană deschisă în sâmburele vieții”; „Sunt complet plictisit sau mai bine zis distrus de această calitate de a fi om.” Singura
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Emil Cioran, F, 1934, 7; Ralea, Scrieri, VII, 281-283; Mircea Eliade, Fragmentarium, București, 1939, 29-31; Călinescu, Ist. lit. (1941), 868-869, Ist. lit. (1982), 955; Sorescu, Ușor cu pianul, 331-340; Braga, Recursul, 40-49; Manolescu, Teme, VII, 193-202; Dan C. Mihăilescu, „Metoda agoniei”, ST, 1990, 2; Ion Deaconescu, Întâlniri esențiale cu E. M. Cioran, ST, 1990, 2; Nicolae Manolescu, Filosofia lirică, RL, 1990, 22; Lovinescu, Unde scurte, I, 128-133, 353-356, III, 100-106, IV, 258-269; Mariana Șora, Cioran odinioară și azi, VR, 1990, 3; Gheorghe
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Național din Craiova cu Doamna lui Ieremia de N. Iorga și Idiotul, dramatizare de Arcadie Baculea, după romanul omonim al lui Dostoievski. La „Cronica literară”, Gh. I. Chițibura și V. Cernăianu comentează volume de Al. Lascarov-Moldovanu (Cohortele morții), C. Argintaru (Agonia soarelui), Const. Jaleș (Arabescuri), Ion Dongorozi (Țucu) și A. C. Calotescu (Duel de epigrame). Alți colaboratori: Al. Popescu-Telega, Octav Sargețiu, Virgil Tempeanu, Al. Constantinescu, Daniel Aramă. A.S.
CRAINICUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286473_a_287802]
-
V. Voiculescu (O turmă și-un păstor, Colindul ninsorii, Floarea piscurilor, Comoara), Lucian Blaga (Înviere, Ce se schimbă-n poezie, inedită, Psalm), Tudor Arghezi (Moștenire), Nichifor Crainic (Eu), Nicu Caranica (Sfânta Sofia), Valeriu Anania (Marea, Noapte liniștită, Cununa, Simeon Cireneanul, Agonie, Lauda albinei, ), Virgil Carianopol, George Alexe, Dumitru Ichim, Lidia Stăniloae, Cristina Tacoi, Radu Cârneci, Agatha Grigorescu-Bacovia. Proza este semnată de Victor Papilian și Patricia Pâslaru. Eseurile de literatură și teologie dogmatică îi au ca autori pe Teodor M. Popescu (Trăirea
CREDINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286481_a_287810]
-
B. execută operația inversă: închide simbolul liric, repetă amănuntele, pictează cu aceeași culoare, stinge tonurile. Pastel aduce în tablou corbii, țârâitul ploii de toamnă, mugetul vitelor închise în ocol și sunetul trist, dogit al tălăngilor. Poemul sugerează, admirabil, senzația de agonie a vegetației, de târziu în lume și de prăbușire a universului într-o tristețe grea, aceea a individului care contemplă această moarte fără glorie: „Și tare-i târziu / Și n-am mai murit”. Din nou gândul merge spre agoniile fastuoase
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
de agonie a vegetației, de târziu în lume și de prăbușire a universului într-o tristețe grea, aceea a individului care contemplă această moarte fără glorie: „Și tare-i târziu / Și n-am mai murit”. Din nou gândul merge spre agoniile fastuoase ale romanticilor și, făcând comparația de rigoare, se observă puținătatea elementelor cu care lucrează spiritul bacovian, absența ceremoniei, obstinația cultivării micilor simboluri ale derizoriului din sfera existenței. Dar tocmai această lipsă de „măreție de simbol”, pentru a reproduce o
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
cu deosebire prin tenta meditativă. O neașteptată obsesie a tânărului licean devine și spațiu de tensiune lirică: trecerea, timpul și dispersarea în cosmos. Eolianul este prezent în mai toate versurile, sub forme variate (furtună, adiere, viscol, zbor), spre a sublinia „agonia” lumii și risipirea vieții. Peisajul citadin este, ca la mai toți simboliștii, sumbru. Poetul trăiește în „orașul morții”, acoperit de giulgiul zăpezii; lumina moare în culori întunecate, răsfrântă în oglinzi care o irizează funebru; trenul damnat, izbucnit din „cripta gării
BASCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
de mucigaiuri./ Gingia moale, înțărcată, suge,/ Ochiul pornește blând să se usuce.”; „De țâțele femeii, rămase fără lapte,/ Prunci orbi și muți, schelete și sluți ai spânzurat.” Condiția umană e pusă sub semnul apăsător al blestemelor, cu mari viziuni ale agoniei universului („Usca-s-ar izvoarele toate și marea,/ Și stinge-s-ar soarele ca lumânarea./ Topească-se zarea ca scrumul”) și ale dezagregării monstruoase a materiei. În centrul liricii argheziene stă, însă, proiecția unor neliniști interioare de ordinul căutării morale
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
delirante rătăciri și reveniri. Aparent, suita titlurilor romanești e fără legătură. Dar numitorul lor comun e ușor sesizabil; sunt tustrele parabole ale puterii. Și, odată cu Princepele, începe o altă etapă a receptării realului. Săptămâna nebunilor vorbește în fastuosul decor al agoniei despre voluptatea stingerii unui suflet otrăvit. E aici o lume letargică, aflată sub pecetea implacabilă a morții. Cartea, impregnată de filosofie thanatică, este romanul unei devorante iubiri și, în același timp, al unei mari farse, măștile și carnavalurile vestind atmosfera
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
În articolul Predoslovie, din primul număr, este exprimată atitudinea neconformistă și independentă a tinerilor redactori. Pe un ton foarte avântat și polemic e ironizată generația matură, dorința publicației fiind aceea de a dovedi că Iașul „nu e o cetate a agoniei și a descompunerii”. Fără a avea un program ideologic sau estetic explicit, revista se remarcă prin deosebita promptitudine și combativitate în discutarea problemelor zilei. Astfel, articolele politice vădesc o clară luare de poziție împotriva fascismului incipient în Europa și la
BLOC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285763_a_287092]
-
care prezintă evidente asemănări. Acestea erau cântece funerare, acompaniate la fluier (tibia) sau trâmbiță (tuba) - așa cum se mai obișnuiește în Țara Hațegului, în ținutul Neamț și în Bucovina - prin care bocitoarele romane invocau mila zeiței Nenia, de îndată ce bolnavul intra în agonie. După vârsta și starea civilă a persoanei decedate, b. poate fi: de mamă, de tată, de soție, de soț, de frate, de soră, de flăcău, de fată mare, de copil, de moș. În funcție de context, se intonează la înmormântări și pomeniri
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
de nenorocirile ei, de morții ei și de povara dezvăluirilor făcute. Dar important e că grefa mea franceză părea să nu mai existe. Ca și cum aș fi reușit să înăbuș cea de-a doua inimă din pieptul meu. Ultima zi a agoniei mele a coincis cu după-amiaza aceea de aprilie care trebuia să marcheze pentru mine începutul unei vieți fără himere... Am văzut-o din spate, în picioare, în fața unei mese din scânduri mari de pin negeluite, sub copaci. Un instructor îi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cunoașterea. Moartea psihologică se exprima prin disoluția comportamentului a conștiinței de sine (a identității și subidentităților) și a relațiilor cu cei din jur. Acest aspect este extrem de complex și împreună cu deteriorarea marilor funcțiuni vitale se integrează în fenomenul de “comă”, agonie. În timpul stagiului terminal, starea de vigilitate se anulează treptat, datorită desensibilizării atenției, a capacităților intelectuale, care intră și ele în faza de dezintegrare, ca și sorbirea. Coma este o fază încărcată de deliruri, de imagini și gânduri de vis. Există
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
cazuri un efort final de antrenare a conștiinței de sine. Se spune că Goethe a repetat înainte de a muri: “Licht, inchr licht” (lumină, mai multă lumină în sens de cultură). Anxietatea se atenuează în stadiu final înlocuindu-se cu resemnarea. Agonia o putem considera ca a etapă de desensibilizare progresiva. Momentul morții propriu-zise este extraordinar de dilatat și încărcat de o activitate mintală excesivă. Este momentul derulării vieții sau chiar al trăirii unei alte vieți. Un rol important în aceste momente
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Henriettei. Partiția de la Stabat se vându religioșilor de la St. Luis drept opt galbeni și această sumă abia ajunse pentru cheltuielile înmormîntării lui. Italia după moartea lui îi recunoscu geniul și coronă memoria lui, după cum coronase și pe Tasso la agonia lui!, dar prea târziu. VI După doi ani, o jună engleză, dimpreună cu un bărbat în vârstă și cu un domnișor din cei mai la modă și foarte bine făcut, se ducea la capela catolică din Londra ca să asculte în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Nu, C-un exclusivism care i se impută, el se leagă numai de părțile cele mai urâte și mai lipsite de mângâiere ale civilizației, se silește a arăta pretutindenea corupția, suferința, lipsa consistenței morale omul murind într-o societate în agonie. Cât despre arta modernă, chiar daca nu se poate opri de-a recunoaște frumuseța ș-a o copia, caută a o mânji, amestecând ideea că forma nobilă și pură, servă 330 {EminescuOpXIII 331} pentru scopuri puțin înalte și cari o profanează
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
calea quintaratului, deși nu erau mincinoase, lăsau să se înțeleagă o biunivocitate care nu funcționa și în realitate. Există doar două împrejurări, Rimio, în care un om dorește ca o clipă să nu se mai termine. Prima e aceea a agoniei, iar cealaltă este apropierea iubirii. Pentru un quint însă, ambele sunt la fel de dăunătoare. Iar amputarea asta brutală a unei întregi laturi a timpului tău e poate primul sacrificiu pe care trebuie să îl conștientizezi." Acum însă, Rim dorea ca timpul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu mai exista moartea. În locul morții era lumină. Va să zică asta e! exclamă deodată cu glas tare. Ce bucurie! Toate acestea se petrecură pentru el într-o clipă, și înțelesul clipei rămase același pînă la sfîrșit. Pentru cei din jurul lui însă, agonia mai dură două ore. În piept îi clocotea ceva: trupul slăbit tresărea. Pe urmă, clocotul și horcăitul deveniră tot mai rare. S-a sfîrșit, spuse cineva la căpătîiul lui. Auzi cuvintele și le repetă în gînd. "S-a sfîrșit cu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]