3,481 matches
-
să fie capabil să poziționeze depresia în cadrul general al analizei funcționale. Terapeutul posedă și dezvoltă caracteristicile nespecifice care contribuie la eficiența terapeutică: el este amabil, sincer, natural, deschis, nu judecă, este curios. El crează o relație terapeutică puternică într-o ambianță de colaborare empirică. Obiectivele terapiei Terapia cognitivă debutează cu o fază de reducere simptomatică centrată pe depresia însăși. Obiectivele terapiei cognitive a depresiei Prima parte este în principal comportamentală. Pe parcursul acestei faze, pacientul amplifică în mod progresiv cantitatea de activități
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
activitatea școlară și în studiul pianului. In această perioadă a pierdut 4 kg. Gwen avea 17 ani atunci când între părinți au izbucnit conflicte. Tatăl lui Gwen călătorea din ce în ce mai mult datorită serviciului său, lucru pe care mama sa nu-l suporta. Ambianța era tensionată. Gwen simțea că mama sa era disperată și trăia un sentiment de mânie ascunsă împotriva tatălui său, pe care îl considera vinovat pentru suferința mamei. Ea vedea cum fratele său devenea neatent la școală și se îngrijora pentru
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prea repede oferind soluții subiectului și, în sfârșit, pericolul care ar consta în blamarea pacientului ca urmare a apariției unei dificultăți. Alianța terapeutică: alianța terapeutică situează la același nivel al realității terapeutul și pacientul său. Ea se realizează într-o ambianță cordială de empatie și de autenticitate Un exemplu de aplicare a metodelor: modelul lui Monti Terapiile de prevenire a recăderii sunt bazate pe învățarea socială și pe principiile condiționării operante. Modalitățile de lucru sunt centrate pe analiza funcțională a situațiilor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
17. LȘpine, Gasquet, Kovess și alții, 2005. Pelissolo, Andrș, Moutard-Martin și al., 2000. Criteriile utilizate în construcția algoritmilor diagnosticului explică aceste diferențe. 10 până la 20% dintr-o categorie de vârstă. Accelerarea ritmului cardiac, dilatarea pupilelor, etc. Kagan, 1999. Craske, 2003. Ambianță emoțională în perioada sarcinii, stiluri de comportament matern... Familii care trăiesc retrase, primind puține vizite... "Nu te încrede în ceilalți", " Este mai bine să taci decât să spui o prostie", "A-ți arăta emoțiile înseamnă să te expui pericolului". Respingeri
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ordine calendaristică pe cuprinsul a aproape doi ani, unele intră în planul întâi al narațiunii, pe altele le recompun (mental sau verbal) doi dintre protagoniști. Retrăindu-și aventura cu Asta Dragomirescu, cântărețul Radu Zăvoianu reface, implicit, cu minuție, cadrul și ambianța în care s-au consumat principalele momente ale acestei relații: într-un sat dobrogean, pe șantierul de la Mogoșoaia, la Pustnicul, pe Bărăgan, la o vânătoare neobișnuită (de câini) în Balta Brăilei. Un moment colateral, derulat într-o cârciumă din Brăila
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
pitorescul, cromaticul de sursă orientală și balcanică, barocul lingvistic, ce corelează onomastica bizară cu metaforismul delirant, sintagma suavă cu expresia groasă, suculentă, ca și duhul folcloric local, eresul, etnograficul regional, întrecând tot ceea ce se produce analog în opera prozatorului. Alte ambianțe individualizează lumea unui roman publicat după decembrie 1989, Amantul Marii Doamne Dracula. Apar și aici secvențe cârciumărești, aspecte și figuri din medii periferice, imagini de ținut danubian, limbajul e tot atât de colorat ca în orice altă carte a lui N. și
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
acelea, nu multe, dar nici puține, care au marcat definitoriu discursul sociologic postbelic, marcând, concomitent, o breșă semnificativă În sistem. Mai mult, ele sugerează o manieră de a scrie care, radiografiată cu atenție, capătă dimensiunile unei adevărate strategii culturale. În ambianța epocii, unele dintre textele sau cărțile unor Ilie Bădescu, Septimiu Chelcea, Traian Herseni, Ioan Mărginean, Ioan Mihăilescu, Achim Mihu, Vladimir Trebici, Ion Ungureanu, Lazăr Vlăsceanu, Cătălin Zamfir, Henri H. Stahl etc. sună memorabil. Chiar dacă nu este explicitat cu atâta pregnanță
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
aceste cărți - declarații de intenții. Este vorba despre sociologia ca știință multiparadigmatică; acel ,,preparadigmatic” În sens kuhn-ian. Ideea nu poate fi Îndeajuns subliniată. În 1975, sociologul american George Ritzer tipărise Sociology: A Multiple Paradigm Science. Într-o cu totul altă ambianță, iată că ideea plutea și În atmosfera sociologiei românești. Din acest spirit se poate revendica și frumoasa carte a lui Ion Ungureanu, Paradigme ale cunoașterii sociologice, publicată În 1990, a cărei viteză de apariție se explică și așa. E inevitabil
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de apariție se explică și așa. E inevitabil, sugeram, să cauți și să găsești În aceste cărți o strategie, fie și implicită, de a infuza În spațiului dezbaterii sociologice postbelice românești un suflu Înnoitor și insurgent. Te somează la asta ambianța postrevoluționară a disciplinei și propria ta adeziune profesională. De aici, cum ziceam, nota autobiografică a textului. Această strategie culturală pare, poate, mai limpede acum. A-i conferi aparența unei adeziuni apriorice era singura rețetă rezonabilă de a livra un mesaj
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
două lucrări. De unde, te Întrebi, această adeziune mai adâncă? Să fie un soi de Înrâurire mai subtilă, dar suficient de profundă, pe care tocmai proximitatea Îndelungată reușește să o estompeze? Se prea poate. La fel cum sursa poate fi tocmai ambianța În care ambii sociologi evoluau și pe care o exprimau, tacit, În scrierile lor. Sau poate că adevărul e, ca de atâtea ori, undeva, pe la mijlocă Oricum ar fi, personajul este - din acest punct de vedere, cel puțin - mult mai
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
care o sensibilitate cu cifru complicat e strunită printr-o, patetică uneori, voință de echilibru. Formula pieselor nici nu putea fi alta: „pretexte istorice”. „Dramele puterii” sunt, în adâncul lor, drame ale existenței, ipostaze ale condiției umane, proiectate într-o ambianță de sugestivă concretețe, cu învălmășiri de lumini și umbre. E un dialog febril, anxios al omului cu propriul destin. Un „joc” de stranii accente, primejdios și provocant, cu soarta. Acceptând o identitate simbolică, vocea unui personaj cum este Domnul, din
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
decât gesticulațiile potatorice sunt fără îndoială - deși par „desuete” - câteva pasteluri meditativ-nostalgice sau câteva schițe bucolice ori sentimental-peisagiste, precum Reverie. Discursive, explicite, cu sintaxă corectă, clară și rafinat elaborată, poemele nu reprezintă o „rebeliune” ori un act de frondă în ambianța epocii, în care P. - un manierist și un minor, însă un minor profund - e o figură secundară, chiar dacă inconfundabilă. Asemănări multiple sunt depistabile în opera lui, fie cu predecesori (Tudor Arghezi, Al. A. Philippide), fie cu contemporani (Leonid Dimov, Emil
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
o succesiune cronologică, nu însă și ideologică, a junimismului: Țărănismul (1969), Sămănătorismul (1970) și Poporanismul (1972), completate în 1977 prin Curentul cultural de la „Contemporanul”. Ele dezvăluie nu numai un proiect ambițios și sistematic, dar consacră și o metodă. Autorul reconstituie ambianța unor epoci complicate, intrând în culisele și dedesubturile evenimentelor și ale relațiilor umane, înfățișând cu o bună stăpânire a materiei mișcarea publicistică și motivațiile ei ideologice și sociopolitice și punând, de regulă, accentul pe interferența adeseori inextricabilă a fenomenelor istorice
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
și „Gazeta sporturilor”, precum și la realizarea unei enciclopedii a fotbalului (2003). Registrul comic-satiric este mediul predilect al prozei lui P. Detaliind această predispoziție, românele publicate își deduc tonul din datele contextualizării ficționale. Românul de debut, Efemeriada (2000), se desfășoară în ambianța deceniului al nouălea al secolului trecut: pe paletă de bază predomina cenușiul, blazarea, compromisurile, rutinele mărunte, reflexele condiționate, psihologiile blocate în cleiul lipsei de perspectivă. Compusă din alăturarea a doi naratori, augmentată de inserturi din românul pe care unul dintre
PARASCHIVESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288689_a_290018]
-
a textului este susținută de apelul la doi naratori care își descriu dialogic - unul diaristic, iar celălalt prin procedeul epistolar - parcursul existențial. Prin aceeași strategie care mizează pe rememorare, confesiune și jurnal se reconstituie, în romanul Vămile iubirii (1988), o ambianță aparent romantică, creată de trei femei care doresc să realizeze, fiecare prin datele ei temperamentale, cuplul cu un partener ideal. „Vămile iubirii” fiind numeroase și repetabile, la capătul unor istorii erotice paralele se consemnează eșecul tentativei de atingere a absolutului
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
Blaga. Prozatorul P. este și el extrem de productiv, publicând uneori câte două romane pe an. Debutează cu Scara lui Climax (1970), ambițios ca miză, dar nesemnificativ ca valoare, și continuă cu o lungă serie de romane axate pe dezbateri morale, ambianță cotidiană și „neliniști” ale existenței contemporane. În Ore de dimineață (1972) tot ceea ce retrăiesc personajele venite în audiență la un prim-secretar pune în lumină, cu prudență, caracterul opresiv al regimului comunist. Faptele sunt înfățișate, bineînțeles, ca întâmplătoare. Apărut concomitent
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
aspect moral rămâne subiacentă textului propriu-zis. Reconstituirea este, cu toate acestea, una dintre paginile cele mai dure despre mentalitățile autoritare din sistemul comunist. Prozator realist, cu aptitudini evidente de reporter, P. frazează simplu și elocvent, „aude” enorm („vocea” străzii, a ambianței, este deosebit de vie în scrierile sale), dialoghează cu dezinvoltură. Stilul se păstrează în romanele Asfalt (În adânc) (1998) și Tancul (2003), acum însoțit de îngroșarea absurdului. În primul text, niște muncitori se ocupă cu săparea unor gropi tocmai când evenimentele
PATRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
autoimpus în satul Păltiniș, comuna Paltin, din apropierea capitalei”. Situația devine cu atât mai îngrijorătoare cu cât poarta rămăsese încuiată, noroiul din bătătură neatins, iar nimeni nu își putea explica misteriosul fenomen, nici măcar soldații aflați în mașina de luptă. Dată fiind ambianța semisătească, locul unde se dezbat opiniile și se caută explicații raționale pentru ciudata întâmplare e la o petrecere, eveniment la care participă, alături de cel pățit, figuri exponențiale ale comunității: preotul Petrian, profesorul Olaru și Barandabulă, „nebunul satului”. Parodia, absurdă, se
PATRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
o litanie ironică, nu fără aluzie tragic-burlescă la situația „neamțului” amintit de Crăcănel în D’ale carnavalului de I. L. Caragiale, a fugii în Bulgaria) convertesc deruta măruntă în sentențe fundamentale. Efectul decurge din contrastul dintre, pe de o parte, derizoriul ambianței imediate și bonomia vicleană, ludic-disperată, a unor formulări (fals) liniștitoare și, pe de altă parte, zbuciumul mistuitor al unei anxietăți holiste, dotată cu oarecare coloratură social-politico-culturală și contextualizată geopolitic, în fond cu adresă ontică. Anxietate virtual dezamorsată totuși de sugerarea
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
asociativ-contrastivă a personajelor (conștiința sfâșiată, ca ipostază a dublului, în Demonii, Adolescentul și în Frații Karamazov, cu analize ale aspectelor fiziopatologice, psihice și spirituale). O analiză amplă este dedicată motivelor bipolare: universul obiectual, spațiul și timpul, natura și nemărginirile cosmice, ambianța protectoare/ amenințătoare a locurilor ș.a. Volumul Frumosul pur. Poetici clasice și moderne (2000) reunește eseuri și studii publicate în presa anilor ’80: discursuri de critică și teorie literară bazate pe elementele poeticilor clasice, aristotelice sau poststructuraliste, având toate ca punct
KOVÁCS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
incendiare sunt dublate de cadențe estompate, sentimentale, trimițând la umanitarismul lui François Coppée. Roman autobiografic, Dinu Milian deapănă amintiri legate de familie, școală, universitate. În carte intră, ori brut ori tendențios, fapte, evenimente, figuri ale unor oameni din urbea natală. Ambianța socială e menită să motiveze comportamentul teribilist, nonconformist al eroului și aderarea lui la socialism. Prezent și în Dinu Milian (îndeosebi în partea secundă a romanului, O viață, publicată în 1914), caracterul de însemnare dispusă cronologic este propriu celor două
MILLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
iubire e un „soare stâns”), cuprins în răstimpuri de o sete de viață care e reflexul spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări simboliste, cantilena. Frapează generozitatea luminii („nămeții de lumină”) în ambianța împânzită de semnele extincției. Întunericul ce se apropie, lugubru, ațâță părelnicele străluminări. De fapt, senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu o îndurerată resemnare într-un peisaj de umbre, în preajma unui țintirim pe care o rece rază selenară îl face să
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
eveniment, cutii cu nescafé, își învinge destinul prin simpla descoperire a stocului; o cană sorbită, cu revigoranta băutură, echivalează aici cu victoria vieții asupra morții. Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni, Ură și singurătate, O divină iubire ridicolă, Soarele și ambianța, Diferența de vârstă, Binecuvântatele chinuri ale iubirii sunt reconstituiri ale unor sentimente risipite în timp din cauza intersectării lor cu o sumedenie de pretenții materiale, care le alterează idealismul inițial. Arta construcției și a scrierii se perfecționează, M. reușind să controleze
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
străină, I, București, 1975; O singură noapte eternă, București, 1975; Elegie la pomana porcului, București, 1976; Fugiți, vin clienții!, București, 1979; Doamna Voltaire, București, 1979; Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni, București, 1980; Mobilă și durere, București, 1981; Soarele și ambianța, îngr. și pref. Lucian Raicu, București, 1983; Acești nebuni fățarnici, îngr. și pref. Victor Parhon, București, 1986; Tandrețe și icre negre, îngr. Gheorghe Zoltan-Gheorghiu și George Mihalache, București, 2000. Traduceri: Martti Larni, A patra vertebră sau Șarlatan fără voie, București
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
literare, pornind de la reviste, grupări etc. Istoria literaturii române (1900-1918) (I-II, 1964-1965) cuprinde analize critice amănunțite. Început de secol. 1900-1916 (1970) reia în mare în prima parte volumul din 1964, partea a doua cuprinzând studii despre scriitori grupați pe „ambianțe”: Ambianța „Sămănătorului” și a „Vieții românești”, Ambianța socialistă, Ambianța simbolistă. Obiectivul pare să fi fost examinarea ideologiilor literare, a curentelor, a mișcărilor coagulate în jurul unor reviste. Analiza, pertinentă, demonstrează eclectismul diverselor mișcări, faptul că programul ideologic influențează în mică măsură
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]