1,700 matches
-
niște coniac), și pe carul ăla roșu, plin de flori, stăteau o grămadă de gagici cu ghirlande și panglici, care-l așteptau pe șofer. Ș-atunci Mimi, fără să-l vadă nimeni, cică intrase-n cabină și pornise carul ăla alegoric. Se plimbase pe străzi cu el, ajunsese până-n Ferentari. Și gagicile erau chiar deasupra lui, pe niște bare de metal: dacă se uita-n sus le vedea chiloții pe sub fuste. Și cică una nici nu avea chiloți, Mimi-i văzuse
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de suflul stelar, corabia începu să înainteze, cu pânzele umflate și flamurile fluturând lent, ca aripile marilor și tăcutelor molii de noapte. Acum moșneagul, reflectând în globii ochilor ultimii stropi de sânge ai bolții, nu mai era decât o figură alegorică sculptată la prova corăbiei. Nava plutea mereu către apus, având deasupra constelații cu stelele unite prin linii punctate, ca să iasă la iveală desenul lor ascuns și înșelător. Cum de nu se frângea bolta de cristal de greutatea atâtor necuprinderi de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nici În curtea fabricii de limonadă, nici la halele Obor. Să fie oare pe acolo pe la turnul parașutiștilor? Doar așa din când În când, de 1 Mai sau 23 August când trec muncitorii la defilare și În fruntea lor carele alegorice? Ce frumoase sunt carele alegorice! Și cei care stau pe ele nemișcați ca niște statui. Odată era unul cu o secure În mână care Îl tăia pe călăul Tito, dar mai demult. Ăla care striga: Jos călăul titoist, hârșav, mârșav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
limonadă, nici la halele Obor. Să fie oare pe acolo pe la turnul parașutiștilor? Doar așa din când În când, de 1 Mai sau 23 August când trec muncitorii la defilare și În fruntea lor carele alegorice? Ce frumoase sunt carele alegorice! Și cei care stau pe ele nemișcați ca niște statui. Odată era unul cu o secure În mână care Îl tăia pe călăul Tito, dar mai demult. Ăla care striga: Jos călăul titoist, hârșav, mârșav, egoist! Oare cum vede șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
praful puternicei explozii, bucătării vechi cu oalele lor cu tot, Încă fierbând ciorbe, tocane, cozonaci, ba chiar șervețelul acela brodat pe care stătea scris cu ață vernil: „Când nevasta e frumoasă și mâncarea e gustoasă”. Zburau prin aer tancuri, care alegorice, livezi, căpițe, difuzoare, reactorul atomic de la Măgurele, Teatrul de vară 23 August, polonice, cinema Elena Pavel, dricul lui Țăpăligă, Războiul de o sută de ani, Polixenia, Liceul nr. 38, profesoara de socialism științific, Halele Obor, tramvaiul 9, talciocul, hingherii, scafandrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
această lucrare, una dintre cele mai frumoase și emoționante care s-au scris despre al II-lea Război Mondial. 5. Jertfa Dan Lucinescu Descriere: „Jertfa” are binecuvântarea Părintelui Iustin Pârvu, coleg de celulă și suferință cu autorul, fiind un roman alegoric care se ocupă de universul concentraționar comunist din țara noastră și care descrie în imagini vii pușcăriile din Suceava, Jilava, Pitești, Aiud sau Gherla, unde au fost torturați și supuși unor umilințe de neimaginat oamenii care au rămas verticali în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cărțile pe care le citeam constant, și câte un număr la întîmplare din "Secolul 20". Pe prozatorii postmoderni americani eclozați pe la jumătatea anilor '60 i-am găsit grupați într-un număr mirific al revistei. Erau acolo Barth - cu un fragment alegoric din "The Sot-Weed Factor" -, Donald Barthelme cu texte scurte și dense ca niște creme fanteziste pe o farfurioară, Gass cu o poveste delicioasă, de o senzualitate extremă... Semănau și nu semănau cu noii romancieri francezi. Plăcerea textului era aici mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și fără preselecție. Prima lectură pe care am auzit-o a fost extraordinară și mi-a tăiat pentru o vreme cheful de a citi și eu. George, masiv și cu părul numai inele, a făcut atunci senzație cu "Tortul", proză alegorică, halucinantă, pe care n-a mai publicat-o niciodată. De-a lungul anilor, am ascultat la "Junimea" aproape tot ce e mai bun din ce-au scris optzeciștii, între care lucruri remarcabile de autori care apoi s-au dat la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
generalitate. Dacă simbolicul mai indică și altceva decât reprezentarea, o va face întotdeauna într-un mod indirect. Acum, există și opere de artă care strălucesc prin rațiune, vorbe de duh, bun gust și printre acestea așezăm de ase-menea toate operele alegorice. (...) Acestea împing spiritul în sine însuși (s.n.), sustrăgând de sub privirea lui ceea ce este cu adevărat reprezentat. Alegoricul se deosebește de simbolic prin aceea că, pe când acesta din urmă desemnează indirect, alegoricul desemnează direct."61 Goethe stabilește aici opoziția simbol-ale-gorie. Admițând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Acum, există și opere de artă care strălucesc prin rațiune, vorbe de duh, bun gust și printre acestea așezăm de ase-menea toate operele alegorice. (...) Acestea împing spiritul în sine însuși (s.n.), sustrăgând de sub privirea lui ceea ce este cu adevărat reprezentat. Alegoricul se deosebește de simbolic prin aceea că, pe când acesta din urmă desemnează indirect, alegoricul desemnează direct."61 Goethe stabilește aici opoziția simbol-ale-gorie. Admițând că alegoria împinge spiritul în sine însuși, conchidem că aceasta reprezintă tocmai forța centripetală de care exhibiționismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
gust și printre acestea așezăm de ase-menea toate operele alegorice. (...) Acestea împing spiritul în sine însuși (s.n.), sustrăgând de sub privirea lui ceea ce este cu adevărat reprezentat. Alegoricul se deosebește de simbolic prin aceea că, pe când acesta din urmă desemnează indirect, alegoricul desemnează direct."61 Goethe stabilește aici opoziția simbol-ale-gorie. Admițând că alegoria împinge spiritul în sine însuși, conchidem că aceasta reprezintă tocmai forța centripetală de care exhibiționismul lui Emil Botta avea atâta nevoie. Simbolul, dimpotrivă, este liber și eliberator. Tocmai aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Simbolul, dimpotrivă, este liber și eliberator. Tocmai aceasta este cauza pentru care obiectele, simbolice, se regrupează după voința proprie, zădărnicind intențiile "actorului", încercând chiar să îl anihileze. El se pierde în limbaj (Jankélévitch spune: "Limbajul nostru este în mod natural alegoric"), ratează întâlnirea cu obiectele. Quiditatea lor devine spațiul Însinelui poeziei. Ele sunt "reprezentarea absolutului sau a universului în particular" (Schelling). Creionam mai înainte rolul personificării în lirica lui Botta. Fr. Schlegel descrie arta ca o întrepătrundere a alegoriei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să faci sensibil tot ce e spiritual. Cele două împreună redau determinarea artei." Dar personificarea, în poezia Școlarului Durerii, este un truc de limbaj, o ironie. Și ironia, știm bine, gândește un lucru și spune altul, deci este o figură alegorică. Personificarea alunecă în alegorie. Ironia personificării este uneori atât de crâncenă, încât devine reversul incisiv al melancoliei: Astăzi nu vă acord audiență, desperare, desamăgire, legiuni crâncene ale morții. Treceți pe-aici altădată, niciodată și depuneți galante carta de vizită. (Vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
se produc în afara lor, când o forță centrifugă le antrenează într-un soi de exhibiționism incantatoriu. În poezia Alegorie, figurile de stil se ramifică baroc, astfel încât spectacolul înfrățirii dintre pământ și cer ("teatrul") se interiorizează, se spiritualizează, pătrunzând în limbajul alegoric ("versul"): Unul în brațele celuilalt dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea Tatăl prin camera de culcare mormăind o binecuvântare. Verbul, de o sonoritate difuză, "mormăind", are un efect estompator. Nu mai suntem bruscați de contrastul liniște-zgomot, ci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mai tare: regimul comunist sau haosul ulterior (da, trebuia să ajungem și aiciă... Am citit un roman absolut magic, mi-a oferit o senzație pe care nu am mai trăit-o de la Lanark-ul scoțian: poți face abstracție de stratul-substratul politic, alegoric sau cum vrei să-i spui. Contează atât de mult acele descrieri ale iernii care șuieră prin izbă, când lași cartea și o iei la goană de frica Zâtului, încât poți pricepe că ceea ce te gonește nu e altceva decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
și piețe triunghiulare, clădirile erau de piatră zgrunțuroasă, poligonale și pline de ferestre transparente, care scânteiau. Uși rotative se mai mișcau încă ușor, ca și când nu de mult ar fi ieșit cineva din palatele enigmatice. Sus, pe cornișe, se aflau statui alegorice, înfățișînd Invidia și Sclavia, în spatele ferestrelor fără perdele (căci totul era aici numai piatră cenușie și sticlă) se aflau bufnițe împăiate, de mărimea unui om. Câte un uriaș papagal împăiat se apleca spre noi de pe muchia unui zid, uimindu-ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am citit, cu ani în urmă, cu ocazia unui "Festival Enescu" într-o revistă, ceva de neimaginat, de care cu siguranță puțini au aflat: la carnavalul de la Rio de Janeiro, una din cunoscutele școli de samba participase cu un car alegoric inedit. Carul prezenta, în amănunt, Castelul Peleș, cu sala tronului, cu Regina Maria și Regele Ferdinand ascultând recitalul unei tinere cântărețe braziliene de doar 18 ani, Bidou Sayao, care fusese pregătită de maestra Elena Teodorini. Pe Bidou o acompania la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dizolvă în foc“; „lucrurile sunt pline de suflete și zei“? Când Diogenes Laertios (IX, 7) redă aceste afirmații ale lui Heraclit, constată că mulți au motive să le creadă obscure. Deși erau familiarizați cu alte lecturi posibile, morală, analogică sau alegorică, cele rostite de Heraclit le apar în felul unor nonsensuri. Într o privință leaș da dreptate, căci asemenea sentințe nu pot fi reduse la propoziții clare și distincte. Dacă au totuși un posibil sens, acesta nu se determină după reguli
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
11, 14, 59, 83, 122, 130 (n. 133), 154 transgresarea ~ 112, 163 (vezi și „gratuitate a unor nonsensuri“) intermundiu 61 interpretare 25, 28, 31, 49, 72, 148-150 ~ absurdă 26 (n. 15), 64, 119, 140, 156 (n. 154), 189 (n. 196) ~ alegorică 60, 189 ~ analogică 41 (n. 24), 66 ~ comună 64 (n. 52), 74 ~ gnostică 151-153 ~ metafizică 23, 48 (n. 35), 64-67, 75, 94-96, 103, 148, 177, 189-190 ~ literală 52, 60, 64, 147 ~ logică 33-34, 56- 62, 76- 79, 99-103, 123, 149
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu conving pe nimeni, citiți multe alte pasaje din Arghezi, Mateiu Caragiale, Rebreanu, Preda, I.L. Caragiale și, mă rog, mulți alții. Scena erotică multlăudată este cu adevărat puternică, scrisă cu vervă. Dar intensitatea este diminuată tocmai de sensurile mult prea alegorice și metaforic ambițioase, iar observațiile erotice la Cărtărescu sunt memorabile în două situații mult diferite, prin esență anti-alegorice: când construiește voci narative dure, în maniera marchizului de Sade, când o simplă frază despre felație îți rămâne imprimată pe cortex; celelalte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
și încăperile erau înalte, ușile largi și cu frontoane de lemn bogat ornamentate, tavanurile decorate cu stucuri. Pereții erau tapetați cu hârtie dungată, și de tavan atârnau lămpi electrice cu abajururi plisate. În anticamera apartamentelor se vedeau chiar picturi murale alegorice, cam convenționale și reci, dar de factură îngrijită. La capetele scării vegheau doi copii de marmură, tociți și lucioși ca de ceară. Otilia sună apăsat soneria electrică. Se auziră pași grăbiți și grei, și Pascalopol însuși deschise ușa, îmbrăcat într-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ridicând baricade, ținând discursuri incendiare, cățărați pe statuia lui Mihai Viteazul... Cum să nu piardă din vedere acel urmaș că tot ceea ce încă are să l înconjoare - case, legi, bulevarde, expresii, societăți de asigurări și credite, convenții, bănci, poduri, gări, care alegorice la marile defilări, școli și așa mai departe - va fi fost făcut în spatele acestei zarve, de inima și, mai ales, de mâna noastră, ce construiește burghez și trainic... Da, sentimentul neplăcut dinlăuntrul său îi dă logoreea ! Numai că zâmbetul îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu un fel de avânt. Ați binevoit să urmăriți în ziare uciderea familiei Jemarin 39? — Am citit, spuse prințul cu o oarecare uimire. — Ei bine, acesta-i adevăratul ucigaș al familiei Jemarin, chiar el este! — Ce spuneți? întrebă prințul. — Adică, alegoric vorbind, viitorul al doilea ucigaș al viitoarei a doua familii Jemarin, dacă va exista vreuna. Chiar pentru asta se pregătește... Toți izbucniră în râs. Prințului îi trecu prin minte că, poate, într-adevăr Lebedev se fandosește și se strâmbă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a întrebat între patru ochi: „E adevărat că ești profesor de antihrist?“ Și nu m-am ascuns: „Sunt“, îi zic, și i-am expus și i-am prezentat și groaza n-am înmuiat-o, ba încă încet, dezvoltând o curbă alegorică, am amplificat-o, am exemplificat și cu cifre. Dumnealui râdea, dar la cifre și asemănări a început să tremure și m-a rugat să închid cartea și să plec și mi-a alocat o gratificație de Paști, iar în Duminica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
indigo și violet, iar ecranul se stinse. Durerea din frunte devenise insuportabilă. „Mysterium Magnum”, zicea Agliè, acum cu voce tare și calm, stând lângă mine. „Renașterea omului nou prin moarte și pătimire. Bună execuție, trebuie s-o spun, chiar dacă gustul alegoric a influențat puțin precizia etapelor. Ceea ce ați văzut era o reprezentație, e firesc, dar vorbea despre un Lucru. Iar gazda noastră acest Lucru pretinde că l-a creat. Haideți, să mergem să vedem miracolul săvârșit”. 59 Iar dacă iau naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]