5,855 matches
-
rămas să discut cu un cetățean care mă întrebase ceva, o banalitate cred, că am și uitat ce voia, atunci Gilă a dispărut. M-am uitat în stânga, în dreapta, în sus, în jos, în față, în spate, nimic, prietenul meu, halal amic, dispăruse. Am alegat peste tot, nu a fost chip să-l găsesc. -Auzi mă Piticule, dar în sus și în jos de ce te-ai uitat mă? Credeai că zboară? -Da, acum cu aparatele astea sofisticate orice e posibil. Putea să
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
lovește sub centură: să răspundă de ”cazul Oprea” cei care l-au creat, făcând dintr-un modest ofițer de intendență ditamai generalul, lider de partid și candidat (era cât p-aci!) la funcția de premier! Unul dintre ei era chiar amicul Ponta @ Pentru care s-a facut o derogare la codul de conduită fiind pus pe listele de candidați chiar așa, aflat sub urmărire penală. Este, de fapt , un precedent, ca să poată fi puși și alții, cum ar fi...Dragnea! @ Toată
Ce s-a mai întâmplat în această săptămână? Hai să răsfoim ziarele şi să revedem ştirile. [Corola-blog/BlogPost/92355_a_93647]
-
prezidențial, împreună cu soția, dar aceasta pe cheltuială proprie) la New York, unde va participa la summit-ul ONU și unde va fi invitat la recepția oferită de Barack Obama @ Blaga la DNA. Ca martor - spune el - într-un dosar în care amicul său, chestorul Liviu Popa a fost autorul unui accident rutier conducând mașina co-liderului PNL. Problema este că, de fapt, DNA anchetează niște suspiciuni de corupție față de Popa, accidentul fiind de competența poliției @ Gabriel Oprea a scăpat de dosarul privind uciderea
Ce s-a mai întâmplat în această săptămână? Hai să răsfoim ziarele şi să revedem ştirile. [Corola-blog/BlogPost/92355_a_93647]
-
Slavici, după ce „Tribuna” se află în dificultate, Titu Maiorescu îl chemă pe Coșbuc la București, unde vine „pe la mijlocul lunii decembrie 1889”, unde primește o funcție într-un serviciu al arhitecturii din Ministerul Cultelor, de unde, nemulțumit, demisionează. Între timp, în revistele „Amicul familiei”, din Gherla și Cluj, publică poezia „Romanța”, iar în „Convorbiri literare”, poeziile „La oglindă” și „Rea de plată”. Colaborează, în continuare, la „Tribuna”, publicând poeziile „Pe lângă boi”, „Trei, Doamne, și toți trei”, „Rea de plată”. Venit în București, „Titu
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
lui Timotei Popovici a fost datat: 08.10.1896. Din acel an și până în 1900, muzicianul lugojan a trimis preotului-profesor Timotei Popovici doar cinci scrisori a căror incipit (mod de adresare a fost: „Dragă Timo!“ și de încheiere „Al tău amic“, „Te sărută al tău amic“ și „Servus“ toate acestea făcâd dovada unei evidente prietenii. Iată câteva din problemele abordate în corespondența la care ne referim: schimbul de partituri muzicale proprii ori ale altor compozitori; realizările pe plan concertistic; vești despre
LA COMEMORAREA A 150 DE ANI DE LA NAŞTEREA COMPOZITORULUI ION VIDU [Corola-blog/BlogPost/92511_a_93803]
-
datat: 08.10.1896. Din acel an și până în 1900, muzicianul lugojan a trimis preotului-profesor Timotei Popovici doar cinci scrisori a căror incipit (mod de adresare a fost: „Dragă Timo!“ și de încheiere „Al tău amic“, „Te sărută al tău amic“ și „Servus“ toate acestea făcâd dovada unei evidente prietenii. Iată câteva din problemele abordate în corespondența la care ne referim: schimbul de partituri muzicale proprii ori ale altor compozitori; realizările pe plan concertistic; vești despre membrii familiei și prieteni; invitații
LA COMEMORAREA A 150 DE ANI DE LA NAŞTEREA COMPOZITORULUI ION VIDU [Corola-blog/BlogPost/92511_a_93803]
-
face fără resentimentele lui X Y Z și cum m-aș descurcă într-un climat flasc în care cei care mă detesta (nu mulți, dar marcanți) ar dispărea că prin farmec. Ce m-aș face dacă aș fi înconjurat de amici, de înși care îmi spun că mă prețuiesc și că mi-au citit ultima carte, etc. Nu m-aș simți deloc confortabil. Nici nu șunt obișnuit așa prin educație, din viața literară, din politică și massmedia după 89. Pesemne că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93068_a_94360]
-
se vând unele cărți, mai ceva ca pâinea caldă: autorii lor sunt persoane importante în acest stat și de, în felul acesta, cumpărătorii se pot lăuda că au plecat de la acea lansare de carte cu prețiosul autograf al scriitorului. Printre amici vor face furori, când le vor flutura înaintea ochilor prețioasa semnătură, care și acum valorează enorm, darămite peste câțiva ani! Munții de hârtie care s-au scris de-a lungul timpului demonstrează apartenența românilor la cultură? Desigur, nu generalizăm. Să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93325_a_94617]
-
dl Nițu și ciracii săi din D.P.R.R.P. și de pe unde or mai fi ei, și-au pierdut controlul. Din dorința de a părea activi, dau cu noroi în liderii adevărați ai minorității românești și transmit la București realizări fictive. Un amic, uns cu toate alifiile, dealtminteri un mucalit destul de serios, mi-a mărturisit cum s-au ,,recrutat” săptămâna trecută, cu hoțomăneală, cativa aplaudaci din dreapta Dunării pentru a fi de față la epocala întâlnire a unor farsori de la D.P.R.R.P., veniți, chipurile, la
,,Dalmaţienii” consulului român din Timoc [Corola-blog/BlogPost/93367_a_94659]
-
ca dintr-un Izvor de Viață dătător. Cine are răbdare să parcugă vasta sa operă va înțelege că a trăit așa cum a grăit prin cuvânt... ”Pe calea faptelor bune, noi, totdeauna ne vom întâlni. Domnia Voastră veți avea în mine un amic nedeslipit și serv al datoriilor sale, și eu, în Domnia Voastră, frații și amici mei cei iubiți”, spunea Melchisedec Ștefănescu la înscăunarea sa ca Episcop al Romanului. Loc unde a slujit din mai 1879 și până în 16 mai 1892, când Vlădica
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
sa operă va înțelege că a trăit așa cum a grăit prin cuvânt... ”Pe calea faptelor bune, noi, totdeauna ne vom întâlni. Domnia Voastră veți avea în mine un amic nedeslipit și serv al datoriilor sale, și eu, în Domnia Voastră, frații și amici mei cei iubiți”, spunea Melchisedec Ștefănescu la înscăunarea sa ca Episcop al Romanului. Loc unde a slujit din mai 1879 și până în 16 mai 1892, când Vlădica Melchisedec ”s-a adăugat la neamul de sub țară”... Pierderea ce încercăm astăzi prin
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
bisect. Alegătorilor li se dă o zi în plus pentru a se informa mai bine în vederea exercițiilor electorale ce urmează! În Duminica Orbului! Deși e una singură, anul ăsta se vor declara două. De primăvară și de toamnă! Văd că amicul Radu Tudor n-a avut somn în noaptea dintre ani. În prima zi a anului mă întreaba, pe facebook, dis-de-dimineață: „Cu cine votați?” E mult prea devreme, amice, pentru a răspunde la această întrebare! Mult prea devreme! Întâi să vedem
TABLETA DE WEEKEND (136): GÂNDURI DE GERAR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383186_a_384515]
-
ne petrecem vacanța de iarnă, în România. Duc băiatul la Virgil, apoi vin la București, să petrecem acest timp împreună. Îmi este dor de noi, Ștefane! Bucuria lui Ștefan era pe măsura veștii. Se grăbi să i-a legătura cu amicul său, patron la un hotel în Poiană, acolo își dorea să petreacă frumoasele zile de vacanță. Nu sperase să aibă parte de această bucurie, dar iată că, se poate. Știa că Virgil nu este amator de cabane sau localuri cu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
mine privindu-mă cu superioritate, dar habar nu are de muzică, de altfel nici fiica ei nu e bună de ceva. Așa gândea realistă, tânăra Carmen, ce trebuia să intre în jocul nemilos de care pe care. Sunt fripta de amici neobrăzați, am fost nevoită să trec singură prin porcăria de avort, pe autor nu l-a durut nici macar degetul, gândea ea. Carmen era hotărâtă să lupte cu viața. Așa că puse, încet și cu răbdarea ocheadelor nevinovate, stăpânire pe inimă lui
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
În cutia poștală am găsit, desenată pe o notă de plată, schița afișului pe care l-am conturat în Stațiunea. Pasărea, șarpele decapitat; dedesubt, KK! E vorba, cred, de o glumă proastă. Bună, de fapt; poate nițel deplasată. Isprava vreunui amic scriitor; am citit, câtorva, mici fragmente din roman. Chiar am publicat câteva zeci de pagini în reviste, dar nimic despre afișul criptic. Unul dintre invitați, probabil, a răsfoit manuscrisul în vreme ce pregăteam cafeaua și acum se amuză. O explicație. Ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ocazie, să-l tragă de limbă, să-l încurajeze în tendința lui de nesupunere, însă Doctorul a simțit primejdia și nu scapă nici un prilej pentru a-l ridica în slavă pe Magistrat. Pe listă, cei doi se regăsesc alături, inamici/amici. Nu mai există criterii sigure pentru a stabili alianțe sau pentru a declanșa războaie, nimeni nu se mai simte în siguranță. Locuitorii, aproape toți, sunt - iarăși - împotriva Magistratului, a Castelanului - „Nu vrem un rege(!Ă!” - a Filozofului, a Actorului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
acolo. Nu știu la ce mi-ar fi folosit, În condițiile date, banii, dar opinia generală este că, indiferent de condiții, e preferabil să-i ai decât să nu-i ai. Personal, agream mai mult punctul de vedere al unui amic bucureștean hedonist și cârciumist cât cuprinde, care declara ritos, de câte ori avea ocazia: „Domnule, În problema banilor există o singură soluție: să te porți, când Îi ai, ca și când nu i-ai avea, iar când nu-i ai, ca și când i-ai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să-i faci, uneori, până și savanții cei mai redutabili au limitele lor. 19 A urmat, firește, interogatoriul. Exagerez, a fost o discuție calmă și civilizată. Poate și pentru că la ea a participat, În afară de cel la care mă așteptam - despre amicul Zoran vorbesc -, și doctorul Wagner. De fapt, el a condus dialogul, Zoran mai mult a dat din cap și a zâmbit În felul lui stereotip și enervant. - Domnule profesor, a Început Magistrul, ne surprindeți cu reacțiile acestea intempestive, nu păreați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
m-am și Întrebat: oare când se duce să facă nani și-l deșurubează, Îl Împăturește și-l pune sub pernă, ca să-l aibă la Îndemână pentru orice eventualitate? Și cum naiba dădea ăsta ordine autoritare subordonaților? Rânjind? Surâzător, surâzător amicul Zoran, dar fără prea mult timp de pierdut. M-a luat direct, trecând peste etapa convențională a introducerii politicoase și amabile: - Mister Adam, ați aflat, desigur, că m-am numărat printre puținii susținători ai prezenței dumneavoastră vii aici. Subliniez: vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
două rînduri de vile cu balconașe cochete la stradă și cu mansardă, ale cărei ferestre circulare par niște hublouri de vapor, se află o grădină de vară. La o masă mai retrasă Niki Bârsan este absorbit Într-o discuție cu amicul său mai vîrstnic, domnul Algazi. Bătrînul pare o apariție din alt secol; poartă pălărie de pai și lavalieră, iar deasupra pantofilor scîlciați niște ghetre a căror culoare e greu de stabilit. Stă cu bărbia ascuțită proptită-n baston și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că eram gata să-l dau afară, cînd m-a luat deoparte să mă invite la o masă „ca pe vremuri“, așa zicea. Propunerea nu mă tenta, Îți dai seama, de aceea i-am pus condiții. Nu vin decît cu amicii mei, zic, Îi știi, Relu, Sandu, Titi Ciontea - ăla cu ochelari, de face colajele alea apocaliptice, l-au respins și pe el la ultimul salon -, eventual Guță, chitaristul de la Savoy și, bineînțeles, Wanda. În loc să o lase mai moale, Îl văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Unii crezându-se Bach, alți Henry Miller, alți Bukowski, alții Ayrton Senna, alții Dumnezeu și cine știe mai cine... De ce nu puteau fi ei înșiși? Din ce în ce mai nemulțumit, m-am ridicat. Știam că n-aveam să mai intru niciodată în casa amicului meu, chiar dacă într-un fel misterios puteam spune că țineam la el. Aveam să fac singur filmul cândva, dacă Dumnezeu m-ar ajuta să am banii. - Ce faci? m-a întrebat el. Pleci? - M-am cărat, moșule, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mică între două situații fără nici cea mai mică legătură între ele și al căror principal protagonist eram, bineînțeles, tot eu. În urmă cu probabil câteva zile, nu mai mult, bănuiam și speram eu îngrijorat, la petrecerea celor mai buni amici ai mei, bând monstruos, apoi cu siguranță în pat cu o tânără pe care abia o cunoscusem, pentru ca acum să mă aflu... unde? Pe trotuarul acestei clădiri impresionante și ploioase care este Uniunea Scriitorilor din Jackson City, cu o valiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sale, se apropie de poarta înaltă și bătu ușor în ea. Poarta se deschisese imediat și Vlad se strecură înăuntru. Îi trebuia o nouă identitate, acesta era motivul pentru care venise acolo. Mai apelase și cu alte prilejuri la serviciile amicului său și fusese servit de fiecare dată fără reproș. Desigur că nu era ieftin dar aceasta era acum cea mai mică problemă de care să țină seama. Turcul avea o rețea prin care făcea rost de cărți de identitate furate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gîzuliță, că are să ți-i pună viața. Mai mulți cenacliști și-au murmurarat asentimentul. Barceló i-a făcut semn unui ospătar ce arăta de parcă tocmai urma să fie declarat monument istoric să se apropie să ia comanda. — Un coniac pentru amicul meu Sempere, din acela bun, iar pentru vlăstar un lapte bătut, că are de crescut. Ah, și aduceți cîteva feliuțe de șuncă, dar să nu fie ca acelea de mai Înainte, da, că pentru cauciuc există casa Pirelli, a răcnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]