1,684 matches
-
postnatal tumoră Wilms (5). 5. La aceste animale nu se dezvoltă nici gonadele, deoarece WT 1 este implicată și în diferențierea acestor organe. Mutația unei alele PAX 2 la șoareci transgenici perturbă nefrogeneza (rinichi displazici) și produce megaureter; mutația ambelor alele blochează complet nefrogeneza. Superexprimarea genei PAX 2 la șoarecii transgenici stimulează proliferarea și produce chiști (7, 10). Factorii de creștere și receptorii lor Factorii de creștere care stimulează diferențierea și morfogeneza în cursul nefrogenezei sunt: HGF/SF, GDNF, FGF2, IGF
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
vârstă. Acest mod de transmitere este susținut de următoarele criterii (5) (fig. 3.1): (a) indivizii afectați sunt de obicei heterozigoți (cu genotipul An), deci boala va fi produsă de prezența unei singure gene mutante (A) (din perechea de gene alele), cealaltă (n) fiind normală; (b) orice persoană bolnavă va avea unul din părinți afectat; deci boala este prezentă în fiecare generație (se transmite vertical); (c) fiecare descendent al unui bolnav (An) are riscul de 50% de a moșteni gena mutantă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
produsul ei policistina 2 , în aceeași cale de semnalizare ca și PKD 1, dar în aval de aceasta; mutația ar întrerupe semnalul necesar menținerii diferențierii celulare. Datorită acțiunii sale în aval pe calea de semnalizare, nu este necesară inactivarea ambelor alele, așa cum este cazul genei PKD 1 (28). Patogenia moleculară a ADPKD trebuie să explice, de asemenea, cum se produce pierderea gradată a nefronilor funcționali (non-chistici) și progresia spre IRC terminală. Acest fenomen a fost explicat inițial prin compresia chiștilor asupra
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
acționează prin policistina 2 în aceeași cale de semnalizare ca și PKD 1, dar în aval de aceasta; mutația genei PKD 2 întrerupe semnalul necesar diferențierii celulare, dar acționând în aval pe calea de semnalizare, nu este necesară inactivarea ambelor alele, ca în cazul genei PKD 1 (8). Pentru a se demonstra experimental existența tulburărilor menționate mai sus, s-au efectuat culturi cu celule de la nivelul epiteliului tubular renal atât de la persoane sănătoase, cât și de la nivelul chiștilor prelevați de la persoane
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
devin mai mici de volum. 7. Acest semn este caracteristic, dar nu și patognomonic; persistă mult timp, până la adolescență. 151DIAGNOSTICUL BOLII POLICHISTICE RENALE AUTOSOMAL DOMINANTE puternică de manifestare și evoluție a bolii; acest fapt sugerează că alelismul multiplu (cu puține alele) este cea mai probabilă bază genetică a variabilității interfamiliale și concordanței intrafamiliale. Zerres et al. (1994) au localizat gena ARPKD pe brațul scurt al cromosomului 6, în regiunea 6p21-cen, dar până în prezent nu a fost identificată. Oricum, analiza de înlănțuire
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de imunoglobulină amplifică foarte mult diversitatea acestora. Moleculele diferitelor subclase de imunoglobulină sunt produse de celule diferite și diferența în secvența lor de aminoacizi este mică. 2.1.3. VARIAȚIA ALOTIPICĂ A IMUNOGLOBULINELOR Alotipurile imunoglobulinice sunt variante imunoglobulinice codificate de alele distincte din același cistron, apărute prin mutații punctiforme succesive ale genei de tip sălbatic. Asemenea mutații recurente ale genei normale a+ au generat seria polialelă a1, a2, a3.... an, reprezentând un marker alotipic distinct. Fiecare individ are o anumită combinație
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cistron, apărute prin mutații punctiforme succesive ale genei de tip sălbatic. Asemenea mutații recurente ale genei normale a+ au generat seria polialelă a1, a2, a3.... an, reprezentând un marker alotipic distinct. Fiecare individ are o anumită combinație de asemenea gene alele, de exemplu a+a1, a +a2,.... a+an sau a1a1, a2a2, a3a3, sau a1a2, a2a3, a3an ș-a.m.d. Asemenea combinații de gene alele condiționează diferite variante antigenice. Alotipurile (allos = altul, diferit, în limba greacă) sunt variante imunoglobulinice moștenite ca
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a3.... an, reprezentând un marker alotipic distinct. Fiecare individ are o anumită combinație de asemenea gene alele, de exemplu a+a1, a +a2,.... a+an sau a1a1, a2a2, a3a3, sau a1a2, a2a3, a3an ș-a.m.d. Asemenea combinații de gene alele condiționează diferite variante antigenice. Alotipurile (allos = altul, diferit, în limba greacă) sunt variante imunoglobulinice moștenite ca alternative adică sub formă de alele distincte, prin segregare meiotică de alele din genotipul părinților și unire probabilistică în fecundație. Variantele alotipice ale imunoglobulinelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a2,.... a+an sau a1a1, a2a2, a3a3, sau a1a2, a2a3, a3an ș-a.m.d. Asemenea combinații de gene alele condiționează diferite variante antigenice. Alotipurile (allos = altul, diferit, în limba greacă) sunt variante imunoglobulinice moștenite ca alternative adică sub formă de alele distincte, prin segregare meiotică de alele din genotipul părinților și unire probabilistică în fecundație. Variantele alotipice ale imunoglobulinelor pot fi detectate cu ajutorul reacției de precipitare cu aloantiseruri obținute în organisme care aparțin aceleiași specii, dar care au un alotip diferit
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a3a3, sau a1a2, a2a3, a3an ș-a.m.d. Asemenea combinații de gene alele condiționează diferite variante antigenice. Alotipurile (allos = altul, diferit, în limba greacă) sunt variante imunoglobulinice moștenite ca alternative adică sub formă de alele distincte, prin segregare meiotică de alele din genotipul părinților și unire probabilistică în fecundație. Variantele alotipice ale imunoglobulinelor pot fi detectate cu ajutorul reacției de precipitare cu aloantiseruri obținute în organisme care aparțin aceleiași specii, dar care au un alotip diferit de al organismului donor de Ig
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și unire probabilistică în fecundație. Variantele alotipice ale imunoglobulinelor pot fi detectate cu ajutorul reacției de precipitare cu aloantiseruri obținute în organisme care aparțin aceleiași specii, dar care au un alotip diferit de al organismului donor de Ig. Determinanții alotipici reprezintă alele distincte ale unuia și aceluiași cistron. Astfel, Gm (23) și Gm (-23) sunt determinanți alotipici, reprezentând alele distincte ale cistronului γ2. Simbolul Gm derivă de la gamma marker. Printre markerii alotipici bine caracterizați la om sunt cei codificați de acest cistron
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aloantiseruri obținute în organisme care aparțin aceleiași specii, dar care au un alotip diferit de al organismului donor de Ig. Determinanții alotipici reprezintă alele distincte ale unuia și aceluiași cistron. Astfel, Gm (23) și Gm (-23) sunt determinanți alotipici, reprezentând alele distincte ale cistronului γ2. Simbolul Gm derivă de la gamma marker. Printre markerii alotipici bine caracterizați la om sunt cei codificați de acest cistron și sunt notați de la 1 la 25. Ei sunt exprimați în catenele H ale subclaselor de IgG
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imunoglobulinice (Zarnea și Mihăescu, 1995). Alotipurile imunoglobulinice apar astfel ca fiind rezultatul variațiilor din secvența de aminoacizi a regiunii constante a catenelor H și L, moștenite ereditar în manieră mendeliană și după un model de ereditate codominantă, ceea ce face ca alelele distincte dintr-un același locus genic să se exprime în egală măsură, condiționând exprimarea unui anumit alotip, prin care este caracterizat fiecare individ uman. Markerul G1m(a) din moleculele IgG1 are secvența Asp-Glu-Leu-Thr-Lys, la unii indivizi umani, pe când la alții
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
prin care este caracterizat fiecare individ uman. Markerul G1m(a) din moleculele IgG1 are secvența Asp-Glu-Leu-Thr-Lys, la unii indivizi umani, pe când la alții, această secvență este Glu-Glu-Met-Thr-Lys, apărând astfel o diferență de doi aminoacizi. Pentru IgG3 s-au descris 14 alele. În afară de acești markeri alotipici din IgG și IgA, s-au mai identificat două alotipuri și pentru IgE. Dintre alelele sistemului alotipic, identificate până în prezent la om, factorul Gm este cel mai complex. Sistemele alotipice Gm și Inv sunt controlate de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
umani, pe când la alții, această secvență este Glu-Glu-Met-Thr-Lys, apărând astfel o diferență de doi aminoacizi. Pentru IgG3 s-au descris 14 alele. În afară de acești markeri alotipici din IgG și IgA, s-au mai identificat două alotipuri și pentru IgE. Dintre alelele sistemului alotipic, identificate până în prezent la om, factorul Gm este cel mai complex. Sistemele alotipice Gm și Inv sunt controlate de gene nealele, situate în cromozomi diferiți, deoarece catenele L și H sunt, la rândul lor, codificate de gene nealele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Inv sunt controlate de gene nealele, situate în cromozomi diferiți, deoarece catenele L și H sunt, la rândul lor, codificate de gene nealele, situate în cromozomi diferiți. Markerii alotipici Inv din catenele L de tip K, reprezintă consecința existenței unor alele distincte Inv. În regiunea C a catenelor L de tip Κ, în poziția 153, la alotipurile Inv(1), Inv(2) și Inv(3), se află aminoacidul alanina, pe când, în poziția 191, la Inv(1) și Inv(2) se află leucina
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Ghyka, 1974). În esență, variabilitatea alotipică semnifică faptul că orice moleculă imunoglobulinică, provenită de la un individ uman poate fi imunogenă pentru alți indivizi umani, la care se comportă ca aloantigen. Variantele alotipice sunt consecința existenței genelor sub formă de perechi (alele) la organismele diploide și a realizării de serii polialele, prin mutație recurentă. Diferențele în antigenicitatea alotipică a imunoglobulinelor se transmit ereditar, după modelul mendelian. Ca și în alte sisteme alelice, și în acest sistem al antigenicității alotipice a imunoglobulinelor, indivizii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
prin mutație recurentă. Diferențele în antigenicitatea alotipică a imunoglobulinelor se transmit ereditar, după modelul mendelian. Ca și în alte sisteme alelice, și în acest sistem al antigenicității alotipice a imunoglobulinelor, indivizii umani pot fi homozigoți și heterozigoți. În condiția heterozigotă alelele constituente ale genotipului diploid se manifestă în egală măsură, manifestând raport de codominanță. De exemplu, alotipurile b4b5 din catenele L ale imunoglobulinelor de iepure, se pot exprima astfel: un organism homozigot b4 b4 sau b5b5 exprimă alotipul b4, respectiv alotipul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și b5 și totodată funcționarea mecanismului de excludere alelică care impune realizarea rearanjamentului genic imunoglobulinic eficient doar în cadrul unuia dintre cei doi cromozomi omologi ai unei perechi, astfel că în oricare celulă va fi utilizată doar una dintre cele două alele. La nivelul populației de celule a clonei vor putea fi însă exprimate ambele alele codominante. Variantele alotipice sunt rezultatul mutațiilor genice punctiforme care determină substituții de baze azotate în segmentele genice și respectiv, de aminoacizi în regiunile CH și CL
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imunoglobulinic eficient doar în cadrul unuia dintre cei doi cromozomi omologi ai unei perechi, astfel că în oricare celulă va fi utilizată doar una dintre cele două alele. La nivelul populației de celule a clonei vor putea fi însă exprimate ambele alele codominante. Variantele alotipice sunt rezultatul mutațiilor genice punctiforme care determină substituții de baze azotate în segmentele genice și respectiv, de aminoacizi în regiunile CH și CL ale catenelor imunoglobulinice. 2.1.4. VARIAȚIA IDIOTIPICĂ A IMUNOGLOBULINELOR Idiotipul imunoglobulinic reprezintă o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
proces complex, realizat post-translațional. Utilizându-se cele aproximativ 1000 de segmente genice pentru catenele imunoglobulinice din linia germinală se produc câteva miliarde de specificități imunoglobulinice diferite, constituind repertoriul imunoglobulinelor (pentru detalii vezi Zarnea și Mihăescu, 1995). Prin rearanjamentele independente ale alelelor pentru catenele L de tip κ și de tip λ, realizate în fiecare cromozom omolog din perechile de cromozomi 2 și, respectiv 22, pot rezulta patru gene care codifică pentru patru catene L diferite. În mod similar, pot rezulta două
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ordonat și exclusivist al genezei unei gene funcționale pentru sinteza imunoglobulinei se pare că odată ce o genă funcțională pentru o catenă H sau pentru o catenă L poate fi făcută printr-un rearanjament corespunzător de segmente genice, rearanjamentele ulterioare ale alelelor alternative sunt stopate, fenomen care se numește excludere alelică. Aceasta înseamnă că în perechea de cromozomi în care se află locii genici pentru imunoglobuline, doar alelele de pe unul dintre cei doi cromozomi omologi sunt supuse mecanismului combinării cu specificitate de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
L poate fi făcută printr-un rearanjament corespunzător de segmente genice, rearanjamentele ulterioare ale alelelor alternative sunt stopate, fenomen care se numește excludere alelică. Aceasta înseamnă că în perechea de cromozomi în care se află locii genici pentru imunoglobuline, doar alelele de pe unul dintre cei doi cromozomi omologi sunt supuse mecanismului combinării cu specificitate de situs, adică rearanjamentului sau combinatoricei de segmente genice, pe când acelea din celălalt cromozom omolog sunt nefuncționale. Nu se știe care sunt mecanismele prin care este aleasă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
doi cromozomi omologi sunt supuse mecanismului combinării cu specificitate de situs, adică rearanjamentului sau combinatoricei de segmente genice, pe când acelea din celălalt cromozom omolog sunt nefuncționale. Nu se știe care sunt mecanismele prin care este aleasă una sau cealaltă dintre alele pentru a fi supusă mecanismului de rearanjament de segmente genice și generarea unei gene imunoglobulinice funcționale. Probabil, randomizarea, ca și în cazul inactivării unuia dintre cei doi cromozomi X (lionizare) la femela mamiferelor este implicată în proces. Nu este exclusă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
instantaneu, pe principiul împerecherii bazelor complementare Watson-Crick. Acesta ar avea efectul fenomenului de interferență ARN. Ar rezulta o moleculă dublu-catenară de ARN, ineficientă în traducere, deoarece ribozomii nu se pot asocia cu mesagerii dublu-catenari. În cazul sintezei imunoglobulinelor, funcționarea ambelor alele în care este înscrisă informația genetică ar conduce la sinteza imunoglobulinelor ale căror situsuri de combinare cu antigenul ar fi complementare. Moleculele complementare de anticorpi s-ar combina între ele, ceea ce ar compromite eficiența răspunsului imun. Unilateralitatea informației secvențiale, funcțională
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]