3,926 matches
-
stadii prin care victimele au fost forțate să treacă: I. câștigarea încrederii și obținerea de informații despre activitatea politică; II. torturarea; III. autodenunțul acțiunilor anticomuniste din exteriorul, dar și din interiorul închisorii; IV. autoflagelarea morală; și V. transformarea forțată în agresor. Exceptarea torturilor din aceste etape ni se pare a fi o gravă eroare, având în vedere faptul că întreaga acțiune gravitează în jurul constrângerii victimelor la participare prin schingiuiri. Răspândirea acțiunii. Date, loturi, agresoritc " Răspândirea acțiunii. Date, loturi, agresori" Planul acțiunii
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
forțată în agresor. Exceptarea torturilor din aceste etape ni se pare a fi o gravă eroare, având în vedere faptul că întreaga acțiune gravitează în jurul constrângerii victimelor la participare prin schingiuiri. Răspândirea acțiunii. Date, loturi, agresoritc " Răspândirea acțiunii. Date, loturi, agresori" Planul acțiunii prevedea ca bătăile să cuprindă întreg penitenciarul. Astfel că, în seara lui 19 decembrie 1949, Dumitrescu i-a mutat, la cererea lui Țurcanu, pe Pătrășcanu, Sobolevschi, Gherman, Burculeț și Andronache la camera 4-spital, cea mai mare din penitenciar
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
va urma o bătaie generală. Pe 24 decembrie 1949, Țurcanu a sosit în cameră și le-a adus aminte acoliților săi că a doua zi vor începe bătăile, fapt care l-a șocat profund pe Sobolevschi, cu toate că era în tabăra agresorilor: s-a desfășurat într-un mod îngrozitor, fiind bătuți de la orele 7 dimșineațaț până la 15 încontinuu cu pari, ciomege, curele, până la epuizare. În urma acestei bătăi au căzut 3 deținuți, în nesimțire stând mai multe zile, iar restul învinețiți pe tot
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
continua acțiunea acolo unde vor fi transferați. El i-a oprit pe Roșca, Pușcașu, Mihai Livinschi, Vasile Badale, Gherman, Andronache, Pătrășcanu, Constantin Străchinaru, Ion Oprea, Emil Constantinescu, Ion Petrică, Victor Predescu 3 și alți câțiva, pentru a-i folosi ca agresori. A fost mutat din greșeală și Bogdanovici, dar imediat a fost întors din drum, Țurcanu amenințându-l că: „de acum încolo vom fi tot timpul împreună, vreau să te am lângă mine”4. Dintre cei sosiți în cameră pe 30
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
să dea ordine în cameră. Deși Sebeșan, Ciuceanu și Ion Soare au încercat să îi sară în ajutor, au intervenit ceilalți suceveni, scenele ce au urmat fiind de o duritate extremă. În afară de bătăile la tălpi, la fese ori pe spate (agresorii erau dotați cu bâte), victimele au fost așezate, după torturare, în stive, unele peste altele, după care au fost iarăși supuse schingiuirilor, pornind din vârful stivelor 1. Inutil de adăugat că, în momentul în care cei din rândurile de jos
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Pătrășcanu că declarația sa este incompletă 3. Tot acum, Țurcanu, Roșca, Pușcașu și Mărtinuș au decis izolarea permanentă a lui Bogdanovici, el urmând a fi supravegheat permanent. Cornel Pop afirmă că, în primele zile ale lui ianuarie 1950, din „comitetul” agresorilor făceau parte Țurcanu, Roșca, Pușcașu, Popa, Mărtinuș, Constantin Bogos, Pătrășcanu, Gherman, Emil Constantinescu și Străchinaru 4, iar pe 19 ianuarie 1950 a fost răspândit în închisoare al doilea lot din camera 4-spital, în frunte cu Livinschi, Badale și alți suceveni
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
La camera 4-spital a fost maltratat, începând cu luna martie, lotul clujenilor, din care făceau parte Nichifor Vereșmorteanu, Ioan Bohotici, Constantin Juberian, Ioan Bodârcă, Corneliu Cornea, Ion Voin și alții, care au fost ținuți sub teroare până în aprilie 1950. Dintre agresori sunt amintiți Leonard Gebac, Viorel Negrilă și Gheorghe Teutan 2. Tot în această perioadă de ușor relaș, în jurul datei de 18-19 aprilie 1950 a fost înființată la camera 4-spital camera de îndoctrinare, în care erau puse la dispoziția deținuților materiale
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
au venit în cameră directorul și responsabilul politic Asandi, cărora Ismana li s-a plâns că a fost bătut și a cerut să fie mutat. Directorul a refuzat mutarea, astfel că, în zilele următoare, a fost nevoit să colaboreze cu agresorii. În toată această perioadă, noiembrie - decembrie 1950, Sobolveschi și Prisăcaru au încercat să racoleze noi oameni pentru începerea acțiunii la camera 5, care era mai mare, dar au eșuat, pentru că cei bătuți în prima etapă i-au avertizat pe ceilalți
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de a testa sistemul de la Pitești în altă închisoare a fost un eșec din mai multe motive. În primul rând, scopul exportării sale la Brașov este cel puțin ciudat, dacă dăm crezare spuselor lui Sobolevschi, iar utilizarea a doar doi agresori cu experiența Piteștiului era de natură să îngreuneze lucrurile. Deși a existat un minim sprijin din partea administrației penitenciarului, el nu a fost imediat și nici suficient, în condițiile în care regimul la care erau supuși deținuții din Brașov era mult
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
să țipe. Totuși, Pătrășcanu i-a dat două palme, iar Munteanu a reușit să îl convingă să li se alăture. Tot prin luna septembrie au avut loc diverse mutări stabilite de conducerea penitenciarului, care au repartizat în jur de doi agresori la câte șase, șapte deținuți în camerele 72, 73, 74, 75 și 76, iar directorul și Șleam i-au atenționat să aibă grijă cum acționează, în conformitate cu înțelegerile dintre ei. Cu toate că Munteanu le-a confirmat celorlalți că se convenise aplicarea bătăii
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
care i-a trimis în camerele lor. Ionescu i-a mărturisit mai târziu lui Pătrășcanu că fusese bătut în mai, la Pitești, de către Țurcanu. În urma acestui scandal, observă Pătrășcanu, Biroul Inspecții a dat înapoi și nu a mai sprijinit eforturile agresorilor. În data de 2 octombrie 1950, locotenentul-major Livezeanu de la Securitatea Târgu Ocna afirma într-o discuție cu „Nutti” Pătrășcanu că regimul nu admitea ce s-a întâmplat la Pitești și că informațiile false care s-au dat în cadrul acțiunii violente
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
înjurături și pedepse fizice. Șleam a discutat aceste lucruri și cu Badale și Bârjoveanu, iar cei din „comitet” au decis ca prima victimă să fie Radu Constandache, ferindu-se la început de liderii deținuților, pentru a nu crea vâlvă. Complici agresori au fost aleși Pop, Andreev și Bârjoveanu, urmând ca Străchinaru și Iftode să fie răspândiți prin penitenciar, să ia pulsul celorlalți deținuți. Pe 18 aprilie 1951, Constandache a fost dus la camera 41, în timp ce vârfurile au fost izolate la camera
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
72. Întrebat dacă știe de ce a fost adus acolo, Constandache a răspuns curajos că știe că prin bătaie se obțin declarații false, întrucât auzise ce s-a întâmplat la Pitești. A acceptat să răspundă pe 19 și 20 aprilie „chestionarului” agresorilor, care l-au lăsat să se gândească peste noapte la ce are de zis. Între timp, Iftode le-a transmis celor din „comitet” că deținuții din sanatoriu erau speriați. Momentul 1 mai 1951. Cazul Eugen Dimitrovtc " Momentul 1 mai 1951
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
iar cu Dimitrov. Totuși, peste câteva zile, Șleam avea să lipsească iarăși din sanatoriu, iar în aceeași perioadă Constandache a fost anchetat de Securitate cu privire la informațiile date în fața „comitetului”. O altă veste care a avut darul de a frâna avântul agresorilor a fost aceea că colonelul Sepeanu ar fi fost arestat, informație care le-a parvenit printr-un deținut sosit de la Jilava în luna iunie. Presiuni asupra deținuților au mai fost făcute pe alocuri, cum ar fi în cazul vizitei colonelului
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Pitești” și că își dă seama că a făcut multe prostii și nu știe când le va putea repara. Toate aceste mărturisiri arată că Pafnutie Pătrășcanu, care fusese torturat în mai multe rânduri la Pitești până să treacă de partea agresorilor, își revenise sufletește și își făcea procese de conștiință. Totodată, el și-a dat seama că se va încerca mușamalizarea implicării organelor de stat în acțiunea lor. Raportând acțiunea întreprinsă de el și de ceilalți deținuți din Târgu Ocna la
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
aveau drept la pachet; cei care lucrau împreună cu ei primeau și ei alimente, dar mai rar. Grama, Șerbănescu și Ionescu se bucurau de o deplină libertate de plimbare în incinta penitenciarului 3. Toate aceste privilegii se constituiau în avantaje ale agresorilor față de victime (îndeosebi fizice, importante în torturi), pe de o parte, dar contribuiau și la fidelizarea lor față de acțiune. Alexandru Popa „Țanu” recunoaște că acțiunea de la Gherla a fost organizată de el, dar pretinde că ea a început cu aprobarea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Lazăr, „unde te crezi tu aici? Cine ți-a dat voie, banditule, să bați? Aici în Gherla numai eu am dreptul să bat. Vom mai sta noi de vorbă.” După această discuție au fost întrerupte bătăile, iar Pintilie și alți agresori au fost bătuți în curte de Lazăr și gardianul Martin Fülop. Totuși, coincidență sau nu, directorul Lazăr și ofițerul politic Dezideriu Iacob au fost rapid înlocuiți cu Gheorghiu și Avădanei 3. Răspândirea cadrelor. Implicarea Biroului de Inspecțiitc "Răspândirea cadrelor. Implicarea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Ioan Cerbu amintește că Popa l-a ajutat pe Viorel Negrilă cu pachete și cu streptomicină 3. La începutul lui septembrie 1950, Matei i-a cerut lui Popa „Țanu” o listă cu 30 de piteșteni care pot fi folosiți ca agresori, întrucât Sucegan primise aprobarea de la București, astfel că Popa a cerut înființarea unei camere de bătăi și la 96, unde era închis Pușcașu. În plus, a cerut transferul lui Murărescu și Romanescu în acea cameră. Mai târziu, Popa „Țanu” avea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Popa într-o cameră de unde trebuia să scoată informații de la doi muncitori, așa încât, între septembrie 1950 și mai 1951, acesta a condus acțiunea la camera 102, ajutat de Ion Voin, Liviu Boeru, Aurel Șindrilaru, Grigore Romanescu și Tudor Păcuraru. Rândurile agresorilor s-au primenit odată cu sosirea, în decembrie 1950, a două loturi de la Târgșor, printre deținuți numărându-se Ion Stoian, Petre Stângu, Romeo Iosipescu, Florin Bârsan, Gheorghe Toma, Gh. Gorgos, Marcel Buta, toți menționați de Popa ca fiind foști reeducați de la
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Popa „Țanu”. Nu toți cei veniți de la Târgșor erau însă de partea acțiunii violente, astfel că Popa a organizat camerele 80, 81, 82 și 99 pentru torturarea lor și a celorlalți deținuți (numărul potențialelor victime crescând), punându-i în colectivul agresorilor pe Liviu Boeriu, la camera 80, Murărescu, la camera 81, Octav Botez, la camera 82, Stoian, Buta, Gh. Simionovici, Gorgos și Bârsan, la camera 991. Subliniem însă că doar o mică parte dintre cei care au avut roluri de bătăuși
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
15 octombrie 1950 și 1 ianuarie 1951, Octav Grama era cel care indica scenariul bătăilor, în prezența lui Popa „Țanu”. Tot Popa indică procedura standard pentru bătăi: cei care urmau să fie bătuți erau imobilizați de către echipe formate din 4-5 agresori, legați la ochi și gură și bătuți la tălpi, fund, spate sau mâini cu curele, cozi de mătură, picioare de pat, după care li se cereau informațiile de care aveau nevoie. Majoritatea victimelor vorbeau după câteva runde de astfel de
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cu Gheorghe Paraschiv, Petre Stîngu, Eugen Stănescu, Silvestru Nanu și Vasile Pușcașu. Ofițerii politici Sucegan și Avădanei știau de fiecare dată când cineva murea din cauza bătăilor, dar spuneau: „dă-l în p... m... că a fost un bandit”, atrăgând atenția agresorilor să nu mai omoare: nu voi răspundeți... voi sunteți deținuți, n-are ce vă face, ci eu răspund. Ce, vreți să mă băgați în pușcărie? Asta nu trebuie să vă descurajeze, însă fiți mai atenți și țineți-i în frâu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
perioadă, alții susțin că el a fost convins până în ultimul moment că va fi eliberat și încadrat în Securitate. Prin toamna lui 1951, deținuții au fost scoși la muncă în ateliere, probabil la cererea administrației, și nu a „comitetului” de agresori, fapt care a determinat adoptarea unei noi tactici din partea grupului Țurcanu-Popa, care i-a împărțit pe cei care mergeau în ateliere în două grupuri: unii care au fost obligați să se manifeste deschis ca fiind de partea regimului comunist, iar
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
continuarea acțiunii. După plecarea lui Popa și Țurcanu din Gherla, în decembrie 1951, la etajul III s-au schimbat gardienii, iar camerele în care aveau loc demascările au fost transformate în camere de carantină ori ateliere. Primele conflicte deschise între agresori au apărut în duba care îi transporta. Bărgăoanu, deși a fost transportat împreună cu Țurcanu și Popa la Jilava pentru anchete, s-a întors la Gherla și le-a povestit lui Zbranca, Bogos, Juberian și Mărtinuș (cu toții rămași în închisoare) că
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
probabil, vor fi anchetați pentru acțiunea lor și că nu trebuie să implice administrația, moment în care Popa a reacționat: „dacă este vorba să fim trași la răspundere, apoi eu am să spun totul” 2. După ridicarea unei părți a agresorilor pentru cercetări, acțiunea a încetat, practic, la Gherla. În luna ianuarie 1952, Avădanei i-a spus lui Juberian să nu mai încerce să obțină informații de la cei din închisoare. Până în martie 1952, Juberian, Mărtinuș și Livinschi au luat poziție împotriva
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]