2,503 matches
-
la stimuli externi este explicată de interdependența răspunsurilor așa încât stingerea răspunsului supraordonat va duce la stingerea răspunsului subordonat, apărând generalizarea stingerii . Se poate identifica o analogie a teoriei lui Ferster cu teoriile învățării: majoritatea pierderilor în viață (pierderea unei relații amoroase, a locului de muncă etc.) pot constitui tot atâtea pierderi ale unor surse importante de întărire, la fel cum pierderea asocierii dintre stimulul condiționat cu cel necondiționat duce la extincția sau stingerea răspunsului comportamental. Schimbările din mediu pot determina schimbări
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
orice obiect care le însoțește. O asemenea concepție este bine reprezentată în muzeele etnografice: toate producțiile materiale (singurele care se pretează expunerii?) sunt expuse în contextul lor "cultural". Bunurile sunt prezentate ca suporturi ale acțiunilor rituale, magice, religioase, războinice, vânătorești, amoroase, de muncă, de prestigiu, alimentare... Prin imaginație sau prin interpretare, se ajunge să se conceapă cum erau acestea activate pentru "a pune la lucru" cultura în grupurile sociale. Aici, etnograful se apropie de demersul de deducție al arheologului; • dimensiunea ideală
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cu ajutorul unor elemente preexistente. El nu creează din prima și nu suscită niciodată realitatea materiei și a formei: "La origine, realitatea trăită poate fi la fel de decisivă pentru viața artistului ca și o aparență cât se poate de insignifiantă: o pasiune amoroasă sau un fruct așezat pe masă. Ceea ce o distinge este doar imperiosul său apel la durată. Acestui apel i se supune artistul și de aici începe munca lui. Această muncă, întâi interioară, abia conștientă, este misterioasa transformare a acestei realități
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
admirației și curiozității celei mai vii pe care tabloul vieții îl poate oferi celui care este în stare de a contempla. Este un joc de ape alcătuit din toate farmecele naturii adunate într-un singur tort (Ch. Baudelaire). Bucuria vieții amoroase efective începe să scadă, până rămâne numai veleitatea fără împlinire. Dar înțeleptul trebuie să-i învețe și pe alții să se bucure de ce au și să nu se întristeze din vina lipsurilor. Există un tip de mizantropie agresivă, care urăște
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
dar care acum i se păreau a fi importante pentru că "știau anecdote", anecdote din vremea lui. La casa Mitropoliei, de lângă Schit, se afla un clujean, dl Hossu, pe care l-a rugat să ne însoțească și să ne povestească "viața amoroasă a lui Blaga și Roșca". "Habar nu aveți câte anecdote știe omul ăsta", repeta întruna, în timp ce urca spre casa de lângă Schit, pentru a-l întîlni pe dl Hossu. Pe el, care făcuse apologia bătrâneții ca fiind punctul absolut de acumulare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu apare nici măcar o singură dată în cele 600 de pagini standard ale celebrissimului volum, ba mai rău, e pomenit, înlăuntrul unei enumerări, într-o notă de subsol de la pagina 190. Filozofia are, așadar, voie să pătrundă într-un discurs amoros și să contribuie la alcătuirea lui (pasaje întregi din declarațiile făcute "domnișoarei Arendt" sânt scrise în cel mai crâncen "cod heideg-gerian"), în vreme ce amorul dă rău într-un discurs filozofic și trebuie, în consecință, ignorat. Dar de ce? 7 noiembrie Am instituit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trădător și subliniază nevoia acerbă de libertate, de evadare din constrângătoarele precepte și canoane patriarhale, ce atentau nu doar fizic, ci și emoțional, la posibilitatea femeii de a se manifesta ca o creatură independentă în cadrul căsătoriei, dar și al relațiilor amoroase.87 Exemplele din regnul animal, deși de o factură simplă, întăresc nevoia eliberării femeii din prizonieratul conjugal, care nu face decât să accentueze dorințele interzise, să exacerbeze sentimentul unei condamnări a firii la un ascetism care nu îi este firesc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Review”, vol. XIX, nr. XLIV, July 1824, p. 86. 108 Lucy Hardy, The Women of Boccaccio, în „Belgravia”, vol. XCIX, nr. 391, June, 1899, p. 719. 45 Personajul feminin din operele celor doi mari scriitori ia mereu inițiativa în relația amoroasă, inventează de fiecare dată un șiretlic de cucerire, o adevărată strategie, se impune prin inteligență, dezinvoltură, putere de decizie. Uneori reușește chiar să atingă profunzimea lucrurilor, să descifreze esența existenței, elemente ale cunoașterii până nu demult destinate doar cugetării masculine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
afirmativ, insistă mai mult, suferă cumplit, își dă chiar viața pentru a demonstra imposibilitatea supraviețuirii fără ființa iubită (IV, 8). Rămânând rece, femeia își dezvăluie un întreg potențial practic, pragmatic, de puternică ancorare în real. În calitate de inițiator al unei legături amoroase, personajul masculin se poate dovedi și prefăcut, de o viclenie remarcabilă (IV, 2), însușiri ce sunt mai mult apanajul femeilor, dar pe care, iată, naratorii boccaccești sau chaucerieni le atribuie virilității, tot din dorința de a o umaniza, de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
al istorioarelor de astăzi” 201 . Aprecierea deosebită pe care o arată înțelepciunii, iscusinței și vicleniei feminine este subliniată și în a noua și a zecea povestire în care o văduvă de o frumusețe răpitoare reușește să se salveze de insistențele amoroase ale unor tineri, supunându-i unor probe imposibil de trecut, iar o tânără din peisajul lumii antice, Sofronia, se conformează împrejurărilor vieții și îl acceptă pe cel care o iubea cu înfocare. O altă membră a brigatei, Emilia, își începe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
suicidale confirmă felul în care au fost efeminați de dragoste, deoarece sinuciderea este definită în poem, și de vechea tradiție din care acesta derivă, ca ultima alternativă a unei femei care este violată, abandonată sau altfel agresată în cadrul unei relații amoroase, sau care, asemenea personajului Alceste, se sacrifică pentru soțul ei. [...] Antoniu reprezintă eroul matur feminizat lamentabil și în cele din urmă distrus de pasiunea sa necontrolată, Piram este un adolescent care nu ajunge la maturitate deoarece se grăbește pe acest
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în perioada cavalerismului, ci ea își dovedește măiestria și statornicia sentimentelor față de un bărbat cumpătat, inteligent și prevăzător. Naratorul Panfilio surprinde puterea sentimentului iubirii care le determină pe femei să preia un rol activ, să dețină inițiativa într-o relație amoroasă: „dragostea îi ascuțea tot mai vârtos deșteptăciunea” 904 . Eroina, cu abilitate și ingeniozitate, trece testele impuse de servitor, chiar mai mult, și pe cea pe care o stabilise singură: de a se iubi cu cel atât de îndrăgit sub ochii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
firește, a doua variantă. și tinerii din povestirea a treia a zilei a doua, Alessandro și fiica regelui Angliei, reușesc să-și impună voința, oficializându-și relația, în ciuda statutului social, care părea a fi principala opreliște în acceptarea legăturii lor amoroase. Tinerele au de 927 Ibidem, vol. al II-lea, p. 60. 928 Ibidem, p. 39. 250 înfruntat frecvent mânia părinților intransigenți, cum este cazul în povestirea a șasea a zilei a doua, când, descoperiți în intimitatea dragostei lor într-o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dure: „nătângo”, „șarpe otrăvit” 936 , „ființă mârșavă și rea” 937 , „zăluda de femeie” 938 . Deși decade moral prin afișarea unei legături extraconjugale, donna demonicata știe să pledeze pentru propria cauză (o soție trebuie să-și îndeplinească debitum conjugale, iar afacerile amoroase nu au o legătură directă cu mariajul 939), dovedindu-se o feministă convinsă (VI. 7). Condamnabile grav devin și atunci când interesul pentru bunurile materiale primează în fața trăirii unei iubiri autentice (III. 8, VI. 4, VIII. 2). Totul este raportat la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tempo de marito,/ e se pur fosse, la sua libertate/ servare è troppo piș savio partito.”1001 O femeie îndrăgostită reprezenta o femeie în pericol de a-și pierde statutul social, de aici reticența personajului feminin în a accepta propunerile amoroase trebuie interpretată ca o dovadă de cumpătare, de echilibru, de înțelepciune practică.” 1002 Iubindu-l pe Troil, Cresida este conștientă că renunță la independența pe care i-o oferea statutul de femeie singură. „Din păcate ceea ce personajul feminin va conștientiza
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Decameronul, unde, în cele o sută de povestiri, a dat dovadă de echilibru și de amuzament benign la adresa slăbiciunilor firii umane. Textul poate fi înțeles mai bine ca o remedia amoris, un fel de rămas bun literar luat de la temele amoroase și pline de pasiune ale operelor precedente. Este un pamflet amar, în care Boccaccio se referă la femei în tirade violente, care realizează o abolire, o crudă distrugere a tot ceea ce însemna feminitate atrăgătoare și îndrumătoare. Titlul cărții, care a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
trădător și subliniază nevoia acerbă de libertate, de evadare din constrângătoarele precepte și canoane patriarhale, ce atentau nu doar fizic, ci și emoțional, la posibilitatea femeii de a se manifesta ca o creatură independentă în cadrul căsătoriei, dar și al relațiilor amoroase.87 Exemplele din regnul animal, deși de o factură simplă, întăresc nevoia eliberării femeii din prizonieratul conjugal, care nu face decât să accentueze dorințele interzise, să exacerbeze sentimentul unei condamnări a firii la un ascetism care nu îi este firesc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Review”, vol. XIX, nr. XLIV, July 1824, p. 86. 108 Lucy Hardy, The Women of Boccaccio, în „Belgravia”, vol. XCIX, nr. 391, June, 1899, p. 719. 45 Personajul feminin din operele celor doi mari scriitori ia mereu inițiativa în relația amoroasă, inventează de fiecare dată un șiretlic de cucerire, o adevărată strategie, se impune prin inteligență, dezinvoltură, putere de decizie. Uneori reușește chiar să atingă profunzimea lucrurilor, să descifreze esența existenței, elemente ale cunoașterii până nu demult destinate doar cugetării masculine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
afirmativ, insistă mai mult, suferă cumplit, își dă chiar viața pentru a demonstra imposibilitatea supraviețuirii fără ființa iubită (IV, 8). Rămânând rece, femeia își dezvăluie un întreg potențial practic, pragmatic, de puternică ancorare în real. În calitate de inițiator al unei legături amoroase, personajul masculin se poate dovedi și prefăcut, de o viclenie remarcabilă (IV, 2), însușiri ce sunt mai mult apanajul femeilor, dar pe care, iată, naratorii boccaccești sau chaucerieni le atribuie virilității, tot din dorința de a o umaniza, de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
al istorioarelor de astăzi” 201 . Aprecierea deosebită pe care o arată înțelepciunii, iscusinței și vicleniei feminine este subliniată și în a noua și a zecea povestire în care o văduvă de o frumusețe răpitoare reușește să se salveze de insistențele amoroase ale unor tineri, supunându-i unor probe imposibil de trecut, iar o tânără din peisajul lumii antice, Sofronia, se conformează împrejurărilor vieții și îl acceptă pe cel care o iubea cu înfocare. O altă membră a brigatei, Emilia, își începe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
suicidale confirmă felul în care au fost efeminați de dragoste, deoarece sinuciderea este definită în poem, și de vechea tradiție din care acesta derivă, ca ultima alternativă a unei femei care este violată, abandonată sau altfel agresată în cadrul unei relații amoroase, sau care, asemenea personajului Alceste, se sacrifică pentru soțul ei. [...] Antoniu reprezintă eroul matur feminizat lamentabil și în cele din urmă distrus de pasiunea sa necontrolată, Piram este un adolescent care nu ajunge la maturitate deoarece se grăbește pe acest
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în perioada cavalerismului, ci ea își dovedește măiestria și statornicia sentimentelor față de un bărbat cumpătat, inteligent și prevăzător. Naratorul Panfilio surprinde puterea sentimentului iubirii care le determină pe femei să preia un rol activ, să dețină inițiativa într-o relație amoroasă: „dragostea îi ascuțea tot mai vârtos deșteptăciunea” 904 . Eroina, cu abilitate și ingeniozitate, trece testele impuse de servitor, chiar mai mult, și pe cea pe care o stabilise singură: de a se iubi cu cel atât de îndrăgit sub ochii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
firește, a doua variantă. și tinerii din povestirea a treia a zilei a doua, Alessandro și fiica regelui Angliei, reușesc să-și impună voința, oficializându-și relația, în ciuda statutului social, care părea a fi principala opreliște în acceptarea legăturii lor amoroase. Tinerele au de 927 Ibidem, vol. al II-lea, p. 60. 928 Ibidem, p. 39. 250 înfruntat frecvent mânia părinților intransigenți, cum este cazul în povestirea a șasea a zilei a doua, când, descoperiți în intimitatea dragostei lor într-o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dure: „nătângo”, „șarpe otrăvit” 936 , „ființă mârșavă și rea” 937 , „zăluda de femeie” 938 . Deși decade moral prin afișarea unei legături extraconjugale, donna demonicata știe să pledeze pentru propria cauză (o soție trebuie să-și îndeplinească debitum conjugale, iar afacerile amoroase nu au o legătură directă cu mariajul 939), dovedindu-se o feministă convinsă (VI. 7). Condamnabile grav devin și atunci când interesul pentru bunurile materiale primează în fața trăirii unei iubiri autentice (III. 8, VI. 4, VIII. 2). Totul este raportat la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
tempo de marito,/ e se pur fosse, la sua libertate/ servare è troppo piș savio partito.”1001 O femeie îndrăgostită reprezenta o femeie în pericol de a-și pierde statutul social, de aici reticența personajului feminin în a accepta propunerile amoroase trebuie interpretată ca o dovadă de cumpătare, de echilibru, de înțelepciune practică.” 1002 Iubindu-l pe Troil, Cresida este conștientă că renunță la independența pe care i-o oferea statutul de femeie singură. „Din păcate ceea ce personajul feminin va conștientiza
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]