2,202 matches
-
săvârșite de acești slujitori. Dar împărăteasa avea o întreagă rețea de vrăjitori-spioni conduși de unul mătăhălos, negru, cu nasul mare și ascuțit, cu ochii mici și vicleni, totdeauna îmbrăcat într-un frac negru lucitor, căruia îi ziceau Negru-Cioară. Împărăteasa îl alinta spunându-i „Maestrul Ciorică”. Cartierul general îl aveau într-un turn din Palatul de Gheață Veșnică, iar când aveau câte o misiune se prefăceau cu toții în ciori, comunicând între ei mesaje cifrate, prin diferite cârâieli. Și tot așa: - Crau! la
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
recite un poem al poetei lui favorite, Georgeta Resteman, descoperită întâmplător în librăria comunală: Aripi de înger, Fâlfâind în albastru Așterni liniști Alină doruri În dansul minunat al inimilor... Covor de iarbă crudă, Susur de izvoare Și flori de lămâiță Alintate de fluturi, Înmiresmează sufletul însingurat... Picuri de mir, Lacrimi de cer, Binecuvântări de Dumnezeu, Îmbrățișări de copil drag, Mângâieri de mamă, Toate - dorurile strânse-n cununi Și spălate-n mărgăritarele ochilor tăi... ... și continuă să recite pe un ton mai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
primăverii înverzește prin alte orizonturi, alt soare, altă lună, alte păsări, alte lacrimi, cad în noi ca sunetele unui clopot, pierzându-ne în fulgerele de lapte ale timpului, amândoi vegheam pe un cuib cu aripile frânte, cântecul greierilor nebuni ne alintau și fete morgane treceau peste visele noastre, făcând din noi nuntiri albastre de pulberi luate de vânturi călătoare... joi, 2 aprilie 2015 Referință Bibliografică: spovedanie în fața oglinzii / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1554, Anul V, 03
SPOVEDANIE ÎN FAŢA OGLINZII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374545_a_375874]
-
lor pe bolta cerească. Prin geamul întredeschis, pătrund miresmele primăverii... În văpaia lunii un arbore bătrân înflorește și el. Bună dimineața! Deschide-ți fereastra inimii și, lasă drum liber primăverii învăluită în miresmele florilor, primele raze de soare să-ți alinte privirile, iar vântul, ușor de martie, să-ți aducă mirosul proaspăt al zambilelor și un zâmbet pe buze. Parfumul florilor de primăvară, roua dimineților calde, adierea vântului blând al celui mai frumos anotimp, toate acestea să-și găsească locul în
MĂRŢIŞOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374555_a_375884]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > MINUNEA MEA FRUMOASĂ Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 427 din 02 martie 2012 Toate Articolele Autorului Tu, iubito, să-ți scoți bluza din prag s-ating umerii, iradiați de remușcări; părul alintat de două mâini cu drag să-mi aducă liniște și înduioșări. Cu coapsele feline și sânii tăi avari, spulberă-mi nimicnicia din casă, o, cât ești de scumpă, în taina ce apari, minunea mea dorită și frumoasă! Și mă regăsesc
MINUNEA MEA FRUMOASĂ de GEORGE PENA în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374551_a_375880]
-
aiurită... Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită, O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită, Îi răcorește fața rumenită Și vâlvătaia-n piept sălășluită... Îi spală rochia, ce-i stă pe trup lipită, Fiind pe formele-i frumoase, dulci, croită, I-alintă păru-i lung și mătăsos, vrăjită, I-atinge buzele-i fierbinți, topită... Cu șoapte tainice, de ne-nțeles, e ispitită, În pași de dans, lin, să plutească fericită, Pe nesimțite-i prinde talia dorită Și mâna-i caldă, ca pe-
SUBSTITUIRE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374617_a_375946]
-
mâncam câte o felie de tort, urmăream la televizor, un documentar pe Național Geographic, despre păsări de pradă, printre altele, uliul. Lia stătea pe fotoliu și motanul ei negru se întinsese pe marginea fotoliului său torcând leneș iar ea îi alinta mașinal, blana moale și lucioasă. Atunci Haralamb mi-a zis, în contextul discuției noastre despre pasări răpitoare care tocmai se transmitea la televizor: -Crezi că uliul poate fi domesticit și dresat Ingrid? Îi răspund: -Dresat? Poate, însă nu cred că
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
mâna mea. La început am folosit o mânușă căci mă temeam de ciocul lui. Îl puneam pe umărul meu și fiind rănit, îi mângâiam ușor pe căpșorul cu cioc încovoiat și puternic și penele lucioase. Am început treptat să-l alint, apropiindu-l de obrazul meu și el după aceea, când îl puneam pe umăr, se punea singur cu capul lipit de obrazul meu.L-am dus și la veterinară de i-a văzut aripa. Fusese ruptă. Mi-a dat o
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
mai bine de o lună, până s-a vindecat. După ce i-a trecut aripa, îl chemam pe mâna mea fără mânușă și nu m-a ciupit nici măcar o data. Când Haralamb în schimb încerca să întindă mâna spre el să-l alinte, începea să țipe la el și l-a ciugulit destul de rău. Dacă încerca el să se apropie de mine și Ciufu era pe aproape țipa la el și sărea să-l lovească cu ciocul. Nici mâncare nu a vrut de la
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
Acasa > Poezie > Delectare > JOCUL IUBIRII Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016 Toate Articolele Autorului Jocul iubirii Pe umeri adiere de vânt ușor cădea Și peste codri luna lucirea-și dezmierda Miros de iasomie mă alinta tăcut Și peste ochi, în treacăt, topit-a un sărut. Se lasă înserarea stingând în aer cerul Ușor o mână trece prinzându-mi mijlocelul Nu știu de e făptură divină sau nălucă Se joacă iar prin păru-mi, de mână
JOCUL IUBIRII de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373329_a_374658]
-
-a de departe căci mă zări-n grădină Și iși dorea să-i fiu și soață și regină. Dar iată că deodată totul se lumina Rămas-a nopții visul, eu am rămas a ta. Văd razele de soare cum iți alintă chipul Dragostea-i nesfârșită precum e infinitul În ochi, pe-obraji, pe suflet , ghici cine strălucea? Din toată vraja nopții numai iubirea ta! Referință Bibliografică: JOCUL IUBIRII / Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1895, Anul VI, 09 martie
JOCUL IUBIRII de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373329_a_374658]
-
Publicat în: Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Eu nu eram... Iubirea mi-am cioplit-o în cuvinte mai tari decât granitul uneori, statui pentru aducere aminte purtând în ele gìngașe viori. Când amintirea o să te alinte, să îi aduci ale speranței flori și ai să vezi inima mea fierbinte reînviind în ale ei culori. Să redeschizi încet a vieții carte și-n ea să intri ca într-un muzeu în care, printre-atâtea lire sparte, se află
EU NU ERAM... CINE?... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373347_a_374676]
-
măicuța bătrână adunându-mi roua din patimi, tot ar fi prea târziu, nu-i așa Doamne? Cum să acopăr nesfârșitele doruri cu toate netrăitele mele așteptări? ulciorul ce știe s-ascundă tristețea din nouri, mâinile care-ai vrea să-ți alinte iertări, tot ar fi prea târziu ar fi zboruri! Cum să acopăr nesfârșitele dureri cu toate netrăitele mele patimi? sângeriul apus înjunghiat de florile unei primăveri, scâncetul copilului înmuiat într-o răscruce cu lacrimi, tot ar fi prea târziu ar
TOT AR FI PREA TÂRZIU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373356_a_374685]
-
dat o glossă vremii, zăcând încătușate, Când ți s-au plâns strămoșii din Nistru pân´ Tisa. Ne-ai dat comori de neam, în rime-mbrățișate, Ca un Sărman Dionis ce-n brațe ne-a cuprins. Din steaua ce născut-a, s-alinte românimea, Ne-ai dat întregul drum de trudă-n raze blânde. Tu, steag al slovei-patrii, ai îndurat asprimea Și toată nedreptatea ce-un neam întreg pătrunde. În cercul nostru strâmt de demoni și de îngeri, Cântăm o Cătălină, votâm un
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
curge, Răsar nuferi pe lacuri și Blanca-n tei te plânge. SPERÂND ÎNTR-O MINUNE Pădurile se nasc la poarta către stele, Ascund la pieptul lor și pasul, și cărarea. Adună legănare, dar și foșniri rebele; Prin cântecul din sevă, alintă resemnarea. Fântânile se nasc la geana gliei plânse, Când cad răzlețe spice sub coase ruginite. O ciutură și-un lanț se zbat spre hău neunse. S-apleacă iar spinarea, sorb greu buzele fripte. Iar râul fierbe-n matcă, rostind o
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
DE TOAMNĂ Pe peticul de nor, ce-aleargă fantomatic Spre alte țărmuri, mai tense, ori mai line, Tot desenez la visul de pelerin tomnatic, Tot oscilând între azur și fragede carmine. Și mă mângâie toamna curată, dar flâmândă, Și mă alintă blând, un vânticel de-amiază, Iar grâul se topește sub raza tremurândă, Când visul meu în verde și aur se pictează. Îmi duc alene pașii spre gura de metrou, Luând cu mine schița pentru un ceas mai singur Și cerc
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
Unduindu-ma cu vântul care trup de floare-ndoaie. Nu am multe-n lumea asta, dar ce am, vă dăruiesc... Zâmbete înseninate, cănd pe-un val brodat al mării Plutesc cu priviri flamande, răsăritul să-l privesc Ca apoi s-alint apusul, savurând clipa-nserarii. Nu am multe-n lumea asta, dar ce am, vă dau cu drag... Versul înșirat cu grijă pe fir de matase albă Când din tainic scrin răsar, impletindu-se-n șirag, O silaba, un cuvânt, stropi
NU AM MULTE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373449_a_374778]
-
să mai știți de data asta? - Am dori să știm, dacă strigoii au o cărare secretă, pe care pot să se ducă oricând doresc, pe tărâmul celălalt și să se întoarcă înapoi. Tata a râs cu bunătate și ne-a alintat pe cap cu mâinile sale mari și bătătorite de muncă, însă atât de plăcute și ne-a întreabat: - De unde v-a venit ideea asta? Ionică îi răspunde: - Azi ne-a deocheat Băzgoaica, care e strigoaică. A venit bunica Gherghina și
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
sa ? Imaginația ei nu are margini și nici număr. Imaginația ei este așa cum și-a dorit-o ! Nu apelează la nimeni și nimic, fiindcă ea este îndrăgostită. ,, noi știm șoptesc îngerii ai scris când ai așteptat când ai vrut să alinți când sufletu-ți sărea în palmă și nu trebuia să-l pierzi ,, a bătut destinul la ușă ai deschis, scăpând viața din îmbrățișarea strânsă treaptă cu treaptă urci. - În luptă cu lutul - Cel care iubește nu cercetează nimic: nici drumurile
,, CÂND VOR MURI MACII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373541_a_374870]
-
spre el și o sărută cu patimă. Ana se pierdu cu totul, nici nu știa dacă trăiește sau visează cu ochii deschiși. Se abandonă în brațele bărbatului, ridicându-se pe vârful picioarelor pentru a ajunge să fie cât mai bine alintată de buzele sale cărnoase. Simțea asprimea arsurilor și a pielii jupuite de pe ele, dar nu conta. Buzele lui Aurel erau fierbinți, îi puneau sângele în mișcare și mai ales îi dădeau fiori ce-i făceau pielea ca de găină. Simțea
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Faur de primăvară... Emilian Oniciuc- 02.03.2017 Nori iernatici de cenușă, Au plecat în zări albastre; La fereastră, o ,,păpușă", Constelează printre astre... Luna, chipul îi alintă, Ochii umezi îi străluce, Peste buze îi descântă O roșeață coaptă, dulce... Pârguiește de iubire, Așteptând un zeu din stele, Amăgind cu amăgire, Doruri fine și rebele... Își topește ca o ceară Din ițiri de lumânare, Zâmbet dintr-o lăcrimioară
FAUR DE PRIMĂVARĂ... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371326_a_372655]
-
care ai vrea să-l legi ca să nu te mai doară. Atunci, am înțeles. Cântecul acesta îl știam de la mare. Era ca un dar de la mamă la fiică. Am îngenunchiat la picioarele ei și am cuprins-o cu brațele. Se alinta liniștită, ca un copil orfan, mângâiat prima dată de soartă. Înțelesesem atunci cât de mult o durea nepăsarea noastră. Știuse să ne mângâie trupurile mereu, ca o adevărată doică. Fusese călcată de prea multe ori peste pântec. A durut-o
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
că ia cunoștință de ea prin talentul său de cititor. Cât despre Lixa?! O admiram că trăia fericită clipa, doar îl condusese în raiul ăsta citadin chiar pe Seneca. Eu? Nu nu mai contam pentru ea! Chiar defel! Mijlocul încăperii alinta un blat de lemn cu design în linii curbe. În el era încrustată o plită electrică pe care odihneau ibrice și ceainice cu siluete rafinate, adăpostind, pesemne, apa trebuitoare. Bănuiai asta doar, fiindcă nici un semn de cald nu altera atmosfera
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
M-aș întrupa, pe înserat, din razele arzânde. Tandră, te-aș sufoca cu-mbratisari flămânde Și-am reclădi din cioburi clepsidra timpului, Tribut să dăm uitării, și viață, gândului. M-aș întrupa, în noapte, din străluciri de stea. Ți-aș alinta privirea, ca să mă vezi aievea... Și-ar scânteia sub pleoape dorințele nespuse Iar palmele, cuminți, le-ar contura supuse.. M-aș întrupa, în zori, din străvezia zare Țesând pânză de rouă, ce da zilei culoare... Să te-nfasori cu ea
M-AȘ ÎNTRUPA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371381_a_372710]
-
întâlnim... Și ne zâmbim, și ne privim Ca doi străini, și-oricine ar ști, Privirile de ne-ar citi, Că ne iubim. Azi mâna mică îți sărut, Ca și cum azi ne-am cunoscut, Dar mă-nfior, căci mâna ta, Odată, păru’-mi alinta... La început. Mai sunt în noi doar licăriri, Relicvele unei iubiri, Ce încă dor, însă trăim, Sărmane suflete hrănim Cu amintiri. Referință Bibliografică: REÎNTÂLNIRE / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2095, Anul VI, 25 septembrie 2016. Drepturi de
REÎNTÂLNIRE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371439_a_372768]