19,795 matches
-
vinde, la tarabe, vată de tine pe seară se face foarte cald, înfloresc brusc teii, ajung la tine și încerc timidă să dau într-o parte zăvorul paradisului meu. șase în primul loc: drumul se umezește în fața ta, colbul se amestecă, încet, încet, cu apa, mergi desculț, să nu murdărești vreo pereche de pantofiori, mai mare daraua decât ocaua, sunt bălți și de o parte, și de cealaltă, e vreme ploioasă, înaintezi riguros, hotărât, tu știi bine calea ta, trebuie să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
că o poți mângâia pe față pe cinstita și harnica luo na. viața nu e în altă parte numai cu tine, luo na numai pentru tine, pentru noi, pentru copilul nostru. un bulgăre de frumos, rece, fierbinte, amețitor Țca atunci când amesteci înghețată cu măr copt) o umbră a străzii târzii, care umblă pe noi o ploaie cu bulbuci de cuvinte rostite în același timp o trăire de sex feminin, tristă și frumoasă ca o cariatidă care susține acest templu de uimire
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
m-au trezit acele bradului care mă înțepau în obrazul drept am deschis ochii și am văzut pachete aurii cu funde roșii erau visele noastre, clipele care vor urma și clinchetul râsului tău stăteam ghemuit și cuminte pe zăpada acrișoară amestecată cu fulgi de ciocolată și așteptam să vină moș crăciun pentru tine nouă în primul loc: e timpul să îți amintești: când ai văzut-o ultima dată pe ființa ta iubită ai fost alături de ea timp de zece zile, zece
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mea într-un tigru alb, agil și protector țânțarii din dormitor în albinuțe campioane la polenizare grădina mea în grădina suspendată a dragostei mele. trebuie să fac și eu o vrajă, la schimb să iau toate poemele tale, să le amestec într-un joben din care să ieși tu, în carne și oase că prea ești plecat de multă vreme! șase în primul loc: rochia de mireasă, uf! prințișorul tău divinizat, shangdi di liwu, este aproape să intre în grădina ta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
doilea loc: auzi pescărușii strigând puternic lângă țărm, ei nu își strigă puii de data asta, ci se sperie de craniile care au fost aduse de valuri odată cu fluxul, mii de cranii alb-gălbui se întind pe coastă, unele peste altele, amestecate cu alge, semn că oștiri numeroase, câtă frunză, câtă iarbă, s-au sfărâmat în lupte pe apele acestor ținuturi, tu te bucuri că nu a trebuit să participi la acest măcel, vâri mâna în desagafără-fund, cauți în partea ei mai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
se numească Isachie. Slujitorul cu arcanul, singurul care a mai rămas, poartă prin urmare numele de Meletie. SFETNIC III: Pre legea mea, răspunsul este cel adevărat. Și același răspuns l-am fi dat și noi Măriei Tale, dacă nu se amesteca în vorbă această copilă cu numele Liana. BRĂDUȚ: Eu, Sfetnice al III-lea, țin minte că domnia ta socoteai trei zile răgaz prea scurt pentru dezlegarea încâlcelii supusă judecății noastre. GÂND: Să fim veseli și mulțumiți că am ajuns cu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lasă că-i da sfinția ta seamă de asemenea vorbe proaste când te-oi chema spre înfățișare la Divanul Sfinților Bătrâni! Și-oi cere să stea mărturie și Sfântul Mavrichie, aici de față. MAVRICHIE: Ba pe mine să nu mă amesteci în ciorba voastră! TERENTIE: Mai vedem noi... (pleacă foarte jignit. Ajunge în fruntea cetei, începe să bată tactul, cuvioșii reiau corul lor dezacordat.) SISOE: Ei, văzut-ai pe acest Terentie? Parcă ce-i el mai mult decât un sfânt, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
semn delor trei, care se ridică și pornesc în urma lui.) FARNACHIE: Eu am a-l găsi pe fratele Mochie... (pleacă și el) HABACUC: Așa că drum bun, Sisoe, și ai grijă cum te porți pe unde-i ajunge... (pleacă. Pe fond amestecat de cântări și sunet de clopot, scade lumina. Continuă fondul până la revenirea lui Sisoe) CORTINA (La față de cortină coboară din cer, într-un coș de nuiele, Sisoe. Se ridică, e desculț, pare a fi cam amorțit, iese din coș, privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ți-am spus ce mi-a trecut întâi prin minte. Nu vezi? Eu am de făcut o treabă serioasă, n-am timp pentru povești! MICUL PRINȚ (reproș): O treabă serioasă! Vorbești întocmai ca oamenii mari! Toate le încurci, toate le amesteci! OMUL: Iartă-mă! N-am vrut să te supăr. MICUL PRINȚ: Știu undeva o planetă pe care se află un om roșcovan. El n-a mirosit niciodată o floare. N-a privit niciodată o stea. N-a mângâiat niciodată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
liniștită sau o zi, nici dacă a fost soare sau ploaie, sau numai nori, ori poate vânt, sau dacă a fost cald sau frig. Cum toate astea nu mai au acum nici o importanță, să presupunem că, primăvară fiind, vântul a amestecat în vârtejul său tot ce a găsit în cale.(...) Nicu Ionescu își aștepta băiatul. Poate că Sinica e fericită că e fată. Numai sănătoasă să fie. Moașa o asigură că e voinică și frumoasă. Cu ce nume să o înscrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ziare sau almanahuri ca să vadă ce se mai întâmplă în lume. La Timișoara a început construirea teatrului sub îndrumarea arhitectului Duiliu Marcu. Jurnalul unei călugărițe căreia nu i s-a întâmplat nimic. Am simțit nevoia să revin asupra notelor care amestecau biografia femeii cu tăieturi din ziare sau puneri în context în funcție de evenimentele culturale ale acelor ani. Al cincilea caiet de jurnal al Eugeniei Ionescu începe cu o fotografie a lui Shirley Temple, numită previzibil de viitoarea călugăriță drept „copilul minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Breton spunea că Renașterea presupunea chiar o altă accepțiune a noțiunilor de om, de trup. „Omul nu se distinge de țesătura comunitară și cosmică în care a fost inserat. Lumea nu e separabilă de om. Într-un carnaval, corpurile se amestecă indistinct în marele corp popular al speciei.“ Așadar, de la marele corp popular al speciei la individualizare. Fiecare pentru el. În Evul Mediu jena, rușinea era un concept fundamental diferit de ceea ce înțelegem noi azi. Necesitățile fiziologice erau executate cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
din nou pe gânduri... Apoi, pe neașteptate, a întrebat: Unde-i băiatul? Îi plecat cu mai mulți colegi, să-i ure pe profesori. Nu știi cum îi obiceiul? Bine face - a răspuns Costăchel, absent. Afară ningea. Clinchete de clopoței se amestecau cu glasuri neprihănite... Ultima noapte a anului ardea cu ultimele licăriri ca un muc de lumânare... Costache! M-am întâlnit cu inginerul Cicoare - a deschis vorba Petrache. Ei! Ce face domnul inginer? Abia aștept să-l văd - s-a arătat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spuse Simona, purtând încă urmele acelor gratuități rostite sau mascate în timpul consiliului profesoral. Ce te-a iritat așa de mult? Culisele! Nu pricep. Pentru că tu, după câte îmi dau seama, nu faci parte din casandre. E drept, eu nu mă amestec în discuții care ar putea degenera în clevetiri. Uneori, fără voia mea, am fost atrasă în cercul celor care jubilează când găsesc un subiect spumos pentru a fi savurat. Nu fabric și nu colportez știri de acest gen. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Costache. Se formă convoiul. Cu o mână pe sicriu, tatăl ei o conducea pe cea pe care o iubise cu adevărat, dar căreia îi pricinuise în ultimii ani o suferință care nu se vindecase nici până în ceasul morții. Simona se amestecă în mulțime, ca o străină, plângând cu lacrimi amare. Răducu nu pricepea de ce plânge mămica lui și-i ștergea din când în când lacrimile care șiroiau ca dintr-un izvor. Cortegiul ajunse la cimitir. Simona nu reuși s-o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
obstacolele, ce aceasta le așază de-a curmezișul în drumul lor, căci lumea cinstește pe cel ce, spre țintă mergând, stăruiește(Cuvinte atribuite lui François Rabelais.), iar ceilalți, din motivele lor, se limitează repede, se opresc la succese minore, se amestecă prin lume și se pierd în mulțime, trăiesc la întâmplare, îmbătrânesc pe nesimțite, la timpul cuvenit mor și nimeni nu va ști vreodată că au existat pe pământ. Cei puternici dintotdeauna au ieșit la lumină și s-au făcut cunoscuți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bucuria începe acolo de unde încetează disconfortul, și oricăruia dintre noi îi vine greu să se miște, atunci când trăiește cu un ghimpe în coaste, care nu-i dă pace defel! Tot ascultând, pe chipul tânărului începea să se zugrăvească pronunțat mirarea, amestecată cu mâhnire și cu indignare. El îi ceru din priviri Mariei să vorbească mai departe, iar aceasta îl ascultă numaidecât și zise: - Acum, eu trăiesc într-un azil plin cu nebuni, fiind și eu socotită, la rândul meu, unul dintre
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu se sperie de nimic, începea ușor, dar precis, să pună stăpânire cu adevărat pe judecata ei, dominând-o. Aici, cititorul, devenit, poate, dintr-odată bănuitor, trebuie să afle că, într-o inimă sensibilă - ce pulsează puternic de mâhnire multă, amestecată cu regretul de a nu avea putința de a-i explica originea celor ce sunt în putere s-o vindece -, hotarul dintre dreapta judecată și întunecarea ei poate la fel de ușor a fi încălcat, precum poate fi încălcată sensibilitatea demnă de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în toate părțile, încât parcă ziceai că-i proaspăt desprins dintr-o scenă de balet. - Ei bine, vreau să-ți spun acum, chiar din capul locului, că necredința mea n-are nimic de-a face cu drogurile. Să nu mai amesteci niciodată lucrurile, așa te sfătuiesc! Pe urmă, ca să te luminez și ca să nu mai aberezi atât, îți mai spun și că eu n-am făcut altceva drogându-mă, decât să-mi caut fericirea, atât. Drogurile nu reprezintă decât un simplu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ferestre. Am tresărit. Sigur, m-am Înșelat. Nu puteau să urle lupii În plină zi și atât de aproape de oraș. * Neprimind niciun telefon, am deschis calculatorul, cu speranța că voi găsi un semn. Da. Era un mesaj. Devenisem nerăbdătoare, bucurie amestecată cu teamă. Mesajul: 1. „Mâine ajung acasă”. 2. „Îmi voi lua lucrurile și voi pleca pentru totdeauna”. Am citit, recitit de câteva ori, ca Într-o stare de transă. Nu aveam nici un fel de reacție. După câteva minute de stupefacție
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să urmeze... A venit din nou vremea să găsim cât mai repede o soluție de salvare din această situație chinuitoare. În Învălmășeala care s-a creat, portărelul ne-a săpat din vedere, moment În care am rupt-o la fugă, amestecându-ne cu ceilalți elevi. Uniformele ne-au ajutat mult să ne pierdem urma. În ziua de luni, aveam atelier după-amiaza. O parte din interniști au coborât pentru a-și face temele. Am intrat și noi În clasă și ne-am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-și hrănească copilașii, se gândea mereu ce să le mai gătească. Avea câteva găini. Când se adunau ceva ouă, le zicea copiilor: - Astăzi vom mânca scrobușor cu apă bună! Scrobul era un fel de mâncare pregătită din ouă bătute (uneori amestecate cu brânză, jumări, ceapă, mărar) și coapte la foc mic. Această mamă inventase încă un fel de scrob: bătea ouăle bine, bătea și ceva făină de grâu cu apă „bună”, care era adusă anume de la acea fântână, le amesteca, le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
uneori amestecate cu brânză, jumări, ceapă, mărar) și coapte la foc mic. Această mamă inventase încă un fel de scrob: bătea ouăle bine, bătea și ceva făină de grâu cu apă „bună”, care era adusă anume de la acea fântână, le amesteca, le mai bătea puțin, adăugându-le sare și le cocea la foc în ulei cu puțină ceapă prăjită. Însoțit de mămăligă caldă, copiii mâncau scrobușorul cu apă bună, ca în zilele de sărbători. De atunci, la noi în sat, când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
transformat într-un abur lăptos, spectatorii în obiecte imponderabile, pluteau prin văzduh ca vedeniile, Zinzin s-a înfipt cu picioarele în podea și a cântat ca o apucată, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul cerului curgeau picuri de lumină, sunetele pluteau în albastru, dincolo de simțuri cineva povestea învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva murea în univers, e greu pe pământ, e greu și în ceruri, nimeni nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sunetele guturale, e un fel de părculeț, oamenii se plimbă, mănâncă, tinerii se sărută, unii stau întinși pe bănci, închid ochii, alunec în vis de parcă aș păși printr-o poartă. Aide umbla de două ceasuri fără rost, colindând piața, se amestecase printre cumpărători și nu scăpase de un sentiment ciudat de panică. Simțurile îi erau încordate la maximum, niciun gând, însă, nicio dorință nu se articula. Se strecura printre oameni cu senzația că este urmărită. Nu mai avusese niciodată acest sentiment
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]