12,606 matches
-
precum o katiușă În filmele de război și În două minute inundă locul cu pasta de var și albi În Întregime trestia. Era mai frumoasă așa, de var. Și apa, și țânțarii, morți pe loc de bună seamă. Nu degeaba albul e simbolul curățeniei, al vieții la urma urmei. Urcă apoi În cabină și porni din loc cu bucuria modestă a lucrului bine făcut. În balconul de la etajul doi, bărbătoiul de acum câteva minute era nicuțuc și prăpădit ca un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se apropiară de garsoniera Iolandei. Blocul semăna cu o cazarmă trecută În rezervă și ea Îl ocolea ori de câte ori i se ivea prilejul. Mansarda lui Petru fusese până ieri refugiul ei preferat. Acum Însă, lectura clandestină a Caietului cu vise, În albul de var al garsonierei sale, mobilată simplu, după un proiect propriu, având un căutat aer monahal, un loc de reculegere după excese de tot felul, o făcea sa respingă fără greutate orice invitație care ar putea să o Îndepărteze prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici o explicație intrară În hol cu cele două baloturi pe care le lăsară să cadă cu bufnet pe pardoseală; apoi ieșiră zicând Să trăiți! ducându-și câte o mână la cozorocul caschetelor negre cu cozoroc lung deasupra cărora scria cu alb O.W. Urcară În mașină și porniră În trombă, spulberând zăpada de lângă trotuar. El rămase În prag cu scrisoarea Iolandei, două rânduri doar: „Marfă de calitate livrată la timp. De rest mă voi ocupa mâine”. De bucurie, Îi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
desena! Divin! Hai În codru cu verdeață, să ne-o tragem pân' la greață, Îi șopti ea la ureche vizionarului. Îl prinse de mână și Îl duse pe scara Îngustă și Întunecoasă care ducea la mansardă. Pe chiloții de un alb orbitor al fetei, se putea citi scrisă cu litere roșii fosforescente inscripția TOP SECRET. E timpul să-ți vezi și tu dosarul, iubitule, sper că ai o lanternă potrivită pentru bezna În care vei pătrunde. Te previn Însă, drumul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și, prin urmare, În situația de a fi ajutată. Salvată, În cazul ei, era un cuvânt nepotrivit. 9. Nagy Oszkár (1895-1968) „Natură statică În atelier”, 65 x 52 cm. Pictură În ulei pe placaj, nedatată, semnată lizibil cu majuscule În alb transparent, În dreapta jos a tabloului. În cercetarea plastică, Nagy Oszkár caută reprezentarea contrastantă a luminii și a umbrei, violența Întâlnirii și rezolvarea sa picturală, atât În peisajele sale În plein air cât și În atelierul său cu lumină din vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ziuă. Patronul bodegii făcea nota de plată plângând ca un bărbat adevărat. Spera că fata aceea să fi ajuns la Ferihegy 2 și de acolo mai departe. Uneori, mai departe poate fi chiar acasă, zise el Întinzându-mi petecul ăla alb de hârtie care ne dă nouă frisoane. Vinul era din partea lui. Am răsuflat ușurat. Să mai spun că era Cabernet Sauvignon de Recaș și că pe ecusonul ghidului scria cu litere de tipar Flavius-Tiberius Moduna. De ziua nașterii Domnului, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
whisky din sticla aia de lângă tine și o să-ți treacă. Între timp se Întoarce și porcul. Unde să meargă acum de Sfântul Vasile? Dacă nu vine, Îl căutăm. Un grăsun nu ajunge el prea departe. Nu-i așa că e frumos? Albul de carne românesc. În Dicționarul enciclopedic de zootehnie, domnul Ion Dinu scrie următoarele: „Tip de porc creat la Stațiunea experimentală Rusetu-Buzău, prin Încrucișarea de absorbție până la generația a doua a scroafelor Stocli cu vieri Marele Alb importați din URSS, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
culoarea albă, corpul foarte lung, are una, două perechi de coaste În plus, trunchi oval, membre scurte și piele fină”. Acum Înțelegeți de ce sunt necăjit? V-ați gândit vreodată câtă istorie și câtă geografie intră Într-un porc, propriu-zis În Albul de carne românesc? URSS, Danemarca și România, fără deosebire de orânduire, cum era pe atunci, că foamea și știința, domnule, nu are frontiere. În plus de asta, cum zicea și fiică-mea cea mare, căci avea o imaginație ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
peste un șir de furnici mari și negre și ocolind multele smocuri de iarbă maronie și tufișuri joase, care răsăriseră și ele pe unde putuseră, printre pietre. Comitetul de revendicare al naturii. Apropiindu-mă, am observat un șezlong de plastic alb, așezat la umbra copacului. O fată stătea întinsă pe el, pe-o parte, cu spatele la mine. Când m-am apropiat, fata s-a ridicat în capul oaselor ca să caute ceva în geanta de alături și, recunoscând-o, stomacul mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uitându-mă pe lângă paharul de votcă la zumzetul electrostatic al televizorului. Am rămas absolut nemișcat câteva secunde înainte să așez paharul pe podea, având grijă să nu-mi dezlipesc ochii de la ecran. Era ceva îndepărtat și viU în adâncimile zgomotului alb - o alunecare însuflețită de gânduri înotând spre suprafață, un corp mișcător de concepte și imagini pe jumătate întrezărite. D i s T an ț ă m-am dat încet jos de pe sofa și m-am târât pe podea, spre televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cantinele de școală demodate, modelul lor de tablă de șah fiind ascuns sub un strat de praf. Am făcut câțiva pași, m-am întors și am văzut că încălțările mele ude lăsaseră urme în zigzag, de un negru și un alb mai intens decât cel al podelei, în spatele meu. Nu mai erau alte urme. Deși foaierul avea fereastra lui și ușile de sticlă care asigurau o lumină slabă, coridoarele ce se desprindeau din el la stânga și la dreapta dispăreau curând într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai trase cu peria prin păr de câteva ori, apoi se lăsă pe spate, lipindu-se de haina ei mare. Avea probabil douăzeci și ceva de ani, era palidă și prea subțirică. Părul ei negru era un negativ șocant al albului pielii și ochii erau de-un verde extrem de pătrunzător. Avea pomeți ridicați și ceea specialiștii numesc „structură osoasă bună“ la emisiunile alea de televiziune despre machiaj. Mi-am dat seama că era frumoasă sau poate proto-frumoasă - încă mai emana o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
laptopul lui Nimeni așezat pe o ladă de lemn răsturnată, în mijlocul montajului. Un cablu, probabil prețioasa conexiune internet, ieșea din spatele lui și dispărea în tavan. Am mai zărit încă cinci computere, modele vechi, din anii 1980, cu carcase de plastic alb, groase. Fiecare fusese așezat într-un colț al machetei, în felul acesta: x x x x x Două lucruri mă frapară la aranjamentul acela. Nu știam care mă descumpănea mai tare. — Computerele alea albe, am spus, sunt pentru generarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
seama că mi-e așa foame. Trecuseră ore întregi de când nici unul dintre noi nu mai spusese nimic și simțeam nevoia să vorbesc. Doctorul încuviință vag, uitându-se țintă la mare. Soarele era acum mai jos pe cer, trecând absent de la albul său luminos la roșul profund. — Dar asta n-a fost mâncare adevărată, așa-i? am încercat din nou să încheg o discuție. Ci doar ideea de mâncare. Dar eu mă întreb: dacă ideea de mâncare are gust de mâncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
stare de funcționare. Doctorul dădu să părăsească puntea, dar Scout îl apucă de mânecă. — Stai așa. Ieri barca asta era de nescufundat și acum avem pompe care ne țin pe linia de plutire? — Bine, dacă totul trebuie să fie în alb și negru pentru tine, procedăm așa. Ideea e că bucla asta conceptuală este inexpugnabilă, prin urmare orice pare să se întâmple, nu ne putem scufunda. Înțelegi lucrul ăsta? Pur și simplu nu se poate întâmpla. — O, ce bine, pentru că preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
barcă cădeau într-un ropot în jos, abia întrevăzute în ceață, o ploaie de meteoriți a umbrelor. Cu ochii larg deschiși și gâfâind, m-am băgat sub apă când o bucată uriașă de carenă frântă se ivi rotindu-se din albul dimprejur și ateriză cu zgomot în ocean, în spatele meu. Ieșind repede la suprafață, tușind și scuipând, am înotat prin valuri și printre hălci de carne spre grămada năruită a navei Orpheus, m-am cățărat cu pieptul pe ea și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai rară bărcuța lui Ian. M-am întors din nou, încercând să văd mai bine și-n clipa aceea am observat ce se întâmpla cu vederea din mâna mea. Imaginea în alb-negru a casei mele se estompa, negrul bătând în alb. Nu după mult timp, imaginea dispăru cu totul, lăsând vederea complet goală. Am dat să ating din nou suprafața, dar m-am oprit: cartonașul zumzăia din nou, vibra slab între degetele mele. Zumzetul dură doar o clipă, dar când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a murit. Era un porc nesuferit. Dar acum, iaté-l aici, cu matele Întoarse. Tata a trasat cu cuțitul o téieturé pe burtă porcului, mai jos unde avea o umfléturé. Tata a tras un maț roșu-albéstriu care se vedea prin ceva alb, ceva de parcé ar fi stat la frig și matul se desprinse pîné sub coadé, de unde tata Îl și téie. O uré ascunsé și o rușine totodaté Îl cuprinse pe Șasa. O rușine pe care Îi era greu sé o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și s-a așezat jos, pe o cérémidé. A scos din ghiozdan scîndura și un cuțit. S-a pus sé-și termine morisca. PÎné venea autobuzul, mai erau doué ore. Surcelele séreau În jurul lui Șasa și pe pantaloni. Era În jurul lui alb, de parcé s-ar fi scuturat un cireș. O paté roșie se prelinse pe morișcé și Șasa o ciopli sé rémîné albé la loc. A hotérît sé nu mai scoaté morisca pe fereastré. În autobuz, scoase din ghiozdan cartea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
bégé și cu picioarele. Se așezé pe scaun, dar se ridicé repede, céci era ud și-și udé chiloții. Lué sépunul și-și sépuni picioarele pîné la genunchi. Le frecé bine și le șterse cu prosopul. În lighean rémase ceva alb, de parcé ar fi nins. Așa ceva i se lipise și lui Șasa de picioare. CÎnd cobîltîi puțin cu degetul apă, zépada se ferise la o parte și dedesubt vézu o apé suré. Șasa se gîndi cé vede rapénul de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
autobuze, pe lîngé casa lui Valerii Petrovici, au ajuns În stradă „Gararina” și de acolo, printre alte case, copaci și garduri, au urcat pîné pe „Lenina” și-acolo au Început sé fie multe steaguri, pînze roșii, pe care scria cu alb, și mașini care clacsonau și duceau o cutie roșie pe care scria, mare cît un chioșc de Înghețaté, tot felul de cuvinte. Pe cealalté stradé venea În Întîmpinare alté școalé și se auzea un ropot și un zumzéit și voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sé viné și-o sé plîngé. Patru oameni legați la mînecé cu ștergare Îl duceau pe Șasa pe umeri și toaté școală mergea din urmă lor. Romă Bohanțov și Gurskii duceau o coroané cu panglicé neagré, pe care scria cu alb. Nadejda Petrovna ținea o fotografie cu Șasa legaté la colț cu negru și-i pérea réu cé i-a pus nesatisfécétor la purtare și vroia sé-i puné exemplar, dar nu mai avea cui, céci Șasa nu a Întîrziat din cauza lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pe dupé ce o sé oboseascé de tot, o sé fie foarte departe În pédure. Și-acolo o sé cadé jos și-o sé se omoare. Soarele a-nceput sé nu mai tremure, copacii nu mai cédeau și malul cel alb al rîpei apéru printre crengi foarte clar și parcé prea aproape. Șasa simți pémîntul rece și vézu cé el e sub sînger. Se auzea foșnetul copacilor și frunzele lor erau verzi și iarbă era verde și numai malul, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Bucur Chiriac 469 Gheorghe Crețu 476 Eufrosina Dorobanțu 480 Ion Mirică 482 Elena-Mioara Nanu 485 Victor Nanu 488 Cornel Șt. Negrea 490 Maria Lucia Sanislav 495 4. Funcționari internaționali 501 Anton Sârbu 501 B. REPREZENTANȚI / AGENȚI ECONOMICI / COMERCIALI 507 Iosif Alb 509 Pavel Chirică 511 Dumitru Chivu 514 Gheorghe Dobran 516 Cristudor Georgescu 518 Tudor Marcu 520 Ioan Miclăuș 525 Nicolae Murgu 530 Petre Nica 535 Petre Popescu 538 Gheorghe D. Rusu 541 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Bd. Carol I, nr.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
toate mainimicurile care-mi sufocă mansarda. Construită în cinci pereți, ca mansarda lui Mircea Eliade. Poate c-o să mă mut cu totul aici și-o să închiriez parterul. "Banii sînt scurți", cum spunea bunelul. Din ce în ce mai scurți. Deschid caseta cu vechile fotografii alb/negru, zimțate pe margini și mă bucur că n-am ochelarii, că i-am lăsat jos. Mi-i mai ușor să mă uit fără ochelari la toate fețele astea care eram eu: tînăra cu pălărie de dantelă albă și rîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]