9,537 matches
-
tiptil și parcă mă vedeau și zburau ... Alergam din nou după ei. Mă mai loveam la mâini sau la picioare de câte o piatră rătăcită printre ierburi, dar nu-mi păsa. Voiam să prind fluturele! Cel galben zburase, urmăream unul albastru, mai albastru și mai frumos ca cerul. Se întâmpla să-l prind în plasa improvizată. Gingășia, fragilitatea fluturelui prins îmi producea totuși o senzație de vinovăție. Mâinile mele erau atât de mari față de trupul său, încât îl lăsam puțin să
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
din poeziile proprii, și mi-l amintesc cu multă claritate, parcă-l văd și acum: era aproape un copil. Era un adolescent blond, frumos ca un zeu, cu ochii albaștri, înalt, zvelt și îi plăcea să se îmbrace numai în albastru. Locuia lângă liceu, pe strada Buciumului nr. 1, iar prin fața casei lui treceam destul de des. Toată fața lui Nini era numai un zâmbet cald. Atât fetele cât și băieții spuneau că este unul dintr cei mai frumoși tineri din liceu
O AMINTIRE DIN LICEU DESPRE POETUL NICHITA STANESCU de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363242_a_364571]
-
osândă, Când pun lumina-n sufletele noastre, Cum ar aduce crizanteme-n glastre Și-n inimă o dragoste plăpândă, Care mai poate lovituri să-ndure Și să rămână ne-ntinată, totuși. Cum șade tristă-n mijloc de pădure, La lacul cel albastru, plin de lotuși Și unde somnul toamnei să ne fure, Pe malul verde-al orișicărui Trotuș. CLEPSIDRE Când ne-a chemat la el un Demiurg, Poate în Paradis, poate-n Olimp, Ne-a dăruit clepsidrele cu timp, Iar clipele, de-
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
zi în zi mai triste-avem amieze, Că toamna iar culorile își pierde, Din frunze irosește prea mult verde, Luminile pălesc, nu mai sunt treze. Vin vijelii și ploi, vin să ne certe, Să-mprăștie nisipul pe faleze Și-apoi pe-albastrul mării să ne-așeze, Cu murmurul de val să ne dezmierde. Și iarăși vom călători-mpreună, Prin cerul toamnei reci și fără frunze, Doar luminat de stele și de lună. Și fremătând de taine nepătrunse, Prin noapte vom străbate, prin
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
ce gând luna parcă nu-mi dă pace, glasul ei se sparge crunt într-un strigăt ce-i rapace. Se adună ca un cânt lupii codrului de pâine, peste tot peste veșmânt se întoarce zor de mâine. Aurit desțelenit tot albastrul intră-n case, moara scutură porumb plumbul se răcește-n oase. Peste tot, totul din soare tot cerșește alinare cum surâsul se cultivă, gândul tău și buzele se aprind și rozele și flămânzeam peste nescris când iubirea s-a aprins
CÂND IUBIREA NE-A CUPRINS de PETRU JIPA în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368332_a_369661]
-
apele mă-neacă Din mult prea mult Înalt Oceanul Sau Și nu mai știu de apele-or să treacă, Ce va mai fi din tine...și ce, 'eu' Amestecata, simpla feerie..., Îți plâng cu verde de destin furat Dintr-un albastru pur de veșnicie Din ochii tăi- ce mult m-au alintat; Căci înadins privirea-ți blând mă cerne Prin raze deseori de-nchipuiri Și cald nuanțe de senin mi-așterne Pe tot ce pot să văd,din ce respiri Sunt
...SĂ MĂ PĂSTREZI de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368369_a_369698]
-
de dincolo de marginea lumii iar cerul are o uimitoare nuanță de mov cu ecouri marine. Tocmai din pricina asta, a spus ea, e mai bine să nu te duci, tocmai fiindcă păsările nu-s vrăbii, nici scatii, nici rândunele, tocmai pentru că albastrul se vede mov iar curcubeul... crede-mă pe cuvânt, nu trebuie să te duci, rămâi aici, lângă mine. Dar vino și tu, am strigat în timp ce mă pierdeam printre flori, haideți cu toții, aici este locul unde visele se-mplinesc, ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
țară de dincolo de marginea lumiiiar cerul are o uimitoare nuanță de mov cu ecouri marine.Tocmai din pricina asta, a spus ea, e mai bine să nu te duci,tocmai fiindcă păsările nu-s vrăbii, nici scatii, nici rândunele,tocmai pentru că albastrul se vede mov iar curcubeul...crede-mă pe cuvânt, nu trebuie să te duci, rămâi aici, lângă mine. Dar vino și tu, am strigat în timp ce mă pierdeam printre flori,haideți cu toții, aici este locul unde visele se-mplinesc,... IV. ÎN FAȚA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
să clădească din veșnicie o cetate, chiar atunci când „timpul de la reguli se abate” (Sonet XI). S-ar putea spune despre aceste sonete că au o notă de senzualitate, promisiuni și sugestii de reflexivitate privite prin oglinda puțin încețoșată a amintirilor: „Albastru vânt înlănțuie imagini, / Un glob de amintiri vrea să îmi sfarme, / Tomnatice priviri mă duc spre karme - / Condamn lumina plânsă în paragini” (Sonet XIII). Un grupaj de 9 rondeluri urmează Sonetelor, în același ton confesiv, rostit sotto voce, limpede, cu
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
întrebări legate de caz,încet, încet mi-a dispărut teama. M-a încurajat dându-mi speranța că totul va decurge bine,fără riscuri. Am fost apoi condusă la salon de o infirmieră . Am pătruns în salonul cu pereții de un albastru odihnitor,unde mai erau internate încă trei bolnave.Ne-am împrietenit foarte repede după ce ne-am cunoscut ,și atmosfera a devenit caldă și relaxantă când fiecare ne-am povestit despre familie ,copii și ne-am descris suferința. Am fost impresionată
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
dar și ajungere dintotdeauna în lumea copilăriei: „Abia am trecut de ora copilăriei,/ mereu privindu-mă/ Sub zâmbetul subînțeles al pleoapelor,/ celorlalți.../ Dar,...încă vreau să mai copilăresc!/ Alunec în mare,/ Forfecând iarăși soarele spre.../ adolescență. Ce bine e!...” (poemul ”Albastru anotimp”, din vol ”Spiralele adolescenței”) Cu poezia Elisabetei Iosif copilăria și adolescența renasc candide, pure, așa cum sunt cu adevărat, în sufletele noastre: „Și totuși, mai rămân o clipă doar,/ Lângă barca amintirilor,/ Alături de jocul ”de-a castelul de nisip”/ netulburat
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]
-
Iosif copilăria și adolescența renasc candide, pure, așa cum sunt cu adevărat, în sufletele noastre: „Și totuși, mai rămân o clipă doar,/ Lângă barca amintirilor,/ Alături de jocul ”de-a castelul de nisip”/ netulburat, încă./ De ce este atât de rotundă, lumina acestui/ albastru anotimp?!/ Adun toate jucăriile, corăbiile... Nostalgic,/ le trec dincolo, la ea,/ Cea numită, Adolescența. Mă mai uit,/ înainte de a sări coarda,/ Peste linia ei” (din poemul ”Anotimp albastru) Am redat întocmai așezarea în pagină a versurilor pentru că poeta are „știința
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]
-
mitologic: „La Voroneț Biblia se naște din culoare (vers antologic! n. n)/ Cântecul ei deschide poarta spre Rai/ Și trepte spre Judecata de apoi./ Monumentul a încremenit în vis.../ Cu lapis lazuli s-au scris amintiri în zid,/ Înecate în albastru. Timpul a încremenit/ Se numără pașii lui spre judecată./ Cine mai ține cadența coridoarelor vremii.” (Poemul „Sfârșit de timp” din volumul „Semnele timpului”) Ca mai toți înaintașii noștri străbătută de fiorul materiei primordiale și de spiritul strămoșilor Poeta dă glas
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]
-
Capul de bour și pentru Politehnicile din Timișoara și Craiova, pentru vioara lui Enescu, ploaia ce pică-n obraz, arcușul lui Drăgoi și serile Rugului Aprins de la Antim, pentru limba vechilor cazanii, pentru Alba Iulia, Roșia Montană, Crișul Negru și albastrul de Voroneț, pentru marșurile ostășești și cântecele patriotice, pentru Zdreanță și Patrocle, pentru petrolul de la Ploiești și Cheile Nerei, pentru Paleologu și Țițeica, pentru clop, catrință, cojoc și brâu, și pentru Băile Herculane, Băile Felix și Băile Tușnad, pentru Mitică
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
mă îmbrățișează prăpastia și vântul. Și-n clipă când pe umeri marea-mi cântă cu dor Un munte să-mi fii tu, învăluit sfios de-un nor. Să-mi fii toamnă și iarna, culori, si albul pur când verdele si-albastrul pe ochi îmi pun contur. Și când pe tâmple se-nvalmasesc iar frunze ruginii Om de zăpadă fi-mi, redevenind copii.. Referință Bibliografica: Să-mi fii... / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2004, Anul VI, 26 iunie 2016
SA-MI FII... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368531_a_369860]
-
zâmbet de pe Pământ: - Ai mirosit vreodată, norii?! Adulmecam prin aerul încins de aburi și sunet de cărbune doar un miros de energie, de electricitate... Acum suntem acolo unde timpul nu are noțiune, acolo unde nu sunt duminici... Acolo este doar albastru și cel mai important este faptul că sunt cu tine iar noi înșine suntem parte din mirosul norilor... Peste noi este cerul care se odihnește într-o baltă albastră, aflată într-un univers paralel, unde am reușit să trecem în
AZI, DUMINICĂ... (2) MIROSUL NORILOR de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368546_a_369875]
-
se dezvăluie fără pudoare cărămida stacojie, trecută prin negura vremurilor, rămășițe de ziduri. Distruse... ca după vreun cataclism sau vreun atac armat! Par imagini din Beirut, din timpul războiului! Printre ele și câteva construcții noi: coloși de sticlă, de un albastru intens, pur și metal argintiu, ce adăpostesc vreo două bănci și sediul unei corporații! Apare chiar scheletul înfiorător al unei noi construcții. Dar senzația este similară cu vederea unui schelet uman. Și din loc în loc, terenuri năpădite de buruieni înalte
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
află un buchet de crini. Din punct de vedere cromatic predomină culoarea albă, simbolul purității, crinii și îngerii sunt albi, Iisus și Maica Domnului sunt îmbrăcați în haine de culoare albă. Celelate culori sunt și ele simbolice: verdele culoarea vieții, albastrul a cerului, a liniștii și păcii. Fântâna de Argint prefigurează deja motivele centrale ale spațiului în care pătrundem: Divinitatea, apa, crinul (lumea vegetală), crucea, piatra. Ea amintește de Fântâna Samarinencei din Biblie, fiind o dovadă a protejării acestui spațiu mirific
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
un far și care te-ar putea trimite la o localizare într-un mediu musulman. Imaginile și culorile ți se întipăresc fascinant pe retină, de la verdele copacilor și arbuștilor crescuți pe panta terasată, la roșul acoperișului, albul minaretului, auriul plajei, albastrul cu nuanțe de smarald al Mării Negre, albul stâncilor de la marginea golfului, acoperit pe anumite locuri de verdele copacilor. Privind atent ai impresia că vezi marinari sau conți englezi care coboară din corăbii și se îndreaptă grăbiți spre castel. Urcând pe
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
naturii. Auzul îți este captivat de susurul izvorului care cade cu zgomot din zid, de foșnetul mătăsos al mării, privirea de verdele matur al magnoliei, de albul, rozul și roșul trandafirilor crescuți în grădina ce merge paralel cu marea, de albastrul cu nuanțe de smarald al mării, reflexele aurii sau roșietice ale soarelui, mirosul de parfumul fin al florilor amestecat cu cel sărat al mării și dacă este prea cald afară întregul corp îți poate fi răcorit de umbra magnoliei și
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
În spatele și deasupra stâncii care mărginește golful cerul are reflexe aurii care strălucesc printre nori din ce în ce mai puternic. Pe cer prezența încă ascunsă a soarelui ia forma unei hărți sau a unui munte în care două culori se luptă să învingă: albastrul plumburiu al boltei cerești și auriul soarelui. Chipul ascuns al soarelui ne stârnește și mai mult curiozitatea. Treptat soarele reușește să învingă și să domine cerul la răsărit. Norii se pierd treptat și sunt înlocuiți de lumina solară. Fascicule de
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
atât de puțină minte și cultură încât să risipească tot ce obțin pentru a se da mari în fața vecinilor. Tragic este însă că ăștia n-au de unde, n-au cu ce! În concluzie situația se profila a fi de un albastru foarte întunecat! Dacă ar fi avut lăbuțe șarpele și le-ar fi frecat de bucurie. Așa, se mulțumi doar să-și fluture solzii din coadă. Dar bucuria lui nu dură mult! Mânios nevoie mare, președintele corporației se ridică și își
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
bătrânei, dar viguroasei case, în care suntem găzduiți!). Mă aflu la punctul zero al minunatului oraș, de la poaele de Carpați, mai precis lângă muntele Tâmpa. Coamele verzi de brazi înfiorează firea, îmbie gândul, mângâie inima. Iar cerul este pictat cu albastru de lapis lazuli și e presărat, ici-colo, cu bucle de părâu, alături ... Citește mai mult Stau într-un fotoliu mic, asemănător cu cele de acasă, mănânc parizer și beau cafea. E bine! După drumul de la Bacău până aici, la Pensiunea
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
bătrânei, dar viguroasei case, în care suntem găzduiți!). Mă aflu la punctul zero al minunatului oraș, de la poaele de Carpați, mai precis lângă muntele Tâmpa. Coamele verzi de brazi înfiorează firea, îmbie gândul, mângâie inima. Iar cerul este pictat cu albastru de lapis lazuli și e presărat, ici-colo, cu bucle de părâu, alături ... IX. RONI CĂCIULARU - DE-A PURUREA AMANTĂ..., de Roni Căciularu, publicat în Ediția nr. 2065 din 26 august 2016. Companionul meu, fost profesor de istorie la un liceu
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > PRIETENIA Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Sobrietate, zîmbete, gând arcuit Albastru înnotând spre infinit Atingeri, cântece, strune inserate In simfonii răstignite, necântate Gingășia, candoarea, inima valsului Demascare inocentă a neputinței falsului Negarea socratică, protecția zeilor Dansul păgân, înlănțuirea corifeilor Țipăt de rază în pulberi solare Vuiet vulcanic în ochi de ninsoare
PRIETENIA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368071_a_369400]