KorAP: Find »[drukola/base=agrar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...157 >

3,907 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786

Motivul acestui tratament diferențiat în ceea ce privește investițiile, este rolul propagandistic atribuit de către Partidul Comunist IAS-urilor în procesul de colectivizare a agriculturii, ele trebuind să demonstreze superioritatea "Marii producții socialiste" și a modelului socialist de organizare a agriculturii. Până la înfăptuirea reformei agrare din 1945, proprietatea de stat din agricultura țării noastre era nesemnificativă. Ca urmare ea nu a fost prezentată în analiza structurii proprietății agricole efectuată la recensămintele agricole din 1938 și 1941. După 1945, ca urmare a importanței acordate de către noua

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
mod sporadic, doar în zona de munte deținând o pondere de doar 2,8% din totalul suprafeței agricole din țara noastră. Încheierea oficială a procesului de colectivizare din agricultura României în anul 1962 avea să aducă modificări radicale în structura agrară pe forme de proprietate. Astfel, dacă în anul 1945 proprietatea privată asupra terenurilor agricole era predominantă iar celelalte forme dețineau ponderi nesemnificative în totalul terenurilor agricole din România ( proprietatea de stat doar 1,04% din suprafața agricolă a țării, adică

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
colectivistă era inexistentă), la sfârșitul anului 1962 proprietatea colectivistă avea să devină forma predominantă, cu 64,8% din terenurile agricole, și împreună cu proprietatea de stat dețineau 94% din totalul terenurilor agricole ale țării. ( tabelul 3.10). Tabelul 3.10 Structura agrară pe forme de proprietate la sfârșitul anului 1962 Felul proprietății Structura agrară Suprafața agricolă Suprafața arabilă Mii ha % Mii ha. % Proprietatea de stat 4292,4 29,2 1724,8 17 Proprietatea colectivistă 9525,6 64,8 7732,2 78 Proprietatea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
forma predominantă, cu 64,8% din terenurile agricole, și împreună cu proprietatea de stat dețineau 94% din totalul terenurilor agricole ale țării. ( tabelul 3.10). Tabelul 3.10 Structura agrară pe forme de proprietate la sfârșitul anului 1962 Felul proprietății Structura agrară Suprafața agricolă Suprafața arabilă Mii ha % Mii ha. % Proprietatea de stat 4292,4 29,2 1724,8 17 Proprietatea colectivistă 9525,6 64,8 7732,2 78 Proprietatea privată 882,0 6,0 343,0 3 Sursa: P. I. Otiman

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
pentru formarea și dezvoltarea asociațiilor în agricultură o reprezintă existența și garantarea dreptului de proprietate asupra pământului. Apariția primelor asociații țărănești în România sub forma obștiilor de arendare, dar mai ales dezvoltarea lor, a fost posibilă doar după înfăptuirea reformei agrare de la 1864, când țăranii clăcași au devenit proprietari asupra pământului. Până atunci au existat forme spontane de asociere ale țăranilor din diferite sate în vederea arendării în comun a unor moșii. Despre existența asociațiilor agricole atestate juridic pe teritoriul României se

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
de terenuri. Mișcarea a cunoscut o dezvoltare mai mare după adoptarea "Legii băncilor populare sătești și a casei lor centrale" din anul 1903. Evoluția formele asociative, în principal a obștiilor de arendare și cumpărare, au fost influențate negativ de reforma agrară inițiată în 1921. Pentru punerea în aplicare a prevederilor legii au fost constituite obștii de împroprietărire, care nu pot fi considerate cooperative pentru erau înființate și folosite de stat ca instrumente pentru aplicarea reformei. În perioada 1918-1942 s-a înregistrat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
de climă, sol și vegetație favorabile pentru dezvoltarea tuturor ramurilor agriculturii; rețea hidrografică armonios distribuită; repartizarea și dezvoltarea armonioasă a căilor de comunicație și a localităților rurale. Acest potențial important nu este valorificat în mod corespunzător, astfel încât, după înfăptuirea reformei agrare din 1990 agricultura nu a reușit să asigure (în unii ani) necesarul de produse agroalimentare pentru consumul populației, fiind necesare importuri de astfel de produse. 4. 1. Agricultura în perspectiva dezvoltării economice a României Dată fiind perioada de criză structurală

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
dezvoltarea inițiativei private în agricultură, care să conducă la dezvoltarea și eficientizarea activității din acest sector de activitate. În realitate, prin reforma din 1991 s-a urmărit doar înfăptuirea unui act de dreptate socială, scop urmărit dealtfel prin toate reformele agrare înfăptuite de-a lungul istoriei țării noastre. Simpla reconstituire a dreptului de proprietate asupra pământului nu s-a dovedit a fi suficientă pentru o exploatare rațională și economică a acestuia, pentru înființarea unor exploatații agricole viabile. Țăranul s-a trezit

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
și, în cele mai multe situații, fără cunoștințele necesare pentru aplicarea unor măsuri agrotehnice care să conducă la o productivitate corespunzătoare pe unitate de suprafață sau pe cap de animal. Agravarea situației agriculturii românești a fost favorizată și de lipsa unei politici agrare coerente și a unei strategii de dezvoltare socio-economică menite să asigure valorificarea superioară a resurselor naturale, a capitalului și a forței de muncă din mediul rural. Agricultura a ocupat (și ocupă) prin tradiție un loc important în economia românească. Importanța

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
necesar pentru o exploatare eficientă a terenurilor deținute. Aplicarea legii fondului funciar a însemnat trecerea în proprietate privată a unei ponderi de 84,9% din terenul agricol și 83,2% din cel arabil. Spre deosebire de celelalte țări foste comuniste, unde reforma agrară s-a aplicat într-un ritm mai rapid, în țara noastră ea s-a desfășurat într-un ritm foarte lent, astfel că nici până la această dată nu s-a încheiat procesul de acordare a titlurilor de proprietate (în anul 2000

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
vii, datorată defrișării plantațiilor îmbătrânite și neînființării altora noi, cunoscut fiind faptul că înființarea unui hectar de plantație tânără necesită un efort investițional ridicat. Suprafețele deținute de terenurile arabile și de pășuni și fânețe au cunoscut o creștere ușoară. Reforma agrară, așa cum a fost ea gândită și aplicată, a condus la apariția unui număr foarte mare de mici proprietari de terenuri agricole (4716062). Aceștia erau lipsiți de mijloacele necesare pentru o exploatare rațională a terenurilor, în plus, mulți dintre ei erau

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
de prelucrare a unor materii prime locale sau turistice. În acest fel ar putea fi atrase venituri suplimentare care pot contribui la sporirea investițiilor în exploatațiile agricole familiale. S-ar obține astfel dezvoltarea complexă a spațiului rural, obiectiv de politică agrară caracteristic etapei actuale a Politicii Agricole Comune. Agricultura României întâmpină dificultăți în creșterea gradului de mecanizare a proceselor tehnologice, generate de structura ofertei interne de mașini agricole neadaptate la mărimea exploatațiilor și de dificultățile financiare, generate de prețul ridicat al

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
terenurilor forestiere ale foștilor membri ai formelor asociative de proprietate ( composesorate, obști de moșneni în devălmășie, obști răzeșești nedivizate și alte forme asociative art. 26 alin. 1). Suprafața ce va fi restituită formelor asociative este cea rezultată în urma aplicării reformei agrare din 1921, eliberându-se un singur titlu de proprietate în care se menționează la titular "composesorat", "obște de moșneni", "obște de răzeși" etc. Din aceste prevederi rezultă că pădurile respective vor fi exploatate tot sub formă asociativă, respectându-se statutele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
27). Există posibilitatea reapariției asociațiilor forestiere din perioada interbelică. Titlurile de proprietate eliberate în baza prevederilor legii 18/1991 până în anul 2000 rămân valabile, urmând ca pentru suprafețele restituite prin aplicarea acesteia să se elibereze un titlu suplimentar. Încheierea reformei agrare în România a fost în acest fel amânată și odată cu ea s-a prelungit perioada de criză pe care o cunoaște acest sector de activitate. Întârzierea reformei a avut efecte negative și asupra formării unor exploatații agricole de dimensiuni raționale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
formării și informării în spirit cooperatist; Cooperarea între cooperative și preocupării pentru problemele comunității. 4. 4 Diversificarea și consolidarea asociațiilor agricole în România A. Situația actuală a agriculturii asociative Promotorii legii 36/1991 au încercat să rezolve problema fărâmițării proprietății agrare cu ajutorul unor organizații economice asemănătoare cu Cooperativele Agricole de Producție abia desființate. Acestea și-au dovedit ineficiența și în perioada comunistă. Realitatea țărilor occidentale, în care predomină structurile asociative specializate pentru activitățile din amonte și aval de producția agricolă și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
produs sau grupe de produse ( asociații ale producătorilor agricoli care să ocupe cu valorificarea produselor membrilor prelucrare, marketing). B. Tendințe în diversificarea formelor asociative în agricultura României Deschiderea capitolului "Agricultura" în vederea aderării la Uniunea Europeană, presupune adoptarea unor măsuri de politică agrară prin care să se realizeze pe de o parte complementaritatea agriculturii țării noastre față de cea din UE , iar pe de altă parte creșterea viabilității exploatațiilor agricole , orientarea lor spre piață și dezvoltarea spațiului rural. O măsură de politică agrară prin

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
politică agrară prin care să se realizeze pe de o parte complementaritatea agriculturii țării noastre față de cea din UE , iar pe de altă parte creșterea viabilității exploatațiilor agricole , orientarea lor spre piață și dezvoltarea spațiului rural. O măsură de politică agrară prin care Guvernul României încearcă atingerea acestor obiective o constituie adoptarea Legii 166/2002 pentru adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 108/2001 privind exploatațiile agricole. Potrivit acestei ordonanțe, exploatațiile agricole sunt forme complexe de organizare a proprietății, prin

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
de ordin mental datorate experienței nefaste a colectivizării forțate și a muncii în fostele CAP; rezultatele slabe înregistrate de multe dintre asociațiile de producție înființate după 1990. Deschiderea capitolului "Agricultura" în vederea aderării la Uniunea Europeană, presupune adoptarea unor măsuri de politică agrară prin care să se realizeze, pe de o parte, complementaritatea agriculturii țării noastre față de cea din UE , iar, pe de altă, parte creșterea viabilității exploatațiilor agricole , orientarea lor spre piață și dezvoltarea spațiului rural. Viabilitatea economică scăzută a micilor gospodării

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
în multe cazuri subvențiile acordate nu fost folosite în producția agricolă. CAPITOLUL V POSIBILITĂȚI DE RIDICARE A PERFORMANȚELOR SECTORULUI AGRICOL PRIN FORME ASOCIATIVE Din studiul efectuat asupra trecutului agriculturii din țara noastră, reiese influența pe care au avut-o raporturile agrare și repartiția proprietății rurale, caracteristice fiecărei perioade, asupra dezvoltării acestei ramuri de activitate, asupra modului de exploatare a terenurilor agricole și asupra producției agricole. Astfel, în perioadele caracterizate prin economia liberă (înainte de 1945 și după 1990) mica proprietate parcelară a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
prin economia liberă (înainte de 1945 și după 1990) mica proprietate parcelară a generat numeroase probleme care au condus la ample dezbateri în cadrul cercurilor politice și economice din țara noastră privind înlăturarea neajunsurilor generate de o astfel de distribuție a proprietății agrare prin organizarea mai eficientă a ctivităților agricole cu ajutorul asocierii și cooperației. Politicieni și economiști agrarieni cu orientări politice diferite au fost de acord că unele activități agricole și unele probleme ale agriculturii românești pot fi rezolvate mai eficient prin utilizarea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
de transport, păstrare și vânzare. 5. 2. 2 Premise și direcții ale creșterii eficienței activităților din agricultura românească Date fiind condițiile actuale din România, țară cu un potențial agricol important și cu populație rurală numeroasă, cu o structură a proprietății agrare caracterizată prin gospodării agricole de mici dimensiuni care nu permit folosirea judicioasă a forței de muncă a șefului de exploatație și a familiei sale sau a mijloacelor mecanice și a altor resurse materiale, se impune cu necesitate adoptarea unor măsuri

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
gospodării agricole de mici dimensiuni care nu permit folosirea judicioasă a forței de muncă a șefului de exploatație și a familiei sale sau a mijloacelor mecanice și a altor resurse materiale, se impune cu necesitate adoptarea unor măsuri de politică agrară care să favorizeze aplicarea principiilor raționalizării activităților agricole. Necesitatea adoptării unor măsuri care să sporească rentabilitatea și competitivitatea întreprinderilor din agricultură, se impune și datorită tendințelor de liberalizare a pieței mondiale care se manifestă sub presiunile făcute în acest sens

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
agriculturii românești presupune sprijinirea exploatațiilor agricole pentru desfășurarea unor activități mai eficiente pe trei direcții principale: * organizarea eficientă a producției agricole și legat de aceasta adoptarea unor măsuri care să conducă la creșterea dimensiunilor exploatațiilor individuale, eventual la comasarea proprietății agrare; * creșterea eficienței valorificării produselor agricole care să includă prelucrarea, depozitarea, transportul și vânzarea acestora. * utilizarea eficientă a creditelor pentru agricultură, inclusiv punerea la punct a unui sistem de asigurări agricole; Scopul final al acțiunii de raționalizare a activităților unui agent

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
distanțe una față de cealaltă, apare o dublă problemă: pe de o parte cea a recompunerii fondurilor funciare fragmentate, iar pe de altă parte a creșterii dimensiunilor exploatațiilor agricole individuale. Țările occidentale s-au confruntat și ele cu problema pulverizării proprietății agrare în unități de mici dimensiuni și au adoptat măsuri de recompunere a fondurilor funciare fragmentate și de creștere a dimensiunilor proprietăților, încă din secolul al 18-lea. Dintre măsurile adoptate amintim: comasarea, conceperea unui drept succesoral care să prevină fragmentarea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
a secolului trecut, dimensiunile fermelor individuale au crescut treptat astfel că în 1993 s-a ajuns la o suprafață medie la nivelul UE de 16,6 ha. Comparativ cu acestea, în țara noastră situația este cu totul diferită. Prin reforma agrară inițiată în 1991 s-a revenit la situația existentă în 1945 în ceea ce privește dimensiunile exploatațiilor țărănești. Astfel, în condițiile unei suprafețe medii de aproximativ 2,4 hectare pe exploatație nu se poate vorbi de o exploatare rațională care să conducă la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]