1,512 matches
-
pentru ameliorarea situației exista o unică soluție, anume acel cuvânt obsesiv papa-papa imperativ de pe buzele frățiorului. Într-un târziu, când s-a mai apropiat de casă, și-a dat seama că ținea cănița buclucașă ca și cum ar fi fost plină, spre amăgirea lui Costi, a considerat pentru început. Apoi și-a zis că într-adevăr este plină, dar cu ceva care se cheamă umilință, rușine jenantă și neputință caracteristice omului sărac și neajutorat. Atunci a înțeles că unica salvare pentru ei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dureros schimbîndu-le colțul sufletului, cu ochii mari, deschiși asupra secundelor rămase.“ Și are dreptate să i-o spună. Clătinat din temelii, cînd pe o creastă a ideii, cînd pe alta, ca între valuri, înțelegi că te afli în furtună. Dar amăgirea e săți cauți pămînt ferm sub tălpi căci, luptînd cu furtuna, ai șansa de a trece marea. Și chiar dacă însuși Dumnezeu ți-ar ține barca fixă, ar începe atunci să se clatine apele și orizontul și tot așa, pînă te-
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Ei bine, menajeria mea de demoni face dresură cu mine zi de zi fără ca cei din jur să priceapă ceva. Se uită la mine și li se pare că citesc ziarul.” Vocea impersonală din mine caută să unească vîrstele. „-Ce amăgire”-spune ea-„Ai înălțat o coloană și spui că ai făcut lumea.” Cînd sufletul e amenințat de sufletul rece și de primejdia pe care acesta îl conține, cînd voința e pe cale de a dispărea odată cu eul, acesta explodează în mii
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
stîrnind mirarea celor din jur: „-E diavolul lui. Îl scutură din cînd în cînd.” Trupul depășește criza și becurile își reiau pulsațiile ritmice. V. tînăr trece dintr-o lume moartă în alta în care toți sînt bolnavi de o dementă amăgire. Cred că sînt unici și iremediabil desăvîrșiți. La fel și V. O lume de Robinsoni ignorîndu-se reciproc. Fără sens. Fără civilizație sau istorie. O generație de moarte spontanee. O, tinere V., ieși cît mai repede din camera ta de lucru
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ai certat cu soția. Ești însuși omul care, idiotizat de Prometeu, a cunoscut focul și i s-a părut că e stăpînul lumii. Și acum te trezești dimineața cu frică de grozăviile pe care le ascunde ziua de azi. Ce amăgire și timpul ăsta pe care niște rotații planetare, niște anotimpuri și cîteva vîrste ni lau sugerat a fi scurgerea unui rîu. Dacă ne-am putea recîștiga organul cu care să-l simțim cît e de discontinuu și de meandric, și
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că aceasta nu se poate trăi optim. Că e condamnată de la început la eșec.” „-În mod normal”-continuă tînărul Doctor„moartea ar trebui să fie o mare vindecare. Să abolească singurătatea. Pentru că sentimentul individualității, a unicității persoanei este motorul și amăgirea umanității. Și muribundul speră că va împăca și capra și varza. Că va rămîne el, cel care se visează a fi, veșnicul tînăr. Că se va transporta, doar într-un spațiu unde se va reîntîlni cu cei iubiți, păstrînd, totuși
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vrei?”-întreabă el. „-Viața pare năpădită de demoni. În bestialitatea multiplicării și creșterii sale își siluiește singură valorile. Și nu vei găsi sfințenie decît în cei treziți asupra omniprezenței morții. Și asta doare. E acreditarea supremă a suferinței. Și dincolo de amăgire, nu-i consolare, ci doar părere de rău!” V. tînăr îl văd pe Doctor cum mă examinează cu curiozitate. Îl întreb de ce mă privește așa. „-Bine sau rău” -îmi răspunde. „-Dorim să despicăm universul cu gîndul nostru și avem iluzia
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
decît scufundarea în suprema durere. Unică, crudă și atotstăpînitoare. Acolo unde timpul e încremenit nu mai contează de loc mirajul clipei.” Tînărul Doctor mă privește speriat: „-Deci tot ce facem noi, întreaga zbatere pentru mîngîiere și speranță e doar o amăgire?”-întreabă el. „-Spui că ne petrecem existența căutînd să uităm ceva ce-ar fi singurul antrenament pentru a putea petrece durerea, bezna? Bine dar, e groaznic!” Are dreptate să se înspăimînte. Descoperirea lui V. tînăr are ceva neomenesc. Și-l
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în mijlocul pădurii vecine, plîng. Judecătorul mi-e acum prieten. „-Ai batjocorit cuvîntul?”-mă întreabă. Oftez. „-Da, părinte.” -îi răspund. „-Am rîs cu el, l-am potrivit ca pe o armă și am stîrnit prin el bucurie și durere. Dar, numai amăgiri deșarte. Am umplut cu cuvinte timpul și distanța în care aș fi putut să mă apropii de oameni. Mă întreb acum la ce-am mai scris atîtea cărți, eu, încurcatul? Ca să-i mai năucesc și pe alții? Rostuirea lor e
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tățit să-l întrebe unde merge. Ba nu. Ar fi avut chiar obligația să facă asta. Dar turistul anonim a dispărut deja pe scări. Recepționerul își întoarce iarăși ochii spre ecran, și prin ochii lui trece o umbră de dez amăgire. Ca și cum și-ar înțelege propria poziție și mediocritate în lumea înconjurătoare. Apoi umbra asta dispare, în timp ce ochii recepționerului văd cu încetinitorul reluarea unei faze spectaculoase, filmată în high definition. Iar eu trec pe lângă el și-i spun ai încercat să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
apoi se ridică și ieși pe culoar, așezîndu-se la o fereastră, ca să evite eventualele comentarii neconvenabile la adresa... științei lui. Noica Dan dădu din cap disprețuitor și spuse: ― De la un asemenea specimen credeți voi că vom primi explicații la Curtea de Argeș? Amară amăgire, fraților... Și noi care credeam că-i tobă de carte! E și firesc! Doar Marinescu n-a fost elevul lui Atila! Am sosit la Curtea de Argeș pe-nserat, și-n scurtă vreme s-a făcut întuneric de-a binelea. Ne-am repartizat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mormântul lui Richtofen, Corto îl reîntâlnește pe cel care a asistat la nașterea lui din valurile Pacificului. Burlesque entre Zuydcoote et Bray-Dunes unește, într-o pastă onirică și melancolică, pe Corto, Cain Grosvenoore și teatrul de marionete italiene și de amăgiri al maestrului nebun Rico-Rico, ultimul discipol al neasemuitului Carlo Gozzi. Poveste de spionaj, textul lui Pratt este și o meditație în marginea vitalității iluziei comice. Cain Grosvenoore este atras în plasa de păianjen a rețelei germane de spionaj ascunse în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
gloata. Căci dacă Într‑adevăr silueta cenușie care urca spre nori, În cer, era Simon, atunci minunea Lui, deci adevărul credinței creștine, era doar unul dintre adevărurile aceste lumi, nu și singurul; atunci lumea era o taină, atunci credința era amăgire, atunci viața lui nu mai avea nici un temei; atunci omul era taina tainelor, atunci denecuprinsul era tăgăduit. Dacă era să‑și creadă ochilor, ceea ce trebuia să fie trupul muritor al lui Simon Făcătorul de Minuni răzbise până‑n nori; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
El, 7. fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care v-au fost date, și sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu. 8. Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos. 9. Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. 10. Voi aveți totul deplin în El care este Capul oricărei domnii și stăpîniri. 11. În El ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
asfințit, lanțul viu se apleacă, se ridică, se balansează, încercând, hipnotizat, să separe norocul de nisip; se holbează la aluviunile cernute, gesticulează fără sens. Când una din zale culege din ciurul său un firicel scânteietor - de aur, nu de mică, amăgire trăită de mulți -, lanțul se strânge cerc, apoi ghemotoc, stârnind comentarii aprinse în rândul celor de pe culme. Dar asta se întâmplă rar, la câteva zile o dată. Seara, în drum spre casă, căutătorii simt, mereu mai istoviți, că au intrat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aprinde rug până la cer; gheață de i se va împietri inima, sloi o să mă prefac în mijlocul verii. Frate semn, nici cuvintele nu ne sunt îngăduite să le schimbăm între noi de dragul cuvintelor. La 16 ani, viața pe verticală este o amăgire a înaltului. În cer marea urcă doar când pescarii pășesc pe ape, când catargele zgârie burțile norilor, când farul aprinde Steaua Polară, scoicile pavează drumul Carului Mare, peștii într-o băltoacă de lună își vopsesc solzii de culoarea aurului, pescărușii ciugulesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Filip, tăcerea lui Bartolomeu și disprețul de sine al lui Iuda (treizeci de arginți, preț pentru orice înălțare): În icoană, Dumnezeule, împarți rețete de amăgit întunericul, rețete pentru condimentat clipele, rețete pentru îndulcit iluzii. Bătrânii satului își luau porția de amăgire în fiecare duminică pentru șapte zile și coborau pe la casele lor. Dumnezeule, unde este demnitatea furtunii? Mare fără țărm, corabie fără catarg, val fără înecați. Te-ai speriat, Bătrâne, de propriile suferințe și refuzi să-mi mai pozezi modelul. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și mai adânc ar trebui să mă îngrop în fața ta, pentru că nu știu unde să te mai caut, pentru că nu mai cred în tine. Dumnezeule, ai rămas în urma mea cu cel puțin 10 de ani. Poate m-ai abandonat printre brazde, printre amăgiri. Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerului." Pe cine amăgești, Stăpâne, cu ipotetica verdeață? Bunicul avea titlul de proprietate semnat de tine. Bunica, mătușa Ileana, moș Gheorghe... au plecat bătrânii satului spre nicăieri. Cine-ți îngăduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
împrăștiat dragoste, iar acolo unde mi s-a întors spatele, m-am bucurat de umbra spatelui, de urma lăsată de umbră, de tot ce mi-ai dat și de tot ce nu mi-ai luat, Doamne. Pământul moștenește pământul câtă amăgire! O spui tu mie? Eu, care sunt țărână sub unghia ta. "Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura." Saturați-vă voi de toate, rotunjiți-vă burțile, lingeți firimiturile, rănile, vinul și stropul de rouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iluzii, dacă în mine Carul Mare a rămas fără spițe, dacă inima i-a fost ruptă, dacă Steaua Nordului se rostogolește prin sânge. Fiul cărui cer pot fi? "Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor." Destulă amăgire, Dumnezeule, destulă! Păstrează-ți dreptatea și nedreptatea și împărăția ta deopotrivă! Nu o să mă vezi cerșind la porțile tale, indiferent câtă prigoană vei trimite spre mine. Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
toamna nu își scutură mirosul; în pungi de hârtie, în siropul de tuse, în acuarela pictorului, resuscitează primăveri. Lanul de maci pe o pânză de Toniza înmiresmează Galeriile, sângele câmpiilor se împrăștie ca o pecingine până dincolo de fereastră. (Generos în amăgiri ești, Doamne, cu ei!) Le-ai dat o inimă mare cât un aeroport și i-ai făcut să creadă că ei sunt stăpâni peste zborurile cocostârcilor, sub brațe le-a crescut cuibul. Iubește poetul, iar tu porți toată vina iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oglindă, iar pentru asta tu ești vinovat, Doamne! Poetul privește cerul vertical, pentru că moartea nu-l fură la cărți. Suflete, ești bolnav pentru că te numești suflet! 25. Se amăgesc unii că pot învinge durerea cu diverse rețete pentru diluat întunericul. Amăgirea în sine exces de masochism, remediu pentru suferința ce se pliază mai ceva ca o cămașa de nuntă, voință dusă până la strâmtorarea sufletului, și mai mult, voință măsurată după iluziile răstignitului (model inert, pironit pe catapeteasmă). Trecea în fiecare duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
voință dusă până la strâmtorarea sufletului, și mai mult, voință măsurată după iluziile răstignitului (model inert, pironit pe catapeteasmă). Trecea în fiecare duminică prin fața altarului, își compara cu el singurătățile: două borcane de sticlă în care urmează să închizi ermetic toamna. Amăgirea că se mai poate îi strâmtora pielea, oasele, creierul, amăgirea că se mai poate lărgea în inimă cimitir. De la naștere primim semnul durerii odată cu dezlegarea de mama, apoi, la botez, apa este prima chemare la înec, prima descompunere. Mirungerea frăgezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
după iluziile răstignitului (model inert, pironit pe catapeteasmă). Trecea în fiecare duminică prin fața altarului, își compara cu el singurătățile: două borcane de sticlă în care urmează să închizi ermetic toamna. Amăgirea că se mai poate îi strâmtora pielea, oasele, creierul, amăgirea că se mai poate lărgea în inimă cimitir. De la naștere primim semnul durerii odată cu dezlegarea de mama, apoi, la botez, apa este prima chemare la înec, prima descompunere. Mirungerea frăgezește vertebrele. Apleacă-te, Petre, apleacă-te! Coboară în genunchi, întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gaură de ciorap. Eternitatea alerga în urma Carului Mare. Un înger și-a băgat piciorul în roata norocului, osia a trosnit, oiștea s-a rupt, cerul s-a crăpat, peste creștetul lui Petru, nisipul număra din doi în doi ca o amăgire. Petru privea cenușa. La marginea vieții este ca într-o sală de spectacol, poți închide ochii ori de câte ori pelicula îți amenință memoria, poți să-i deschizi puțin câte puțin o metamorfoză voalată aplaudă. Noe și-a cioplit arca înspăimântat fiind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]