4,144 matches
-
Dialoguri, 263-264; Călinescu, Aspecte, 302-314; Simion, Orientări, 174-183; Martin, Poeți, I, 212-222, II, 217-222; Regman, Cronicari, 193-203; Caraion, Duelul, 17-19; Raicu, Structuri, 317-322; Poantă, Modalități, 157-165; Pop, Poezia, 121-142; Andriescu, Relief, 51-57; Cristea, Un an, 150-153; Petroveanu, Traiectorii, 304-311; Cândroveanu, Alfabet, 26-41; Barbu, O ist., 271-276; Piru, Poezia, II, 137-146; Iorgulescu, Al doilea rond, 281-285; Laurențiu, Eseuri, 30-43; Raicu, Critica, 39-43, 257-262; Alexiu, Ideografii, 69-73; Nițescu, Poeți, 120-139; Simion, Scriitori, I, 211-215, III, 211-224; Iorgulescu, Scriitori, 29-32; Raicu, Practica scrisului, 330-333
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
licență, obține o bursă pentru studiul limbilor slave la universitățile din Praga și Agram (Zagreb). În 1899 își trece, la Agram, doctoratul cu o teza redactată în limba sârbă, reluată și îmbogățita într-o versiune românească premiată de Academia Română, Fonetica alfabetului cirilic în textele române din veacul XVI și XVII, în legătură cu monumentele paleo-sârbo-bulgaro-ruse și româno-slave (1904). Între 1900 și 1905, lucrează la Arhivele Statului din București. Îi apar câteva cărți: Cercetări istorico-filologice (1900), Studii privitoare la limba și istoria românilor (1902
BARBULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
veche a culturii și a literaturii noastre. Cu o mare cantitate de fapte, mergând până la argumentarea microscopica, cărturarul tinde să deslușească problemele referitoare la tipurile de scriere folosită pe teritoriul românesc, la adoptarea limbii slavone (mediobulgara secolelor XI-XII) și a alfabetului chirilic, la „curentele literare” slave corespunzătoare concepțiilor despre traducere, curente preluate de literatură slavono-română. Pozitivist obstinat, suspectând de impresionism orice interpretare, B. a avansat, în domeniul istoriei literare, dar mai ales in filologie și în istoria limbii, multe ipoteze amendabile
BARBULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
vechi, București, 1929; Istoria literaturii și gramatică limbii bulgare vechi, Iași, 1930. Repere bibliografice: I. Bogdan, Lucrările filologice ale d-lor I. Bărbulescu și I. Bianu, CL, 1902, 2; N. Iorga, Un tânăr „învățat român”, CL, 1902, 2; I. Bogdan, Alfabetul chirilic și noile teorii ale d-lui Ilie Bărbulescu, CL, 1902, 3; N. Iorga, Ilie Bărbulescu, „Studii privitoare la limba și istoria românilor”, CL, 1902, 7; Ilie Bărbulescu, Memoriu de studii, titluri și publicații, București, 1905; Raportul d-lui A
BARBULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
atenuare a tentei vitaliste în favoarea unei viziuni intelectual-contemplative. În Floarea soarelui sau Mâna de lucru (1978), persistă „angajarea” din epistole, slujită, însă, mai puțin de mobilizarea patrimoniului istoric și mitologic ancestral și mai mult de referirea la concretul cotidianului. În Alfabetul straniu în care vă vorbesc (1980), poetul se repliază într-o postură interiorizată, aflată la mijloc de drum între jubilație și angoasă. În poemele în vers liber, marcate de un anumit intelectualism și de manipularea „experimentală” a inventarului imagistic, răsună
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
genului. B. a publicat și versuri pentru copii (Poezii în zori, 1988). Un interesant volum de critică literară este Generația ’80. Precursori & urmași, apărut în 1999. SCRIERI: Epistolele tânărului Theodosie, Deva, 1978; Floarea soarelui sau Mâna de lucru, București, 1978; Alfabetul straniu în care vă vorbesc, București, 1980; Jurnal de uzină, București, 1981; Tulburarea naturii, Timișoara, 1982; Utopia profesorului Dunca (în colaborare cu Neculai Chirica), București, 1983; Plantele din fereastră, București, 1984; Steaua de pământ, București, 1985; Noima de aur, București
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
urmași, Deva, 1999. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, Valeriu Bârgău, „Floarea soarelui”, LCF, 1978, 13; Mircea Moț, Valeriu Bârgău, „Floarea soarelui”, ST, 1978, 10; Ciobanu, Însemne, II, 205-206; Anastasia Manu, „Floarea soarelui sau Mâna de lucru”, TR, 1979, 14; Anatol Ghermanschi, „Alfabetul straniu în care vă vorbesc”, AST, 1981, 4; Dumitru Radu Popa, „Alfabetul straniu în care vă vorbesc”, RL, 1981, 30; Tudor Dumitru Savu, „Jurnal de uzină”, TR, 1982, 4; Mara Nicoară, „Tulburarea naturii”, RL, 1983, 14; Valentin Tașcu, Poezia lui
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
1978, 13; Mircea Moț, Valeriu Bârgău, „Floarea soarelui”, ST, 1978, 10; Ciobanu, Însemne, II, 205-206; Anastasia Manu, „Floarea soarelui sau Mâna de lucru”, TR, 1979, 14; Anatol Ghermanschi, „Alfabetul straniu în care vă vorbesc”, AST, 1981, 4; Dumitru Radu Popa, „Alfabetul straniu în care vă vorbesc”, RL, 1981, 30; Tudor Dumitru Savu, „Jurnal de uzină”, TR, 1982, 4; Mara Nicoară, „Tulburarea naturii”, RL, 1983, 14; Valentin Tașcu, Poezia lui Valeriu Bârgău, CNT, 1985, 2; Mariana Lazăr, „Steaua de pământ”, ST, 1985
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
înaintarea” prin intermediul culturii, progresul prin elaborarea și editarea unor studii diverse - lucrări istorice, etnografice, folclorice, științifice etc. -, prin instituirea de premii și stipendii pentru astfel de studii. Între deziderate, formulate încă în 1862, se aflau: stabilirea unei ortografii unitare, adoptarea alfabetului latin, unificarea limbii și editarea unui dicționar (idei preluate de Societatea Literară Română, viitoarea Academie Română, la a cărei fondare cărturarii ardeleni au un rol însemnat), înființarea unei biblioteci de carte veche românească (T. Cipariu), crearea unei catedre pentru cultivarea
ASTRA (ASOCIAŢIUNEA TRANSILVANA PENTRU LITERATURA ROMANA SI CULTURA POPORULUI ROMAN). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285478_a_286807]
-
Rosetti), Joc secund, pref. edit., București, 1966 (în colaborare cu Al. Rosetti); Camil Petrescu, Opere, I-VI, introd. edit., București, 1973-1983 (în colaborare cu Al. Rosetti). Repere bibliografice: Negoițescu, Scriitori, 445-447; Râpeanu, Noi, 32; Constantin, A doua carte, 175-178; Cândroveanu, Alfabet, 68-78; Barbu, O ist., 211-215; Firan, Macedonski-Arghezi, 100-102; Piru, Poezia, II, 218-221; George, Sfârșitul, II, 325-331; Dimisianu, Opinii, 323-326; Cioculescu, Itinerar, III, 355-360; Grigurcu, Poeți, 275-277; Cândroveanu, Poeți, 78-82; Cândroveanu, Printre poeți, 106-108; Cosma, Romanul, I, 250; Alexandru Niculescu, Liviu
CALIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286036_a_287365]
-
integral al creației autorilor luați în discuție și, pe cât posibil, al literaturii cu tematică similară. Verva acut polemică și perspectiva întotdeauna imprevizibilă de intrare în subiect caracterizează mai toate cronicile și profilurile scriitoricești realizate de C., selectiv reținute în volumele Alfabet liric (1974), Poeți și poezie (1980), Printre poeți (1983). Poetul își relevă pe deplin sensibilitatea abia în versurile scrise în dialect aromân (Nihadz, 1980), în prelucrările pe motive aromâne (Povești de la Miazăzi, 1976, Trei balade aromâne, 1980, Ore de aur
CANDROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
Se rețin în special figurile feminine, dotate cu forță caracterologică și diversitate a reacțiilor. Proză de factură rebreniană, cu neașteptate alunecări spre poezie, Marea serenității este una dintre aparițiile reprezentative ale ultimului deceniu al secolului trecut. SCRIERI: Poeme, București, 1973; Alfabet liric, București, 1974; Porni racheta, București, 1974; Povești de la Miazăzi, București, 1976; Poeți și poezie, București, 1980; Trei balade aromâne, București, 1980; Nihadz, București, 1980; Printre poeți, Cluj-Napoca, 1983; Ore de aur, București, 1983; Literatura română pentru copii, București, 1988
CANDROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
Nițescu, Scylla, 130-148; Felea, Poezie, 7-13; Bugariu, Incursiuni, 67-73; Grigurcu, Teritoriu, 158-169; Caraion, Duelul, 7-13; Stănescu, Poeți și critici, 22-31; Pop, Poezia, 189-221; Poantă, Modalități, 106-115; Streinu, Pagini, III, 49-51; Petroveanu, Traiectorii, 328-335; Tomuș, Istorie, 242-245; Felea, Secțiuni, 107-113; Cândroveanu, Alfabet, 14-25; Andriescu, Relief, 24-31; Barbu, O ist., 276-294; Tașcu, Incidențe, 31-35; Piru, Poezia, II, 358-369; Laurențiu, Eseuri, 11-19; Steinhardt, Între viață, 131-134; Felea, Aspecte, I, 64-68, III, 98-106; Ștefănescu, Preludiu, 97-104; Alexiu, Ideografii, 40-49; Nițescu, Poeți, 140-158; Iorgulescu, Scriitori, 18-23
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
ALFABETELE LITERATURII ROMÂNE, În cultura română s-a scris în trei alfabete: chirilic, de tranziție (chirilico-latin) și latin. Alfabetul chirilic (creat la sfârșitul secolului al IX-lea, după modelul literelor majuscule din alfabetul grecesc, de către ucenici ai lui Constantin-Chiril și Metodie
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
ALFABETELE LITERATURII ROMÂNE, În cultura română s-a scris în trei alfabete: chirilic, de tranziție (chirilico-latin) și latin. Alfabetul chirilic (creat la sfârșitul secolului al IX-lea, după modelul literelor majuscule din alfabetul grecesc, de către ucenici ai lui Constantin-Chiril și Metodie, primii cărturari ai slavilor) a fost folosit pentru redactarea textelor slavo-române
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
ALFABETELE LITERATURII ROMÂNE, În cultura română s-a scris în trei alfabete: chirilic, de tranziție (chirilico-latin) și latin. Alfabetul chirilic (creat la sfârșitul secolului al IX-lea, după modelul literelor majuscule din alfabetul grecesc, de către ucenici ai lui Constantin-Chiril și Metodie, primii cărturari ai slavilor) a fost folosit pentru redactarea textelor slavo-române, adică texte în slavonă (limbă de cultură
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
ALFABETELE LITERATURII ROMÂNE, În cultura română s-a scris în trei alfabete: chirilic, de tranziție (chirilico-latin) și latin. Alfabetul chirilic (creat la sfârșitul secolului al IX-lea, după modelul literelor majuscule din alfabetul grecesc, de către ucenici ai lui Constantin-Chiril și Metodie, primii cărturari ai slavilor) a fost folosit pentru redactarea textelor slavo-române, adică texte în slavonă (limbă de cultură, folosită mai întâi în biserica ortodoxă românească, începând cu secolul al X-lea, apoi
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
începând cu secolul al X-lea, apoi și în mediul laic, în cancelariile voievodale, din secolul al XIV-lea), copii sau originale, mai întâi manuscrise, apoi tipărite (din 1508). Din rândul textelor literare originale scrise în slavonă și, implicit, în alfabet chirilic, se detașează, ca operă fundamentală a literaturii române vechi, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie (1517-1521). Puternica tradiție a scrisului slavon cu alfabet chirilic la popoarele slave ortodoxe (bulgari, sârbi, ruși, ucraineni) s-a făcut simțită și
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
tipărite (din 1508). Din rândul textelor literare originale scrise în slavonă și, implicit, în alfabet chirilic, se detașează, ca operă fundamentală a literaturii române vechi, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie (1517-1521). Puternica tradiție a scrisului slavon cu alfabet chirilic la popoarele slave ortodoxe (bulgari, sârbi, ruși, ucraineni) s-a făcut simțită și în cultura română, fiind continuată și după trecerea de la literatura în limba slavonă la literatura în limba română (după 1521, data Scrisorii lui Neacșu, cel mai
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
două, - Ô -pentru a marca dz (în cuvinte ca geamăn, paragină ș. a.) și ä - pentru î nazal (în poziție inițială), atestate pentru prima dată în glose românești din texte slavone în 1454 și, respectiv, 1499. Împreună cu aceste inovații românești, alfabetul chirilic a continuat să fie folosit în texte scrise în limba română până în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În acest alfabet s-au păstrat din secolul al XVI-lea 60 de texte, manuscrise și tipărite, dintre care 41
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
prima dată în glose românești din texte slavone în 1454 și, respectiv, 1499. Împreună cu aceste inovații românești, alfabetul chirilic a continuat să fie folosit în texte scrise în limba română până în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În acest alfabet s-au păstrat din secolul al XVI-lea 60 de texte, manuscrise și tipărite, dintre care 41 unilingve (în românește) și 19 bilingve (în slavonă și română), marea majoritate aparținând literaturii religioase, câteva laice (Floarea darurilor ș.a.). Textele bilingve slavo-române
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
verticale, alăturate (Tetraevangheliarul de la Sibiu); 3) text slavon cu traducere românească integrală (Psaltirea voronețeană, Pravila ritorului Lucaci ș.a., toate manuscrise; dintre tipărituri, Psaltirea lui Coresi, 1577). Aserțiunea lui D. Cantemir (Descrierea Moldovei), conform căreia românii au scris la început în alfabet latin, iar alfabetul chirilic ar fi fost introdus abia pe vremea lui Alexandru cel Bun (după Conciliul din Florența, 1410), nu corespunde realității. În secolele al XVI-lea - al XVIII-lea au existat încercări de introducere a alfabetului latin pentru
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
de la Sibiu); 3) text slavon cu traducere românească integrală (Psaltirea voronețeană, Pravila ritorului Lucaci ș.a., toate manuscrise; dintre tipărituri, Psaltirea lui Coresi, 1577). Aserțiunea lui D. Cantemir (Descrierea Moldovei), conform căreia românii au scris la început în alfabet latin, iar alfabetul chirilic ar fi fost introdus abia pe vremea lui Alexandru cel Bun (după Conciliul din Florența, 1410), nu corespunde realității. În secolele al XVI-lea - al XVIII-lea au existat încercări de introducere a alfabetului latin pentru scrierea limbii române
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
început în alfabet latin, iar alfabetul chirilic ar fi fost introdus abia pe vremea lui Alexandru cel Bun (după Conciliul din Florența, 1410), nu corespunde realității. În secolele al XVI-lea - al XVIII-lea au existat încercări de introducere a alfabetului latin pentru scrierea limbii române, dar acestea au fost sporadice: semnături ale unor persoane pe documente de cancelarie în limba slavonă, texte românești cu alfabet latin, dar în ortografie maghiară (Cartea de cântece, Cluj, 1571-1575), polonă (Tatăl nostru, în transcrierea latină
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
realității. În secolele al XVI-lea - al XVIII-lea au existat încercări de introducere a alfabetului latin pentru scrierea limbii române, dar acestea au fost sporadice: semnături ale unor persoane pe documente de cancelarie în limba slavonă, texte românești cu alfabet latin, dar în ortografie maghiară (Cartea de cântece, Cluj, 1571-1575), polonă (Tatăl nostru, în transcrierea latină polonizantă a lui Luca Stroici, 1594), italiană sau germană. De asemenea, în zona Banat-Hunedoara, s-au redactat în secolul al XVIII-lea mai multe texte
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]