9,447 matches
-
sau de a-l menține la o cotă rezonabilă). Pot exista oare la noi interese oculte și perfide pentru manipularea maselor (a majorității populației) menținând-o permanent într-o stare de ignoranță cât mai mare? Totuși se impune o constatare amară: nu mulți români își mai permit să cumpere cărți, de parcă lectura unei cărți a devenit un lux și un apanaj al celor bogați. Consider însă că sunt totuși destui români care își doresc dar nu au suficiente mijloace financiare. Mi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să îl înlăture cu aprobare americană în noul context ivit după atacurile din 2001 ale Al Qaida.” Judecați și dumneavoastră această răsturnare de poziție a lui Vadim și călătoriile în străinătate cu scopul reconcilierii cu reprezentanți ai evreilor, după ce atâta amar de vreme i-a criticat vehement. Este această nouă poziție credibilă? De cele mai multe ori „alegătorii îi judecă pe politicieni după capacitatea acestora de a vorbi pe limba lor și de a le reflecta speranțele și dezamăgirile. Construindu-și o imagine
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de căpătuiala rapidă (exemplu: înscăunarea în posturi importante exclusiv a membrilor camarilei), ei s-au dovedit vulnerabili și la capitolul sprijinului politic: prea mulți dintre vajnicii țărăniști erau simple marionete ale vechii securități.” Despre fostul președinte, același autor mărturisea cu amar: „În clipa de față, d-l Constantinescu a pierdut totul, iar încăpățânarea de a juca scena ceaușeștiană a balconului îl va acoperi de un ridicol și mai mare. Am fi curioși să aflăm dacă și ce înțelegeri a avut cu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ziarul „Adevărul” punea acut problema impozitării anormale din România: „De câțiva ani încoace, ne-am obișnuit ca România să fie ultima în diverse clasamente economice europene. Anul acesta, guvernul Năstase a găsit o metodă autohtonă prin care mai îndulcește hapurile amare ale străinătății: stăm bine acum, în toamnă, în raport cu unele prevestiri făcute de guvern la început de an. Creșterea PIB e mai mare, producția industrială și exporturile așijderea. Lăsând la o parte pârdalnica problemă a importurilor, care cresc știu ele de ce
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
majoritatea ei nu este pregătită să treacă la capitalism [...] românii nu se dau în vânt după capitalism. Adevărul este că timp de patru decenii noțiunea de capitalism a fost sistematic demonizată, iar după ’89 majoritatea românilor au cunoscut numai fructele amare ale acestui sistem (șomaj, inflație, creșterea prețurilor ș.a.); conform sondajelor de opinie, peste 60% din populație consideră că trăiește mai prost decât în socialism. [...] Comisia de la Bruxelles a ajuns la concluzia că reforma economică în România este o treabă mult
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și investițiile autohtone și străine. Se caută sporirea audienței în masele largi diminuându-se calitatea. Mass-media are într-adevăr influență în rândurile opiniilor electoratului și stării de spirit a populației. Prezentarea trunchiată (parțială) poate deforma uneori adevărul. Mă întreb cu amar de ce nu se dezbat mai des și cu seriozitate probleme de interes major, cu personalități marcante în domeniul lor și la ore de audiență. De ce nu se explică oamenilor cum stau exact treburile cu privatizarea, domeniile de afaceri, doctrinele politice
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lor; nu sunt filosof și nu i-am înțeles niciodată pe comuniști, deci nu pot fi mai clar de-atât... - Dar acum, am zis, la ce mai folosește fabrica asta, când comuniștii nu mai sunt la putere? Moș Francisco surâse amar. - Nu mai sunt la putere? Pui rămășag? Nu prea-mi venea. - Mă rog, teoretic nu mai sunt, am explicat. - Mda, teoretic... Dar chiar dacă n-ar fi, țara asta, poporul, ochii oamenilor sunt atât de îmbuibați de gri încât altfel nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu nimic! Păi, de ce avem armată? Să fi fost eu acum acolo jos, mamă ce-i mai trăgeam în țeapă pe toți nenorociții ăștia de investori! Îi omoram până la unul! Îmi doboram recordul! Dinspre pat se auzi o tuse seacă, amară. Era Ecaterina Teodoroiu. - Măi băieți măi, zise ea ridicându-se într-o rână, mai dați-o-n mă-sa de treabă, nu puteți și voi să vorbiți mai încet? Sunt răcită, încerc să dorm, ce naiba! Dacă vreți să zbierați, ieșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cât mai repede, ca să mă îndepărtez, să dispar. Tu, firește, ai vrea să știi mai mult despre ea, dar numai câteva elemente apar pe pagina scrisă, chipul ei rămâne ascuns între fum și păr, ar trebui să înțelegi, dincolo de cuta amară a gurii, ce anume nu e cută amară. — Ce povești spun?, întreb eu. Nu știu nimic. Știu că ai un magazin, fără firmă luminoasă. Dar nu știu nici măcar unde e. Îmi explică. E un magazin de pielărie, valize și articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Tu, firește, ai vrea să știi mai mult despre ea, dar numai câteva elemente apar pe pagina scrisă, chipul ei rămâne ascuns între fum și păr, ar trebui să înțelegi, dincolo de cuta amară a gurii, ce anume nu e cută amară. — Ce povești spun?, întreb eu. Nu știu nimic. Știu că ai un magazin, fără firmă luminoasă. Dar nu știu nici măcar unde e. Îmi explică. E un magazin de pielărie, valize și articole de călătorie. Nu e în piața gării, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aceea, îl numeau Nacho. Și cine a învins, Anacleta? — Cum poți să mă-ntrebi, copile? Zamora a învins: nimeni nu poate judeca intențiile Domnului. Faustino a fost îngropat chiar în pământul acesta. Dar pentru tatăl tău a fost o victorie amară; a plecat de fapt chiar în noaptea aceea și n-a mai apărut în Oquedal. — Ce-mi tot spui, Anacleta? Asta e o groapă goală! — În zilele următoare, indienii din satele din jur sau de departe au venit în procesiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Închis. Dar a intrat până să pot face ceva. Și? o îmboldi Mma Ramotswe. — Și i-am zis că nevasta lui e rea de muscă. — Și cum a reacționat? — S-a întristat. Părea foarte afectat. Mma Ramotswe schiță un zâmbet amar. Nu mă mir, comentă ea. — Da, dar apoi l-am sfătuit să nu ia nici o măsură. Soția nu făcea asta pentru ea, ci de dragul copilului. S-a încurcat cu un bărbat bogat doar ca să se asigure că fiul ei o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a adăugat cineva, nu grozav de priceput, niște fire scămoșate. - Da, la început mă umflam, aproape-mi plesneau foalele, se făcea în stomac o pastă grețoasă de celuloză, aproape că-mi crăpau cusăturile, aveam limba neagră de la tuș, e și amar, acum m-am mai obișnuit... - Nu-nțeleg... Ce e... Cine ești? Cum ai intrat prin ușa încuiată? Nu e posibil... Am verificat.... Cine... Strâng tare pleoapele, îmi încleștez maxilarele până-mi scrâșnesc dinții, îmi înfig unghiile în podul palmei, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
oricum îmi repet în gând „eu nu-s aici, astea nu se întâmplă, nimic din ce auzi nu se întâmplă”. Încerc să-mi domolesc nervii amintindu-mi de mătușa Rozalia, de tânguirile ei pe nas și de salata de vinete amare, așezată într-un castron având pe fund reproducerea Palatului Culturii, în romburi aurii. Care-i legătura? Întotdeauna, de pe la șase ani, mi-am zis că nu mi se poate întâmpla nimic mai rău decât să ingurgitez pasta aia încleiată în gălbenuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu plîngă, fără să reușească, și odată cu primele umbre ale nopții, cînd trebuia să se Întindă unde se nimerea, indiferent dacă era vreme bună sau dacă ploua cu găleata, dacă era cald sau frig, nu izbutea să evite ca lacrimile amare de teamă, singurătate și neputință să nu Îi scalde obrajii, simțindu-se mai În primejdie și mai singur decît cel mai speriat copil din lume. Astfel se scurseră două luni lungi, și de-acum albatroșii uriași părăsiseră insula, zburînd către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fata cobora pe plajă să implore oceanul să i-l dea Înapoi pe logodnicul ei, și În cele din urmă lacrimile ei Înduplecau marea, care Îl elibera de pe insula Îndepărtată unde Îl ținea prizonier. Iguana Oberlus se suprinse atunci plîngînd amar, dar și mai mult fu surprins să observe cum, dintr-odată, fata amuți, Înfiorîndu-se ca și cum ar fi luat-o cu răcori și tot trupul i-ar fi fost scuturat de friguri, din cap pînă În picioare, și, privind țintă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi sfîrșit prin a se sinucide, căci trăi zilele cele mai exasperante, goale și dureroase din Întreaga lui viață, cu toate că Încercase să caute la fostele amante consolare pentru nefericirea lui. A fost ca un vis sau ca un coșmar amar, din care și-a revenit o lună mai tîrziu, sigur pe sine și hotărît să o uite cu totul pe creolă. Dar creola Îl căută din nou, Îi spuse că Îl iubea și că avea nevoie de el, Îl asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
două și că putea Înainta fără să trebuiască să sară sau fără teama de a cădea lat cînd făcea un pas mai mare. Își luă o scurtă pauză de odihnă pentru a se bucura de cea dintîi izbîndă după atîta amar de vreme, apoi, cu greutate, se Îndreptă spre ascunzătoarea În care adăpostise o parte din hrana care-i revenea și o secure rudimentară, făcută din mînerul luat de la o sapă, fîșii groase de piele de iguană și o piatră mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să alunece Înăuntrul ei cu o dulce suavitate, pentru a simți apoi cum carnea ei, fierbinte acum, Îl Înconjura, Încătușîndu-l și Împiedicîndu-l să scape. Începură să aibă, de asemenea, lungi conversații În care Îi vorbi despre viața lui, despre anii amari În care fusese harponier pe baleniere urît mirositoare și despre locurile Îndepărtate și stranii pe care le vizitase de-a lungul multelor sale călătorii. Dar mai cu seamă și mai mult decît despre sine Îi plăcea să-i vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care să construiești o plută practică... SÎntem prinși În capcană. O privi fix. SÎnteți de multă vreme aici? — Am pierdut socoteala, veni răspunsul. Două sau trei luni, presupun... — Și eu am pierdut socoteala - chilianul păru să se adîncească În gînduri amare. Acasă probabil că m-au crezut mort cînd s-a Întors vaporul meu și nevasta mea poate s-a măritat cu altul... Dumnezeule! exclamă. Neputința face și mai Îngrozitor acest supliciu. Curînd se va sfîrși. O spuse cu convingere, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru o clipă să respire. Avea să treacă dintr-un nimic Într-altul, evitînd În același timp o călătorie Îndelungată prin durere, pentru a ajunge, la sfîrșit, În același punct. Ce sens avea să accepte dinainte un calvar atît de amar ca al lui, cînd avea profunda convingere că nu exista o viață după moarte care să compenseze o acumulare atît de teribilă de suferințe? El, Oberlus, Iguana, fiul lui Scaraoțchi, bestia Împuțită pe care toți o renegau, știa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fie adevărat. Mai întâi, fixativul explodat care nu l-a omorât. Apoi familia noastră care nu l-a putut da uitării. Acum chiar și mortalul virus SIDA mi-a tras țeapă. Fratele meu nu-i decât o futută de dezamăgire amară după alta. Auzi ușa deschizându-se și închizându-se undeva, apoi altă ușă, apoi altă ușă se deschide și Brandy e acolo, spunând: „Daisy, scumpo“, și pășește în fum și muzică cha-cha îmbrăcată într-un uluitor costum de călătorie model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ieșirea comunelor în care nu mai stătea nimeni, doar cîte o potaie rătăcită își mai făcea culcuș ori puia în ele. Lumea își schimbase parcă peste noapte și gîndurile, și înfățișarea. Cumva se relaxase, se pusese pe trăit după atîta amar de ani de război, disperare, boală, foamete, frică, după anii de crispare, de înțepenire, care au urmat bolilor și fricii, înțepenire datorată mai ales neștiinței de a ține în mîini frîiele unei țări noi, mult mai mari, mult mai puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și mai obscur colț de provincie, integrîndu-l definitiv Serviciului, făcînd dintr-un comis-voiajor al firmei Mott inspector într-o instituție care e mai rezistentă și mai veche chiar decît statul, oricare ar fi fost acesta, fiind chiar sîmburele tare și amar al societății, cu toate că nimeni dintre indivizii care fac politică, și cunoștea și el destui, o viermuială multicoloră, pestriță și de aceea, paradoxal, uniformă, dar chiar nici unul, nu era dispus să o recunoască. Că se temeau de Serviciu, că l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cînd a ajuns la o ladă de sticle pe zi și poate că ar fi murit dacă nu i s-ar fi făcut rău. Un rău îngrozitor, vomînd fără întrerupere, cîteva zeci de minute, simțindu-se întors pe dos și amar pînă în străfundul măruntaielor. Așa l-a găsit Radul Popianu, căzut cu fața în lichidul verzui, scîrbos, gemînd și tresăltînd de spasme. Adjutantul l-a ținut de frunte, l-a spălat, l-a șters cu un prosop aspru de cînepă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]