2,758 matches
-
chefuri... M-am pomenit pipăind absent un cornet de popcorn. - Sunt studenți în piscina noastră, Bret. - Știu, am zis. Și ce? Înoată. - Iisuse, Jay e la fel de amețit ca tine. - Jay face gimnastică suedeză, am zis cu indignare. El nu e amețit niciodată. - Dar tu, Bret? întrebă ea. Tu nu te amețești? - Ascultă, să fii cel mai mare scriitor din America în categoria celor sub patruzeci e o mare povară. E greu de tot. Mi-a aruncat o privire plină de venin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Sunt studenți în piscina noastră, Bret. - Știu, am zis. Și ce? Înoată. - Iisuse, Jay e la fel de amețit ca tine. - Jay face gimnastică suedeză, am zis cu indignare. El nu e amețit niciodată. - Dar tu, Bret? întrebă ea. Tu nu te amețești? - Ascultă, să fii cel mai mare scriitor din America în categoria celor sub patruzeci e o mare povară. E greu de tot. Mi-a aruncat o privire plină de venin. - Mă minunez de eroismul tău. - Te ocupi de fiica ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
apăsător, amintindu-mi de ceva întunecat. Pe măsură ce mă apropiam, transfocând spre portbagaj, apoi spre geamul din spate, însăși mașina păru să detecteze acest lucru - de parcă ea luase decizia și nu șoferul - și dispăru din colțul străzii Elsinore cu Bedford. Eram amețit. Mă simțeam hăituit, după care a început să adie o briză caldă și să se-audă în surdină bâzâitul a ceva ce putea fi o sculă electrică, și m-au trecut toate apele. Pulsul mi s-a accelarat, apoi, inexplicabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nimeni în casă în afară de noi... Am împins-o la o parte și m-am dus direct în birou, unde am deschis seiful în câteva secunde, am pus mâna pe pistolul calibru 38 pe care-l țineam acolo și apoi, încă amețit de la iarbă, am vârât pistolul la brâu, să nu-i sperii pe copii. Mă îndreptam spre trepte, dar m-am oprit în dreptul sufrageriei. Mobila fusese din nou rearanjată, iar urmele de pași se vedeau traversând întreaga suprafață. - Domnule Ellis, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gesturi orgolioase cu mâinile, încercând să-i explic unele nuanțe. Fusese recent internat într-o clinică privată de dezintoxicare și în timp ce comparam situațiile noastre mi-am dat seama - după felul grăbit în care s-a îndepărtat - că știa că eram amețit rău. Ultimele lui cuvinte au fost: „Păi, poate ne mai vedem?“ Am traversat strada și am intrat într-un magazine de delicatese unde am cumpărat ziarul Post pentru că acum îmi citeam (și pe cel al lui Robby) horoscopul (ghicește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai fade. Pentru că omul de tip nou nu este „obsedat de lucruri” decât în aparență: ceea ce așteaptă de fapt de la ele este o „supraabundență de a fi”, convulsii erotice și extatice care să-l elibereze de lestul condiției sale pământene. Amețit de consum, înecat într-un torent de solicitări, avid de „călătorii” și de insolit, de transgresiuni și de muzici îmbătătoare, omul dionisiac n-are altă aspirație mai fierbinte decât de a sparge limitele Eului, eliberându-se de orice centru coordonator
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mamă, așa eu am crezut. Îmi amintesc cum mă rugai Ca să îți fiu soție, Și eu credeam ce îmi spuneai Dar n-am știut ce zace-n tine. Când m-am întors de la servici Și eram singurică-n casă Am amețit când am văzut Biletul tău, Ion, pe masă. Eu plec departe și te las, Am să mă mai gândesc la tine Dar n-am ce face, am plecat Și-ai să găsești altul ca mine. Atuncea m-am îmbolnăvit Și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mulți ani cu sănătate. Apoi sărută mâna cu o afecțiune deosebită mătușii Marița, extinsă în bună parte și asupra celorlalți, moș Neculai, verișoarele Tinca, Maria și verișorii Neculai și Ion, după care salută întregului spațiu găzduit, coboară scările puțin cam amețit de puterile date de toate bunătățile primite și se așterne la drum spre Pungești, observând doar puținele curți și case ce se-ngrămădeau la drumul mare spre vederea tuturor trecătorilor, dar și a lui. Printre ele, Săndel băgă în seamă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mamă vitregă voia să-i ucidă. Berbecele cu lâna de aur i-a luat în zbor, i-a trecut peste codri și mări salvându-l numai pe băiat, fiindcă fata mai fricoasă, uitându-se în jos peste o mare, a amețit, a căzut și s-a înecat. Băiatul ajungând într-un oraș din Colhida a adus jertfă puternicului Zeus berbecele de aur, drept mulțumire. N-a păstrat decât lâna pe care i-a dăruit-o regelui din Colhida. Lâna a fost
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
a avut nici copilărie. Din copilărie, prin lacrimi, ea a trecut direct în bătrânețe. A rămas o bătrânică, mică, slabă, cu ochi negri, mari, cu părul cărunt, căreia-i tremură puțn capul și care poartă tot timpul grijă să nu amețească și să nu cadă. Doamne, cât de mult a plâns-o Netuța pe mămica. Parcă se sfârșise lumea!. Da, Netuța avea în fața ochilor toate eforturile mămicii noastre pentru creștera copiilor ei . Oare câte lacrimi a vărsat neamul românesc în acele
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
vezi un om torturat cu atîta energie, cu atîta atenție la detaliul de senzație, vrei ca omul acela (indiferent dacă-l cheamă Iisus sau Rambo) să dea și el ; dacă asta nu se întîmplă, experiența nu face decît să te amețească de cap și să te încarce negativ de-aici acuzațiile de instigare la ură. și de-aici vestea bună legată de Apocalypto : cu toată intensitatea și acuratețea antropologică și cadența lentă, natural gravă, el este, în esență, un simplu film
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
idilice și stări din astea de amețeală languroasă, de dezorientare fermecătoare. în esență, Coppola a făcut încă un film despre farmecul trăirilor adolescentine. Acuma, nu e clar că adevărata Marie Antoinette a fost o persoană mult mai interesantă decît adolescenta amețită pe care o vedem în film (deși hainele negre pe care le-a purtat zi și noapte în detenție, sfidînd cenzura cromatică practicată de revoluționari, și hainele albe, obținute pe căi miraculoase, pe care le-a purtat la propria execuție
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
omul ăsta din formație îmi zbiară în ureche banii care-i am stă la mine-n buzunar. Simt nevoia imperioasă de a opri toată nunta ca să-l corectez. Să-l învăț cum se zice. Au. Era să cad. Am cam amețit. Hopa. Hopa. Au. Au. Gâl. Gâl. Gâl. Mi-a dat colegul meu încă un pahar de vin și m-a forțat să-l beau până la fund. Ha-ha. O să pierd tramvaiu. Au. Gâl. Gâl. Gâl. Ha-ha. Ia mai dă-l în
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
sau o lună. De fapt, străinul așteaptă. Așteaptă ca tu să nu mai ai ce să-i oferi. Deja te-a consumat în toate felurile, te-a halit și pe post de desert în seara aia în care era puțin amețit. Și uite că totuși mai găsește câte o fărâmă din tine, numai bună de ciugulit. Iar apoi vine despărțirea. Asta durează. Câteva luni. Poate chiar un an. În cele din urmă înțelege că nu-l mai vrei. De fapt, nici
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ca să se încalțe. Se apleacă, se luptă cu pantofii. Văd cum i se umflă o venă pe frunte. Reușește să se încalțe. Stă o clipă, ca să-și revină. Mă trezesc vorbind singur, în șoaptă. Nu te ridica repede ca să n-amețești. Se ridică cu grijă. Se uită după mine, nu mă vede. Îi fac cu mâna. Nu mă vede. Un val de pasageri o ia cu el, o văd cum se strecoară printre oameni, dezorientată, apoi dispare în spatele unui perete și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
54 în pădurile moșiei Dersca. După prima bataie în care nu căzuse nimic am făcut un dejun copios la care glumele și mai ales paharele s-au cam prea încrucișat, așa încât Schmid al nostru s-a îmbătat lulea. Pornind apoi amețit cum era la a doua bataie, căzu jos și țevile puștii lui lovindu-se de o piatră se îndoiră și luară aproape forma spirală a unui rac. Ei bine, cine credeți că a împușcat capra în acest al doilea haitaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un pluton de cavalerie a fost, pot zice, desființat, căci caii, neputând avansa decât foarte încet printre grămezile de pietre cubice scoase din pavaj, erau loviți cu ciomege la picioare și cădeau împreună cu călăreții care erau imediat dezarmați. Iar mulțimea, amețită de succes, întărâtată de conducătorii ce încurageau lupta din balconul caselor Roznovanu, devenea din ce în ce mai furioasă și mai compactă și înaintă spre palat învârtind în vârful ciomegelor coifurile cucerite de la soldați ca trofee de război. Atunci un regiment de infanterie se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
răniți care se zvârcoleau de durere, mulțime de morți din trupul cărora gâlgâia încă sângele cald, mulțime de bucăți de creieri și sfărâmături de cranii împrăștiete pe pavè102, și toate aceste... pentru ce?... Pentru că un om în ambițiunea lui inconscientă, amețit de lingușitorii și exploatatorii ce scontau deja viitoarea lui Domnie, crezu momentul oportun să urce treptele tronului lui Ștefan cel Mare cu prețul dezbinărei țărilor surori și a vieței atâtor oameni duși în eroare, care au lăsat după dânșii văduve
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din 1867, april 1, onoare ce nu avusesem încă în viață. O! nu puțin lucru e pentru un începător de a se vedea tipărit într-o gazetă și dat în veleagul lumei. E o satisfacțiune care pe mulți i-a amețit și i-a făcut să se creadă autori mari, pentru că au produs cărți care mai târziu au ajuns hrana șoarecilor. Dar, în sfârșit, cine-i acela care să creadă că copiii lui sunt sluți? Odată primul pas făcut, am prins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Poftim, acum găsește cuvinte de îndreptare pentru o așa crimă. Cu câțiva ani mai târziu aș fi putut să amintesc frumoasei doamne proverbul francez: Aux belles femmes et aux longues robes on s'accroche toujours.166 Însă atunci am rămas amețit cu două, trei cuvinte de scuze pe limbă, rostite Dumnezeu știe cum, fără șir și fără înțăles, căci n-am mai fost în stare să-mi aduc aminte ce am bâiguit. Noroc că stăpâna rochiei avea pe lângă multă îngăduință și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
l-au tot votat nu sunt îndeplinite, își radicalizează discursul, împrumută recuzita iredentistă interbelică, vorbește de o țară pe care, chipurile, ar fi pierdut-o de două ori, în 1526 prima dată și în 1918 a doua oară. Omul nostru, amețit de istoria milenară a „splendidei rase”, vorbește de „Noua descălecare” secuiască, folosind un termen luat din istoriografia românească, cu profunde semnificații: „descălecare” în sens de întemeiere de țară. Acum e mai clar: se cere întemeierea unei țări secuiești, care nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a zis Iliescu, levantin cum i-am zis eu și imatur, este prezentat de potentații zilei ca scrânciobul lui Ilf și Petrov, în care toți pot să se zbenguie,învârtindu-se după cât le place, după necesități, atâta doar că te amețește de cap și-ți vine să verși. Capitalismul lui Boc, Tăriceanu și Geoană este socialismul de care am amintit, dă după nevoi, așa că nașa Pantilica (în fiecare localitate este cel puțin una!) mi-a spus mie și la toată lumea că
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
plex premierului și liberalilor, dar poate se gândește că un viitor guvern PD-L n-are de unde lua banii pentru salarii. Guvernanții liberali nu pot fi absolviți de vina de a fi declanșat această isterie a creșterii salariilor cu 50%. Amețiți de mai mult pretinsa decât reala creștere economică, au căzut într-un soi de orbul găinilor, fără să mai poată observa ce se petrece în economia U.E. și în cea a S.U.A. Stai și te întrebi, cum să crești
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
la capăt, trebuie să aperi averea lui Țiriac, Vântu, Cataramă, Năstase, Băsescu, Becali, Patriciu, Prigoană și alții, putrezi de bogați. De ce? „Căci voi murind în sânge, ei pot să fie tari”. Asistăm neputincioși, la amorțirea opiniei publice, a spiritului civic, amețit cu ideea de datorie, onoare, patriotism, când ar trebui să se manifeste activ cu fiecare mort în Afganistan (12 până acum și 49 de răniți), ca responsabilitatea să fie transferată pe umerii celor care confundă țara cu barul și dansul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
o recepție la “căsuța” lui de la Snagov, construcție la îndemâna oricui care muncește cinstit, zicea cel cu marmura, încolțit de întrebări incomode. Grija față de Țară i-a făcut pe guvernanți să uite, pe moment, de afacerile proprii, să se alăture poporului amețit de furia apelor, că, oricâtă apă ar curge pe bucata de țară numită Moldova, politica merge înainte, e nevoie de voturi, că până-n 2012 nu mai e mult. Ca și cum nu erau destule câte sunt, leul, care nu prea e leu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]