1,433 matches
-
dintre care 6.826 români (67,77%), 1.501 evrei (14,90%), 1.496 germani (14,85%), 98 ruteni (0,97%), 97 polonezi (0,96%), 26 ruși, 4 cehoslovaci, 4 țigani, 3 unguri, 2 greci, 2 armeni, 1 sârbo-croato-sloven, 1 albanez, 9 de alte neamuri și 1 de naționalitate nedeclarata. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 6.775 ortodocși (67,27%), 1.488 mozaici (14,77%), 1.413 romano-catolici (14,03%), 177 evanghelici (luterani) (1,75%), 175
Sinagoga veche din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323666_a_324995]
-
minte mai puțin ageră decât a tatălui său. Boieri separatiști au încercat să profite de această situație și au fragmentat statul sârb. La început, au ieșit de sub controlul sârb provinciile grecești Tesalia și Despotatul Epirului, urmate de regiunile locuite de albanezi. În Macedonia de sud și vest au apărut o serie de principate independente. În același timp, Regatul Ungariei a cucerit teritorii sârbești în nord. Uroș a reușit să păstreze controlul doar asupra zonei centrale sârbe, ai cărei nobili, deși mult
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
și de lipsa premierului Zaimisdin Creta. Problema unirii nu a fost rezolvată în 1908, ci un an mai târziu, când, liderii otomani au decis ca, atâta vreme cât ordinea publică era menținută și drepturile musulmanilor respectate, chestiunea unirii urma să fie negociată. Albanezii din Tirana și Elbassan au fost printre primele grupuri care s-au alăturat mișcării constituționale. Datorită granițelor naționale în continuă mișcare din Balcani, albanezii fuseseră marginalizați ca popor. Cel mai important factor unificator al albanezilor, limba vorbită, era lipsită de
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
ca, atâta vreme cât ordinea publică era menținută și drepturile musulmanilor respectate, chestiunea unirii urma să fie negociată. Albanezii din Tirana și Elbassan au fost printre primele grupuri care s-au alăturat mișcării constituționale. Datorită granițelor naționale în continuă mișcare din Balcani, albanezii fuseseră marginalizați ca popor. Cel mai important factor unificator al albanezilor, limba vorbită, era lipsită de o formă literară și de un alfabet recunoscut. Albanezii aveau de ales dintre alfabetele latin, chirilic sau arab, fiecare având susținătorii lui, orientați diferit
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
unirii urma să fie negociată. Albanezii din Tirana și Elbassan au fost printre primele grupuri care s-au alăturat mișcării constituționale. Datorită granițelor naționale în continuă mișcare din Balcani, albanezii fuseseră marginalizați ca popor. Cel mai important factor unificator al albanezilor, limba vorbită, era lipsită de o formă literară și de un alfabet recunoscut. Albanezii aveau de ales dintre alfabetele latin, chirilic sau arab, fiecare având susținătorii lui, orientați diferit din punct de vedere politic sau religios. În 1908, la doar
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
grupuri care s-au alăturat mișcării constituționale. Datorită granițelor naționale în continuă mișcare din Balcani, albanezii fuseseră marginalizați ca popor. Cel mai important factor unificator al albanezilor, limba vorbită, era lipsită de o formă literară și de un alfabet recunoscut. Albanezii aveau de ales dintre alfabetele latin, chirilic sau arab, fiecare având susținătorii lui, orientați diferit din punct de vedere politic sau religios. În 1908, la doar o lună după ce o rebeliune a Junilor Turci în Macedonia și Kosovo la care
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
dintre alfabetele latin, chirilic sau arab, fiecare având susținătorii lui, orientați diferit din punct de vedere politic sau religios. În 1908, la doar o lună după ce o rebeliune a Junilor Turci în Macedonia și Kosovo la care au participat și albanezi s-a transformat într-o insurecție în rândurile armatei imperiale, sultanul Abdül Hamid al II-lea a acceptat să restaureze regimul constituțional. Numeroși albanezi au participat la rebeliunea Junilor Turci, sperând că în acest fel își vor cuceri dreptul la
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
hotărât în cadrul unei întâlniri din Manastir din 1908 să folosească alfabetul latin. Noul guvern otoman a încercat să facă apel la solidaritatea islamică și pentru aceasta a apelat la clerul musulman în încercarea de impunere a alfabetului arab. În ciuda presiunilor, albanezii au refuzat să accepte să se supună campaniei de „otomanizare” prin forță promovată de Junii Turci. După nouă luni de la instalarea noului guvern, nemulțumirile fața de regim s-au concretizat într-o mișcare fundamentalistă care a încercat să pună capăt
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
albaneze în timpul Războaielor Balcanice. Albania și-a proclamat independența în 1913. Marile puteri europene au sprijinit un stat albanez independent în 1913, după încheierea celui de-al Doilea Război Balcanic, dar au permis ca o serie de teritorii locuite de albanezi (aproape o jumătate din populația totală) să fie ocupate de alte statele vecine Serbia, Muntenegru și Grecia. Albanezii au primit un sprijin puternic din partea parlamentarului britanic Aubrey Herbert. Drept urmare, Aubrey Herbert a primit propunerea să devină principe al Albaniei. Această
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
albanez independent în 1913, după încheierea celui de-al Doilea Război Balcanic, dar au permis ca o serie de teritorii locuite de albanezi (aproape o jumătate din populația totală) să fie ocupate de alte statele vecine Serbia, Muntenegru și Grecia. Albanezii au primit un sprijin puternic din partea parlamentarului britanic Aubrey Herbert. Drept urmare, Aubrey Herbert a primit propunerea să devină principe al Albaniei. Această propunere a fost respinsă ca urmare a presiunilor făcute de premierul britanic de atunci, H. H. Asquith. Drept urmare
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
a fost un atac terorist comis de albanezii kosovari la data de 16 februarie 2001 asupra unui autobuz care transporta civili într-o zonă populată de sârbi în apropiere de orașul Podujevo din Kosovo. Doisprezece civili sârbi care se aflau în drum spre mănăstirea Gračanica au murit iar
Atentatul de la Podujevo () [Corola-website/Science/324145_a_325474]
-
apropiere de orașul Podujevo din Kosovo. Doisprezece civili sârbi care se aflau în drum spre mănăstirea Gračanica au murit iar alte patruzeci rănite. Gračanica este un oraș locuit majoritar de sârbi, situat în apropierea Priștinei, o zonă locuită majoritar de albanezi. După sfârșitul Războiului din Kosovo în 1999, a devenit o enclavă sârbă în teritoriul controlat de albanezi. Relațiile dintre cele două comunități etnice erau încordate iar ocazional existau violențe. Pe 16 februarie 2001, un autobuz care transporta sârbi către Gračanica
Atentatul de la Podujevo () [Corola-website/Science/324145_a_325474]
-
au murit iar alte patruzeci rănite. Gračanica este un oraș locuit majoritar de sârbi, situat în apropierea Priștinei, o zonă locuită majoritar de albanezi. După sfârșitul Războiului din Kosovo în 1999, a devenit o enclavă sârbă în teritoriul controlat de albanezi. Relațiile dintre cele două comunități etnice erau încordate iar ocazional existau violențe. Pe 16 februarie 2001, un autobuz care transporta sârbi către Gračanica cu scopul de a comemora morții din familii pe teritoriul controlat de albanezi a fost distrus de
Atentatul de la Podujevo () [Corola-website/Science/324145_a_325474]
-
în teritoriul controlat de albanezi. Relațiile dintre cele două comunități etnice erau încordate iar ocazional existau violențe. Pe 16 februarie 2001, un autobuz care transporta sârbi către Gračanica cu scopul de a comemora morții din familii pe teritoriul controlat de albanezi a fost distrus de o bombă plasată pe șosea în apropiere de Podujevo. Alături de alte patru autobuze, au fost asigurate de transportoarele blindate din partea trupelor suedeze din cadrul forțelor de menținere a păcii KFOR. Cele cinci autobuze erau plecate din orașul
Atentatul de la Podujevo () [Corola-website/Science/324145_a_325474]
-
Robert Fry, s-a sfătuit cu liderii sârbi și kosovari, și deși au fost ținute proteste în urma exploziei, în mare parte au fost pașnice. Explozia a înfuriat comunitatea și pe oficialii sârbi, aceștia susținând că au suportat numeroase atacuri din partea albanezilor kosovari din ultimele luni. Aceștia au cerut ca UCPMB să își oprească atacurile, iar KFOR să facă o treabă mai eficientă pentru monitorizarea situației în viitor. Cinci albanezi au fost arestați pentru atac, dar aceștia nu au fost acuzați de
Atentatul de la Podujevo () [Corola-website/Science/324145_a_325474]
-
și pe oficialii sârbi, aceștia susținând că au suportat numeroase atacuri din partea albanezilor kosovari din ultimele luni. Aceștia au cerut ca UCPMB să își oprească atacurile, iar KFOR să facă o treabă mai eficientă pentru monitorizarea situației în viitor. Cinci albanezi au fost arestați pentru atac, dar aceștia nu au fost acuzați de nimic. Alți patru au fost suspectați pentru comiterea atacului, dar au scăpat dintr-o închisoarea administrată de SUA în 2002, prin urmare nu au fost acuzați de nicio
Atentatul de la Podujevo () [Corola-website/Science/324145_a_325474]
-
arestați pentru atac, dar aceștia nu au fost acuzați de nimic. Alți patru au fost suspectați pentru comiterea atacului, dar au scăpat dintr-o închisoarea administrată de SUA în 2002, prin urmare nu au fost acuzați de nicio crimă. Un albanez, Florim Ejupi, a fost condamnat în 2008 pentru plantarea bombei la patruzeci de ani de închisoare. Cu toate acestea, a fost eliberat pe 13 martie 2009. Pe 5 iunie 2009, procurorul-șef al KFOR-ului anunțase că misiunea UE a
Atentatul de la Podujevo () [Corola-website/Science/324145_a_325474]
-
anumit grup de către Bahaeddin Sakir în 1906. Organizația își luase ca model pe revoluționarii italieni Carbonari. CUP a constituit o rețea națională extinsă, cu organizații locale în orașe, inclusiv în capitală, și în Europa. Membrii săi de diferite etnii - turci, albanezi, bulgari, arabi, sârbi, evrei, greci, kurzi, armeni, turcmeni - erau uniți de obiectivul comun al schimbării regiumului autocratic al sultanului. După victoria Revoluției Junilor Turci, mișcarea s-a fragmentat, dată fiind lipsa unui obiectiv comun. Revoluția Junilor Turci a jucat un
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
cele mai multe fiind unele moștenite de la sultanii din trecut. Printre acestea era așa-numita „Problemă Orientală”, rezolvarea deselor răscoale ale ienicerilor și ale luptelor dintre ulemalele influente în imperiu. Deasemenea, sultanul a trebuit să facă față conflictelor interne cu sârbii, grecii, albanezii, egiptenii, sirienii și alții, să înăbușe rebeliunile unor pașale, care visau să fondeze regate noi pe ruinele Imperiului Otoman. Sultanul înțelegea că, odată cu creșterea problemelor care măcinau imperiul, se apropia momentul în care monarhia avea să fie răsturnată, dar considera
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
cehe și slovace în 2007 din cauza segregării forțate în școli a copiilor de etnie romă. Din 2006, mulți dintre țiganii care trăiau în Kosovo s-au regăsit în taberele de refugiați din Serbia și Muntenegru. Cei care au rămas suferă discriminări din partea albanezilor kosovari și sunt considerați colaboratori ai autorităților sârbe. În 2007, trei femei din Slovacia au primit indemnizații de la un spital care le-a sterilizat fără consimțământul lor pe când erau încă minore. Chiar dacă sterilizările fuseseră efectuate între anii 1999 și 2002
Antițigănism () [Corola-website/Science/325238_a_326567]
-
capabil să distrugă pricipalele forțe otomane într-o singură bătălie. Iancu a acționat foarte riscan, fără să își asigure spatele oștilor. Murad a murit în iarna 1450-1451 la Edirne. Decesul a putut fi grăbit de rănile căpătate în luptele cu albanezii lui Skanderbeg. Mulți s-au îndoit că tânărul Mahomed al II-lea mai putea să ocupe (din nou) tronul otoman, după moartea lui Murad. Mahomed al II-lea a revenit pe tronul otoman după moartea tatălui său în 1451. După
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
orașul în ultimul moment. Mahomed s-a retras. După ce despotul Serbiei, Brancovici, a murit, au izbucnit lupte pentru succesiunea la tron. Mahomed a pretins dreptul la tronul Serbiei, bazându-se pe faptul că dintre mama sa vitregă era sârboaiecă. Atacurile albanezilor lui Skanderbeg și promele din Moreea l-au împiedicat însă pentru o vreme să ocupe Serbia. Mahomed a fost obligat să organizeze o serie de expediții care să-l împingă pe Skanderbeg înapoi în zonele înalte de munte. În timp ce sultanul
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Moreea l-au împiedicat însă pentru o vreme să ocupe Serbia. Mahomed a fost obligat să organizeze o serie de expediții care să-l împingă pe Skanderbeg înapoi în zonele înalte de munte. În timp ce sultanul era ocupat cu luptele cu albanezii, despoții Moreii, frații Demetrios Paleologul și Thomas Paleologul au declanșat un război civil. Demetrios era dispus să ceară ajutorul turcilor, în vreme ce fratele său, Thomas, a căutat să obțină sprijinul unor puternici ai Europei occidentale, care să-i asigure victoria împtriva
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
era ultima piedică care îl ținea pe Mahomed departe de controlul total al cursului inferior al Dunării. În ciuda cuceririi Serbiei și Greciei, Albania lui Skanderbeg a continuat să fie o problemă nerezolvată pentru otomani. Mahomed a semnat un armistițiu cu albanezii, pentru a face față unei noi amenințări - atacurile valahilor conduși de Vlad Țepeș, care își renegase statutul de vasal al turcilor. În anul următor, Mahomed a lansat mai multe campanii militare în Anatolia împotriva beilicului Candaroğulları și în Armenia. El
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
la Târgoviște. Alarmată din cauza consolidării stăpânirii otomane în Balcani și a extinderii controlului asupra coastei Adriatice, Veneția l-a încurajat pe Skanderbeg în 142 să rupă armistițiul cu Mahomed. Regele Bosniei Ștefan Tomeșevici (1461 - 1465), încurajat de reluarea luptei de către albanezi, a renunțat la suzeranitatea otomană și a acceptat protecția maghiarilor. Voievodul Herțegovinei, Ștefan Vucovici (1455 - 1466), ale cărui teritoriu se separase de Bosnia în deceniul al cincilea al secolului al XV-lea, s-a alăturat luptei antiotomane. Formarea acestui front
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]