3,029 matches
-
cu el. Transpirase mult cît trăsese cu urechea, și acum i se făcuse frig pe veranda umbrită și străbĂtută de vîntul răcoros dinspre nord-vest. Ceea ce acoperea puloverul era un toc de pistol pentru umăr, a cărui piele era Încrețită și albită de la transpirație; În toc se afla un Colt 45, și greutatea sa constantă Îi făcuse un furuncul puțin mai jos de subsuoară. Se Întinse aproape de zidul casei, pe un pat de campanie. Asculta În continuare cu atenție. Pasărea ciripea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În noaptea cînd dăduse de ei În tabărĂ. Și nu peste mult timp descoperiră secretul. Era În afara cărĂrii, În pădure, În dreapta, și urmele bătrînului mascul Îi duseseră la el. Era un craniu care-i venea lui David pînĂ la piept, albit de ploi și de soare. Fruntea i se adîncea mult Într-un loc și dintre găvanele ochilor pornea o crestătură care Înflorea În două găuri, acolo unde fuseseră colții Înainte să fie retezați. În timp ce privea craniul, Juma le arătĂ unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care, de două ori, 450-ul lui taică-său; apoi izbiturile și trosnetele se Îndepărtară Încet, iar el se duse-n desiș, unde-l găsi pe Juma tremurînd, cu sîngele curgîndu-i pe toată fața. Taică-său era furios și se albise la față. — S-a repezit la Juma și l-a trîntit la pămÎnt, Îi spuse taică-său. Juma l-a nimerit În cap. Și tu unde ai tras? Unde-am nimerit, la dracu’. SĂ ne luăm după dîra de sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să ataci un blindat În mișcare, dar dacă frîna puteam să trag cu bazooka nemțească. Autoblindatul se apropie foarte rapid și de-acum puteam distinge și mai clar chipurile ocupanților. Se uitau cu toții În lungul drumului. Claude și Onie se albiseră și lui Red Îi zvîcneau mușchii feței. Eu, ca Întotdeauna, mă simțeam golit pe dinăuntru. Apoi cineva din blindat văzu urmele de sînge, Volkswagen-ul din șanț și cadavrele. Începură să strige În germană, iar șoferul și ofițerul de lîngă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vă întoarceți. Simt literalmente cum îmi fuge sângele din obraji. Îmi văd fața în oglinda cu ramă argintie de pe peretele din fața mea - Daisy are o mulțime de astfel de oglinjoare prin toată casa - și senzația mi se confirmă. M-am albit ca prețioasa pernă a lui Daisy. —Rebecca, îmi pare tare rău... se bâlbâie ea. N-am știut... Adică el a zis-o pe un ton așa... ca și cum ar fi fost cel mai banal lucru, încât eu am crezut că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Up-skirts, Dirty Teens, Cumshots, Gangbang etc. Optă totuși pentru Dad and Daughter și Horny Moms. Repede scoase șervețelele, ceasul, apoi trase de curea, descheie șlițul. Voia să scoată un timp mai bun decât data trecută. în mod straniu, monitorul se albi. Niște litere de culoarea pielii se așternură într-o frază. Începu să citească: Știți care e diferența între un bou și o vacă?..........când este muls, boul zâmbește..... - Hai măi, șefa! acuma de ce mă demotivezi? Știi ce implicat, ăăă, sorry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la maximum, că aparatul era vechi și pârâia. Când era criticat regimul, iar blocul bubuia de vocile apocaliptice ale speakerilor, stătea lăsat pe spate în scaunul lui cu brațe rotunde, cu potcapul lăsat pe sprâncenele stufoase, care nu voiau să albească în întregime. Duminica, însă, blocul se transforma în biserică. Bătrânul asculta liturghia de la Europa Liberă în picioare: capul plecat, potcapul în pumn, pumnii proptiți pe masă. La spatele lui, scaunul îmbrățișa aerul cu brațele înnegrite de vreme. Asta până când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la vederea musafirului: - Ăăă, părinte, și fașim cuuu...știi matali... - Ai venit, băi Ghiță!? păi bagă-l în camera din mijloc, pe masă. Pe ușă se strecură un sicriu negru, lucios, care se deplasă repede spre camera din mijloc. Cornel albi instantaneu, dar taică-său, de pe patul de suferință, îi dădu ghes să mai povestească. Zadarnic însă... Ne-am înțeles să-l ridicăm pe Bunic din pat. Făcuse răni pe spate și pe picioare de cât zăcuse în spital. Bătrânul deșirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o echimoză periorbitală dreaptă, în resorbție, la concurență cu un plasture mentonier, discret. În rest, svârluga de Coco arată și se manifestă realmente magnific. Ca un lynx! Ca o divă de gang! De cum o observă, Bossul se bosumflă și se albește instantaneu la chip. De pe unde-ai mai aterizat și tu, fă, depravato, haa...?! Mama mamii tale, de cutră! Fălci, găsești la abator lunea și miercurea! Plus creier la ofertă, la supermarket! ripostează ea. După care, dă buzna și se aruncă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Sunt vreo trei sute de pogoane. Atâta s-a mai salvat. Cu un secol în urmă, Amara se afla la marginea pădurii care cuprindea toate locurile astea... Uite, în stânga, pe Valea Câinelui, se vede și satul Vaideei! De acolo, drumul care albește ca o panglică merge la Mozăceni. Mai încoace, dar peste gârlă, se vede foarte bine satul Cantacuzu. Moșia de peste trei mii de pogoane, se zice c-ar fi fost cândva a Cantacu-zineștilor, dar azi e a unui căpitan de la Pitești
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
statică, dar ciulind urechile recunoscu o voce umană. ― Aici Ripley. ― Vorbește-ncet! murmură de îndată inginerul în microfon. În fața lui, mișcarea umbrei încetinise brusc. Dacă-l auzise creatura... ― Nu te-nțeleg. (Ripley schimbă o privire intrigată cu Lambert care se albise la față. Dar când vorbi din nou, șușoti așa cum îi ceruse:) Repetă... De ce vorbești încet? ― Creatura, răspunse Parker, ferindu-se să nu ridice tonul. Se află în fața sasului tribord. Da, în acest moment! Deschise tambuchiul ușor. Când îți dau semnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
din hipersomn și, în sfârșit, programarea memoriei sale în așa fel încât să vă relateze un apel de naufragiu. Specialiștii Companiei știau deja, bineînțeles, că era vorba de un avertisment și nu de un SOS. Falangele lui Parker, chircite, se albiră. ― La originea semnalului, continuă Ash, trebuie să căutăm o formă de viață, aproape cu siguranță ostilă, după examenele făcute de către experți în transmisiuni și s-o aducem îa Companie pentru a fi observată și evaluată în privința aplicațiilor comerciale potențiale. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
soției și fiicei sale. M-am pus pe un hohot de plâns alături de ei, am îngenuncheat la baza crucii, sărutând pământul, apoi am pus trandafirii, explicându-le de ce sunt câte 17 albi și 17 roșii. Vârsta pe care o avea. Albi pentru puritatea ei îngerească, iar cei roșii pentru iubirea noastră nevinovată. Într-un colț al cimitirului, acolo unde sunt înmormântați sinucigașii era și familia criminalului pe care mi-a arătat-o tatăl îndurerat. M-am despărțit de ei. Pe drumul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
În vacanța de vară a anului 1955, cei care proveneam de la școala metalurgică, am fost obligați să facem practică pe la brigăzi de tractoare ca să învățăm noua meserie. Știu că am fost repartizat la o brigadă de tractoare în localitatea Gura Albești, în apropiere de Crasna. Tractoristul la care am fost repartizat, după ce m-a instruit un pic, mi-a dat pe mână un tractor tip IAR. Am învățat să pornesc motorul și să ar miriștea. Când am început anul al treilea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a fost imediat: durerea și zona grena au dispărut, cam într-o zi și jumătate. A rămas furunculul: o ridicătură grena, nu prea mare. Am pus pe furuncul petale de crin alb, conservate în spirt sanitar. Vârful furunculului s-a albit, lam presat și stors. În circa două zile l-am rezolvat. Apoi mi-au ieșit alte furuncule mai mici, în aceeași zonă. Când mă așezam pe scaun, aveam senzația că m-am așezat pe cuie, mă dureau ca niște înțepături
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
intrase într-un magazin de mobilă, făcând vitrinele praf. După o oră cutremurul a reînceput, ceva mai slab ca prima dată. Cine a mai avut curajul să intre în casă în noaptea aceea? Am umblat pe străzi până când ceața dimineții albi orizontul și praful de la clădirile dărâmate se mai depuse pe caldarâm. Abia atunci mi-am adus aminte că Ruletistul probabil că fusese abandonat acolo, în hala subterană, și m-am întors să văd dacă mai trăia. L-am găsit întins
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a miopilor. Când rn-am apropiat am încremenit. Lângă moara Dâmbovița cu zidurile ei stacojii, dincolo de gardul de beton, se afla fabrica de pâine Pionierul. Este o fabrică veche, cu acoperișul în zig-zag, cu ferestre rotunde spre care duc jgheaburi ciudate, albite de făină. Lumpă stătea toată ziua cocoțat pe gard, pentru că muncitorii de-acolo îl mai trimiteau după vreun ziar sau după țigări, îi dădeau în schimb câte o japoneză rumenă sau o chiflă fierbinte, pe care țigănușul le îmbăia cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să reacționeze în vreun fel, când scheletul surorii ei se prăbuși, se prefăcu în țărână și dispăru. Geamăna se lăsă în genunchi și-apoi se întinse la pământ, pe o parte, cu un șold mult ieșit în afară. Încremeni, se albi, se pietrifică. Părea o statuie, un mulaj din Pompei. Nasul i se ciobi, brațele, i se sparseră, trunchiul se frânse în mai multe bucăți, din statuie rămaseră numai așchii și cioburi, care se pulverizară până la praf de cretă, pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aici, vreau să mai stau! Te rog eu!" Nu m-au contrazis, s-au purtat foarte blând cu mine. Cât timp m-am schimbat, m-am uitat pe sub gene la tata. Mi s-a făcut milă de el: părul îi albise aproape de tot și pe fața lui, altădată roșie, sănătoasă, se adânciseră niște cute dezolate. Era neras, arăta a bărbat care se îngrijește singur. Am mâncat cu ei și cu Marcel, afară, la lumina unui bec. Era noapte. Spre fundul curții
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe care o întîl-neam devreme de tot, la ceai, într-o sari albă, simplă, și cu picioarele goale. Și într-o zi mi-a spus (primele ei cuvinte neoficiale): ― În țara dumneavoastră trebuie să fie foarte frig. De aceea sunteți albi... A pronunțat cuvântul "alb" cu oarecare invidie și melancolie, uitîndu-și fără voie câteva clipe mai mult privirea pe brațul meu, așa cum se rezemase de masă, jumătate goi în bluza de lucru. Am fost și surprins, și încîntat ghicind invidia aceasta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de curioasă: ― La d-stră cum se suie lumea pe terasă? ― Noi n-avem terase. ― Deloc, deloc? ― Deloc. ― Trebuie să îie trist. Cum vedeți, atunci, soarele? ― Pe stradă, la câmp, cum se vede soarele. Se gândi o clipă. ― De aceea sunteți albi. Sunteți foarte frumoși. Și eu aș vrea să fiu albă, nu se poate asta, nu e așa? ― Nu știu, dar bănuiesc că nu. Pudră. Avu o uitătură de dispreț. ― Pudra se spală. D-stră v-ați pudrat când erați mic? ― Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o dragoste eternă și cerească; dragostea mea cerea împlinire, viețuire pe pământ, nu pereche îngerească... Khokha îmi dedea și alte vești: operația inginerului nu reușise prea bine, și concediul i se prelungea cu încă șase luni. D-na Sen a albit, fața îi e acum ca de sfântă. Maitreyi a slăbit înspăimîntător și refuză cu încăpățînare orice propunere în căsătorie. De când s-a întors din Midnapur, întreabă mereu de mine la telefon, în Royd Lane, și crede că e mințită, că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
n-a rămas prima dată. Da p-ormă, dacă tot plecase băiatu, mă-sa mare n-avea la ce să-și mai ție gura. — Când se întuneca și auzeam cum oprește în fața casei o mașină, înlemneam toți și ne priveam albi ca varul unul pe altul... Până am să mor, niciodată n-am să uit anul acela ! Ce lungi erau secundele când așteptai să-ți bată la ușă... să urce scara... Nici nu îndrăzneam să ne ducem la fereastră și să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scuză grăbită, gestul de scuză că mergi să te prepari pentru sindrofie, că ai să revii - ai să revii ? Mergi spre ușă cu pași grăbiți, cu dinții strânși, cu nările atât de larg deschise încât simți cum ochii ți se albesc, când pui mâna pe clanță auzi cum se prăvălesc în spatele tău bătăile pendulei... Am uitat să vă întreb dacă a ajuns până la dumneavoastră zvonul demisiei lui Brătianu, aruncă tânărul. — Demisie ? ! Profesorul repetă plictisit, după el. N-are nici un chef să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de cuviință cu care... Dar oare ce pedeapsă mai mare poate exista decât a fi lipsit de strălucitoarea sindrofie ? Din nefericire, obligațiuni presante... Profesorul înaintează în salon, ce tăioasă continuă să-i pară, și după atâția ani, lumina electrică ce albește fețele și le face nefirești ! își duce ca un copil batista la ochii obosiți și, când îi deschide, lumina îi pare încă și mai artificială ! Și mai nepotrivită ! Total nepotrivită, total artificială îi pare și scuza musafirului - în plus, venind
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]