1,439 matches
-
postcontrast (6, 11) (fig. 8.3.). Chiștii sunt mai bine evidențiați după administrarea substanței de contrast iodate, datorită diferenței mari de atenuare între parenchimul renal normal și chist. în stadiile avansate ale ADPKD, secțiunile CT fără contrast arată calcificări arciforme, amorfe și/sau calculi. Hemoragia acută într-un chist se evidențiază ca o masă omogenă, hiperdensă la examinarea fără substanța de contrast (40-100 UH) și hipodensă la secțiunile cu contrast (fenomen flip-flop). Pe măsură ce se organizează hemoragia, scade atenuarea, crește grosimea peretelui
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
al rîului Nistru, protejînd acea "Intermarium" a Renașterii, cale de trecere care lega Lembergul și vadul său comercial de Cetatea Albă - mina de aur a Moldovei care îi umplea visteria. Ultimul bastion al Europei, acest fruntariu balto-pontic de la limita lumii amorfe, barbare, a contribuit la structura și la unitatea Occidentului". În cîteva pagini este redată creșterea și decăderea Moldovei, avatarurile ce-i însoțeau ciuntirile teritoriale etc. Nu-i uitat nici Iașul și atmosfera lui descrisă în termeni asemănători cu cei ai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
postoperatorie, deoarece manifestările clinice (dispnee, febră, tahicardie) pot fi atribuite greșit bolii cardiace de bază sau unor complicații pulmonare, ca atelectazia. Astfel, pledează pentru un diagnostic pozitiv: comunicarea dintre spațiul retrosternal și cel presternal, pierderea integrității țesutului gras retrosternal, mase amorfe localizate în același țesut grăsos. Trebuie avut în vedere că bule de gaz se pot întâlni în spațiul retrosternal până la 7 zile postoperator și mase bine delimitate cu densități mai mari de 28 UH reprezintă expresia unui hematom. Examenul CT
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
spre adâncimile textului a Înțelesurilor nou create. Intimitatea funcționează, la nivel textual, ca un substitut de principiu estetic. El individualizează În mod spontan scriitorul care a optat pentru narațiunea confesivă, redublând mecanismele de producere a textului literar. Scos din contextul amorf În care existase până atunci, cuvântul ascuns intră Într-un fel de alergie la singurătate, creîndu-și propria lume. Intimul e „În altă parte”! Structură secretă și centru invizibil, intimitatea devine personajul central, obligatoriu și esențial al unui text involuntar, În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
realitate, autoportretul Începe să existe din chiar clipa În care scriitorul așterne pe hârtie prima literă a monologului său confesiv. Firește, autoportretul psihologic premerge autodescripția fizică, realitatea jurnalului dictând și ordinea intrării În scenă a eu-rilor suprapuse existente În materia amorfă a scrierii. „Se Înțelege așadar că autoportretul În jurnalul intim se află pretutindeni și nicăieri”, scrie Béatrice Didier 3, simplificând o faimoasă definiție a divinității, dar și a utopiei. Se Înțelege de aici că decuparea, izolarea autoportretului implică prezența unei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o faimoasă definiție a divinității, dar și a utopiei. Se Înțelege de aici că decuparea, izolarea autoportretului implică prezența unei a doua persoane: lectorul. Pierdut În neutralitatea paginii de hârtie, jurnalul necitit (adică neinterpretat prin lectură) rămâne o simplă materie amorfă, neorganizată, haotică și, de cele mai multe ori, obscură. Pactul secretului atât de des invocat nu e decât o vorbă fără acoperire: jurnalul Începe să existe doar atunci când a depășit granița constrângătoare a anonimatului și intră În circuitul public. Oricât de mult
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
talentul. Dar nu talentul În stare pură, ci tensiunea filtrată de dorința de autocunoaștere sau, după caz, de autoexpunere. El reordonează, după legi la fel de impenetrabile, fragmentele ce păreau să se disperseze permanent sau, În orice caz, să rămână simple segmente amorfe dintr-o improbabilă serie de lumi paralele. Or, talentul unifică miraculos particulele și senzațiile cărora subiectivitatea amenința să le dea un contur cu totul lipsit de claritate. Numai că acest autoportret prin ricoșeu este suma imperceptibilă a unui șir de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a eului creator, autobiografia poate decide În bună măsură, cu cele mai adecvate argumente, dacă un text aparține sau nu literaturii. Înseși modalitățile prin care el ia naștere depun mărturie pentru procesul, indescriptibil, de altfel, prin care un text, un amorf, inexpresiv conglomerat de semne Începe să prindă viață și să se transforme În obiect literar. Echivalarea dintre autoportret și enciclopedie pare forțată doar la prima vedere. La o a doua privire, omologia e aproape desăvârșită: autoportretul narează istoria unui individ
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
stil, ci de o imagine reală, construită pas cu pas, de dorință, de acțiune, de experiența sinelui. Treptat, apropierea de această ficțiune devine cea mai palpabilă dintre realități, singura perspectivă din care eul se poate privi pe sine. Copleșit de amorful zilei fără semnificație, scriitorul se opune uniformizării, refugiindu-se În ceea ce va deveni eul său adevărat. Raportările nu se mai fac la ceea ce se află În imediata apropiere, ci la proiecția idealizată a existenței. Din perspectivă a existentului, el devine
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Această susținere psihoterapeutică reprezintă un mare efort pentru recuperator, de aceea recomandăm a evita bolnavii care nu vor să colaboreze. Fac mai greu progrese cei cu depresie psihică marcată, cei agitați, amnezicii, cei cu un echilibru psihic labil, cu temperament amorf, lipsiți de voință. Sigur că și aspectele psihologice pot fi parțial corectate, aceasta fiind una din laturile psihoterapeutice ale recuperării. Am amintit toate aceste aspecte pentru ca recuperatorul să cântărească bine dacă eforturile vor fi compensate de un progres satisfăcător, având
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
C4 și produșii activați ai complementului sunt localizați la nivelul plăcilor amiloide, deși cascada poate să nu avanseze dincolo de C3 (Veerhuis și colab., 1995). Componenta C1q este prezentă în mod particular în plăcile amiloide cu fibrile Aβ, comparativ cu cele amorfe; Aβ pare a induce producția de C1q în neuroni (Afagh și colab., 1996). C1q crește agregarea de Aβ (Webster și colab., 1994), iar studiile pe șoareci mutanți APP cu deficiență de C1q au demonstrat un rol de pivot al C1q
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
autoapărare ale societății românești au intrat din nou în alertă. Iar de rezistență civico-morală activă nu mai poate fi vorba decât tot la o elită de intelectuali. Ei singuri au protestat, au scris articole polemice, au făcut interpelări. Nu societatea amorfă, indiferentă, indecisă, subdezvoltată civic și moral. Pentru această societate n-avea sens să moară, orice s-ar spune, D. Iuga. Doar că omul politic lucrează, cum se spune, cu materialul clientului. Nu poate inventa peste noapte alți români. Fără o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
stat. Este noua clasă conducătoare de care a vorbit M. Djilas apoi M. Voslenski, fenomenul cel mai caracteristic al societății de tip sovietic. Distrugerea vechilor structuri țărănești, dublată de a orașului burghez, a dus la pulverizare și la o dezrădăcinare amorfă de masă. în același timp, clasa conducătoare se transformă, tot mai mult, după 1989, în rețele mafiote. Ea percepe Statul ca o proprietate personală definitivă, nedispusă să cedeze cetățeanului (pură ficțiune constituțională) nici un drept real. Surprinde chiar că Alina Mungiu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
onești cu ei înșiși până la capăt... Nu acceptăm, pe de altă parte, nici sofismul primatului definitiv al fragmentului, proclamat genul specific și exemplar al epocii post moderne, formulă incomparabilă de expresie etc. Adesea el nu camuflează, în realitate, decât spiritul amorf, improvizația, o idee sau o inspirație de moment. De asemenea, incapacitatea de a construi, absența unui proiect cultural personal, mondenitatea mai ales a prezenței publicistice, dacă se poate cotidiene, prin acceptarea tuturor comenzilor telefonice. Este și explicația marelui număr de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
topoi ai cunoașterii enciclopedice. Noi le-am denumit, alături de alții, în teoria literaturii și în comparatistică, invariante sau constante. Deci, o deosebită atenție pentru regularitățile tipice, duratele lungi, constantele și invariantele oricărui conglomerat enciclopedic, la prima vedere încă indistinct și amorf. în felul acesta, el poate fi efectiv perceptibil și asimilabil. Dar, pentru aceasta este nevoie de cu totul altă optică și metodologie culturală. începând cu cea a învățământului superior și terminând cu un anume stil de lucru, adevăratul nod al
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ipsos se datorează parțial și faptului că trăsăturile, tușele, liniile sau muchiile din aceste reproduceri nu au fost create, ca în cazul originalelor, de forțele active din traiectoria mișcărilor, ci de presiunea perpendiculară a mașinii de imprimat sau din fluidul amorf de ipsos. Din perspectiva acestor notații despre grafologia artei și despre imaginea care poate fi denumită, ca și scrisul de mână, prin scriitură și care, ca și scrisul de mână, este un fel de diagramă vie de forțe artistice, se
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
pe noile condiții de trai. Ființa obișnuită cu spațiile largi și cu oamenii solitari, tăcuți, care nu-și caută prezența și nu-și încalcă intimitatea e acum înghesuită agresiv prin metrouri, silită să respire același aer viciat cu o mulțime amorfă și să se atingă involuntar de sute de necunoscuți. Neașteptat însă e să descoperim că ruptura nu este dureroasă, că absența se dizolvă în transformare, iar noul nu ia locul vechiului, ci doar îl sublimează. Marie-Hélène Lafon ne oferă un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
realistă asupra politicii ar putea fi nu cel mai puternic, ci cel mai slab punct al cărții sale. Ideea lui Rob Walker că "orice analiză care îi așează în mod forțat pe Platon și pe Woodrow Wilson în aceeași categorie amorfă a "idealiștilor" este, în cel mai bun caz, perversă" (Walker 1980: 27) se aplică și conceptului său de realism, în care Machiavelli se întîlnește cu Marx și cu Hitler. Realismul apare ca o categorie reziduală, care reunește toți materialiștii economiei
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
originalitate stă în a fi intuit înaintea lui I. Barbu o poezie panteistică, rece, carbonică, evocatoare a forțelor geologice, de a fi compus privind "prin lentile negre" madrigale astronomice și a fi îndreptat imnuri "către minerale". Cuarțuri, cărbuni, ametiste, forme amorfe de rocă; forme artiste sub care estetica sufocă. I. PELTZ După o lungă activitate obscură, I. Peltz s-a făcut în Calea Văcărești și Foc în Hanul cu tei evocatorul evreimii din București, determinând în chipul acesta și o varietate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ce orbește ochii și apleacă frunțile. Și înfioară, rodnic, adâncurile sufletului. MIRCEA ELIADE N. Iorga a fost uluitor în însușiri ca și-n defecte, a fost mare-n cele slabe și slab în cele mari, a scânteiat și a fost amorf, a scris unele opere care-l situează pe primul plan și a scris altele care-l descalifică, ca erudit a uimit cu puterea lui de-a aduna sau cu ușurătatea de-a confunda. Poligraf de neobosită activitate, a voit să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
lăsată pe seama inițiativei auctoriale omnisciente. Următoarele cărți vor accentua cercetarea fluxului psihic, înfățișat în instantanee disparate, ce corespund dinamicii extrem de mobile a eului aflat în continuă schimbare sau chiar alterare: pot fi surprinse ipostaze ale unor maladii derivate din masa amorfă, cenușie, covârșitoare a cotidianului. Microtextele romanelor ce corespund acestui proiect înfățișează secvențe de viață cu substanța psihică și reacția afectivă expurgate, marcată fiind intervenția autorului, care a renunțat la situarea în postura omniscientă și acum, poate fi descoperit sub diferite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
este întotdeauna deosebit de intensă și se caracterizează prin tumefierea celulelor endoteliale și proliferarea celulelor țesutului adventicial, care se amestecă cu celulele infiltratului. Necroza rezultă din degenerescența elementelor celulare din mai mulți foliculi adunați în noduli. Necroza dă naștere unei substanțe amorfe, albicioase, cu aspectul de castană crudă. Această masă necrotică, ramolindu-se, dă naștere unei ulcerații care apare cu marginile groase tăiate perpendicular. Scleroza rezultă din infiltratul limfo-plasmocitar perivascular, bine reprezentat la periferia gomei. Ea este cea care conferă caracterul de
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
decât dacă se referă la ceva ce este, într-un anumit sens, epuizat și scos din circulație. Pretenția de a înțelege contemporaneitatea este, de aceea, adeseori, percepută ca un soi de violență conceptuală, ca o imobilizare de energii fluide și amorfe ale absolut necesarului (dar insuficientului) acum din prezent într-o formă care poate fi înțeleasă și exprimată verbal grație deciziilor fundamentale și irevocabile ale selecției critice" (Steven Connor, op. cit., p. 13 [s. a.]). 6 Kirsten Simonsen, "Planning on "Postmodern" Conditions", în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Sergentul, Frații Jderi, folosind o retorică simplă și eficientă. O retorică a eroismului popular, aceea ce cultivă inima de foc și brațul de oțel. Un lirism al sinecdocei. Inima bravă și brațul tare stau față În față cu o păgînitate amorfă, indistinctă, urîtă... Jder Nistor, vînătorul, intră-n turci „năpraznic cum intră În cîrd omorul”. Eroul lui Alecsandri este totdeauna copleșit de numărul adversarilor, copleșit dar nu Înfrînt: obstacolele se dovedesc, la urmă, a fi trepte ale izbînzii sale. Se observă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fibre contractile intracelulare, a căror contracție determină modificarea formei și volumului celulelor endoteliale, dar nu există dovezi privind implicarea acestor fenomene în reglarea fluxului sanguin la nivel capilar, ci doar a permeabilității peretelui capilar. Membrana bazală este o matrice mucopolizaharidică amorfă, ce conține colagen nefibrilar și prezintă un aspect poros. Stratul endotelial poate fi continuu, fără pori intercelulari, ca în sistemul nervos central, sau poate prezenta pori cu diametru de ~4 nm (max. 10 nm) (mușchi, țesutul adipos, plamân). In capilarele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]