1,684 matches
-
Au fost definite 5 grupe (clustere) de HPV 16: european, asiatic, americano-asiatic (AA), african 1 și 2. Variantele AA și cele europene au activitatea oncogenă cea mai intensă explicată prin răspunsul la corticoizi dar și prin predispoziția genetică (frecvența unor alele HLA II sau tipul de p53). CĂI DE TRANSMITERE HPV se transmite în special prin contact direct. Studii epidemiologice au indicat clar că riscul de achiziție a infecției HPV este influențat de activitatea sexuală. Transmisia HPV este facilitată de prezența
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
Au fost definite 5 grupe (clustere) de HPV 16: european, asiatic, americano-asiatic (AA), african 1 și 2. Variantele AA și cele europene au activitatea oncogenă cea mai intensă explicată prin răspunsul la corticoizi dar și prin predispoziția genetică (frecvența unor alele HLA II sau tipul de p53). CĂI DE TRANSMITERE HPV se transmite în special prin contact direct. Studii epidemiologice au indicat clar că riscul de achiziție a infecției HPV este influențat de activitatea sexuală. Transmisia HPV este facilitată de prezența
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
de 15 ori mai mare la rudele de gradul 1 demonstrează puternică agregare intrafamilială a cazurilor cu DZ tip 1 și susține importantă factorilor genetici. Din punct de vedere genetic, DZ tip 1 este o afecțiune complexă, poligenica, cu multiple alele predispozante și protectoare care interacționează între ele (Todd et al., 1991). Totuși, rata maximă de concordanță la gemenii identici (monozigoți) este de doar 50-70% (Olmos et al., 1988; Kyvik et al., 1995), ceea ce subliniază importanța unor factori neereditari (probabil factori
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
susceptibilitate pentru DZ tip 1, IDDM1 a fost localizat la nivelul regiunii MHC (Major Histocompatibility Complex) de pe cromozomul 6. Studiile genetice, funcționale, structurale și pe modele animale, toate au sugerat că genele etiologice de la nivelul IDDM1 sunt reprezentate de unele alele ale HLA de clasa a II-a tip DRB1 și DQB1 (Todd et al., 1987; Todd et al., 1989; Sheehy et al., 1989; Conncanon et al., 2005). Este interesant de remarcat că frecvență tipurilor HLA diabetogene în populația generală prezintă
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
fiind asociate DZ tip 1 au o prevalența ridicată în populația generală, un astfel de grad de discriminare (10% risc de apariție a DZ) este greu de realizat pentru un singur marker genetic. Situația este în orice caz valabilă pentru alelele genei insulinei INS-VNTR și pentru majoritatea alelelor HLA clasa II-a asociate DZ tip 1. De regulă, copiii prezentând genotipurile cu risc mare și mediu sunt urmăriți în continuare serologic pentru depistarea autoanticorpilor anti-β-celulari (Kupila et al., 2002). Potențialul predictiv
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
prevalența ridicată în populația generală, un astfel de grad de discriminare (10% risc de apariție a DZ) este greu de realizat pentru un singur marker genetic. Situația este în orice caz valabilă pentru alelele genei insulinei INS-VNTR și pentru majoritatea alelelor HLA clasa II-a asociate DZ tip 1. De regulă, copiii prezentând genotipurile cu risc mare și mediu sunt urmăriți în continuare serologic pentru depistarea autoanticorpilor anti-β-celulari (Kupila et al., 2002). Potențialul predictiv al autoanticorpilor anti-β-celulari este mai mare decât
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
bolii. Proiectul a început în 1994 în Turku, ulterior adăugându-se și centrele Oulu și Tampere. Practic, a doua zi după naștere, părinților copiilor nou-născuți li se propune participarea la acest studiu de predicție. Copiii incluși sunt testați pentru principalele alele HLA DRB1, DQB1 și DQA1 (de risc și protectoare) așa cum am arătat mai sus. Cei cu un risc genetic mare și mediu intra într-un program special de monitorizare a apariției autoanticorpilor anti-β-celulari. Inițial se determina anticorpii ICĂ la intervale
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
aproximativ 5%) [4]. Riscul de 15 ori mai mare la rudele de gradul 1 demonstrează puternica agregare intrafamilială a cazurilor cu T1DM și susține importanța factorilor genetici. Din punct de vedere genetic, T1DM este o afecțiune complexă, poligenică, cu multiple alele predispozante și protectoare care interacționează între ele, prezența izolată a nici uneia dintre ele nefiind necesară și nici suficientă pentru a determina apariția bolii [93]. Metode de depistare a genelor implicate în etiopatogenia T1DM: 1) Studiul genelor candidate. Această metodă folosește
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
Wide Scan). Metoda se bazează pe existența microsateliților (markerilor) care sunt secvențe DNA repetitive ale unui „bloc” de baze azotate (di, tri sau tetranucleotid). Lungimea microsateliților este variabilă în funcție de numărul de repetiții și reprezintă o caracteristică individuală - există multiple variante (alele) ale aceluiași microsatelit, indivizii putând fi diferențiați în funcție de numărul de repetiții. Microsateliții se află în afară zonelor codificante ale diferitelor gene iar funcția lor nu este încă elucidată. Ei se află în „asociere disequilibrium” (se transmit în bloc) cu anumite
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
ale aceluiași microsatelit, indivizii putând fi diferențiați în funcție de numărul de repetiții. Microsateliții se află în afară zonelor codificante ale diferitelor gene iar funcția lor nu este încă elucidată. Ei se află în „asociere disequilibrium” (se transmit în bloc) cu anumite alele ale genelor situate în imediata lor vecinătate. Secvența de baze azotate a microsateliților precum și localizarea lor pe diferiții cromozomi au devenit accesibile în urma proiectului genomului uman. Screening-ul întregului genom se bazează pe alegerea unor microsateliți repartizați în mod uniform pe
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
localizarea lor pe diferiții cromozomi au devenit accesibile în urma proiectului genomului uman. Screening-ul întregului genom se bazează pe alegerea unor microsateliți repartizați în mod uniform pe toți cromozomii și testarea pe un lot de familii a tuturor acestora. Asocierea unor alele ale unui anumit microsatelit cu boala indică că în regiunea respectivă a cromozomului implicat se află un locus/genă de asociere cu boala. Studiile efectuate la om pe loturi mari de familii „diabetice” aparținând mai multor grupuri etnice [12,14
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
control au sugerat că regiunea HLA din cadrul MHC este implicată în mecanismul de apariție al T1DM. Asocierea regiunii HLA cu T1DM a fost prima dată raportată la începutul anilor 70 [17,65,83]. Prima dată a fost raportată asocierea unor alele HLA de Clasa I - HLA B8, B15 și B18 care erau întâlnite cu frecvență crescută la pacienții diabetici în comparație cu populația generală. Chiar de la început antigenele de clasa I nu au fost considerate drept factorii primari de susceptibilitate ci mai degrabă
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
care erau întâlnite cu frecvență crescută la pacienții diabetici în comparație cu populația generală. Chiar de la început antigenele de clasa I nu au fost considerate drept factorii primari de susceptibilitate ci mai degrabă markeri care se află în “asociere disequilibrium” cu adevăratele alele predispozante din regiunea HLA. Fenomenul de asociere disequilibrium descrie existența împreună a două sau mai multor alele separate de pe același cromozom mult mai frecvent decât ar fi de așteptat potrivit geneticii mendeliene. Fenomenul apare datorită lipsei de recombinări în timpul meiozei
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
clasa I nu au fost considerate drept factorii primari de susceptibilitate ci mai degrabă markeri care se află în “asociere disequilibrium” cu adevăratele alele predispozante din regiunea HLA. Fenomenul de asociere disequilibrium descrie existența împreună a două sau mai multor alele separate de pe același cromozom mult mai frecvent decât ar fi de așteptat potrivit geneticii mendeliene. Fenomenul apare datorită lipsei de recombinări în timpul meiozei astfel încât anumite combinații de alele (haplotipuri) se transmit/moștenesc în bloc. Fenomenul este foarte puternic în regiunea
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
Fenomenul de asociere disequilibrium descrie existența împreună a două sau mai multor alele separate de pe același cromozom mult mai frecvent decât ar fi de așteptat potrivit geneticii mendeliene. Fenomenul apare datorită lipsei de recombinări în timpul meiozei astfel încât anumite combinații de alele (haplotipuri) se transmit/moștenesc în bloc. Fenomenul este foarte puternic în regiunea HLA, un exemplu de astfel de haplotip transmis în bloc fiind HLA - A1/B8/DR3/DQ2. Pe măsură ce au apărut serurile pentru determinarea alelelor HLA de clasa a II
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
meiozei astfel încât anumite combinații de alele (haplotipuri) se transmit/moștenesc în bloc. Fenomenul este foarte puternic în regiunea HLA, un exemplu de astfel de haplotip transmis în bloc fiind HLA - A1/B8/DR3/DQ2. Pe măsură ce au apărut serurile pentru determinarea alelelor HLA de clasa a II-a s-a dovedit că asociația cu acestea din urmă este încă și mai puternică. Astfel la începutul anilor 80 studiile au arătat că peste 70% dintre pacienții cu diabet tip 1 prezintă alele HLA
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
determinarea alelelor HLA de clasa a II-a s-a dovedit că asociația cu acestea din urmă este încă și mai puternică. Astfel la începutul anilor 80 studiile au arătat că peste 70% dintre pacienții cu diabet tip 1 prezintă alele HLA predispozante care aparțin clasei a II-a [100,101]. În particular, peste 95% dintre pacienții diabetici caucazieni prezintă antigenele HLA DR3 sau DR4 (codificate de locusurile DRB1și DRA) în comparație cu doar 50% din martorii neafectați iar subiecții heterozigoți DR3/DR4
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
de locusurile DRB1și DRA) în comparație cu doar 50% din martorii neafectați iar subiecții heterozigoți DR3/DR4 prezintă riscul maxim de progresie către diabet. Prin contrast, prezența antigenului DR2 era considerată ca fiind protectoare [87]. Cu toate acestea s-a arătat că alelele care codifică antigenele DR3 și DR4 sunt mult prea frecvente în populația generală pentru a fi ele însele factori de susceptibilitate determinanți și s-a sugerat că alte locusuri din regiunea Clasei a II-a ar fi determinante [89]. Cum
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
ar fi determinante [89]. Cum fenomenul de asociere disequilibrium este foarte puternic între locusurile DR și DQ, atenția s-a îndreptat spre acesta din urmă. Într-adevăr prin RFLP s-a descoperit un polimorfism din gena DQB1 care generează două alele DQ7 și DQ8 (ambele asociate cu DR4) și care poate împărți haplotipurile DR4+ în unele de risc (DQ8) și altele protectoare (DQ7) [46,69], sugerând că locusul DQB1 conferă o susceptibilitate mai puternică față de locusul DRB1. Ulterior prin apariția și
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
față de locusul DRB1. Ulterior prin apariția și introducerea pe scară largă a tehnicii PCR, studiul a putut fi făcut la nivel molecular - al genelor DQB1 și al proteinelor exprimate de acestea. Michelsen și Lernmark arată că secvența de nucleotide a alelei DQB1 care codifică lanțul ? al moleculei DQ7 (alelă notată actual DQB1*0301) protectoare diferă de secvența lanțului ? al moleculei DQ8 (actual notată DQB1*0302) prin doar 6 aminoacizi, patru dintre care (pozițiile 13, 26, 45 și 57) se
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
scară largă a tehnicii PCR, studiul a putut fi făcut la nivel molecular - al genelor DQB1 și al proteinelor exprimate de acestea. Michelsen și Lernmark arată că secvența de nucleotide a alelei DQB1 care codifică lanțul ? al moleculei DQ7 (alelă notată actual DQB1*0301) protectoare diferă de secvența lanțului ? al moleculei DQ8 (actual notată DQB1*0302) prin doar 6 aminoacizi, patru dintre care (pozițiile 13, 26, 45 și 57) se află în domeniul polimorfic animoterminal [60]. Studiile efectuate pe
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
acidului aspartic în poziția 57 a DQ? conferă protecție. Deși tipurile HLA-DQ diabetogene sunt mai predispozante decât tipurile HLA-DR, se pare totuși că riscul maxim de apariție a diabetului de tip 1 apare la cei care conțin anumite combinații de alele DR și DQ [81]. Chiar mai mult, în ultimul timp unele studii au indicat rolul independent al unor alele HLA-DR, în special subtipuri DR4 care uneori pot anula efectul predispozant/protectoral unor alele HLA-DQ. Trebuie amintit că în afara tipurilor HLA
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
se pare totuși că riscul maxim de apariție a diabetului de tip 1 apare la cei care conțin anumite combinații de alele DR și DQ [81]. Chiar mai mult, în ultimul timp unele studii au indicat rolul independent al unor alele HLA-DR, în special subtipuri DR4 care uneori pot anula efectul predispozant/protectoral unor alele HLA-DQ. Trebuie amintit că în afara tipurilor HLA DR și DQ diabetogene, există unele alele HLA care conferă protecție față de apariția T1DM. Uneori, efectul lor este dominant
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
la cei care conțin anumite combinații de alele DR și DQ [81]. Chiar mai mult, în ultimul timp unele studii au indicat rolul independent al unor alele HLA-DR, în special subtipuri DR4 care uneori pot anula efectul predispozant/protectoral unor alele HLA-DQ. Trebuie amintit că în afara tipurilor HLA DR și DQ diabetogene, există unele alele HLA care conferă protecție față de apariția T1DM. Uneori, efectul lor este dominant față de cel diabetogen al altor alele, astfel încât, la heterozigoți, prezența unui HLA protector pe
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
mult, în ultimul timp unele studii au indicat rolul independent al unor alele HLA-DR, în special subtipuri DR4 care uneori pot anula efectul predispozant/protectoral unor alele HLA-DQ. Trebuie amintit că în afara tipurilor HLA DR și DQ diabetogene, există unele alele HLA care conferă protecție față de apariția T1DM. Uneori, efectul lor este dominant față de cel diabetogen al altor alele, astfel încât, la heterozigoți, prezența unui HLA protector pe unul din cromozomi anulează efectul diabetogen al unui HLA diabetogen de pe cromozomul omonim. Frecvența
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]