1,366 matches
-
pentru lărgirea posibilităților reprezentaționale în contextul cercetării critico-retorice este vădit în încercarea sa reușită de a inova, din punct de vedere teoretic, metodologic, și terminologic, disciplina, astfel încât, în "formula" sa nouă, aceasta să nu lase pe dinafară, să nu excludă, amuțească sau obnubileze contribuții remarcabile, cum ar fi superbul act de oratorie conținut în adresa de la Coatesville. Marea inovație și marea realizare a criticului Edwin Black, în încercarea sa (mediatoare) de a modela și modera, teoretic și practic, o relație autentică
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
că nu îndeamnă și construiesc "unitatea" ci, dimpotrivă, par tot atâtea eforturi de subminare a acestei valori etice. În sprijinul acestei teze, autoarea extrage, din textul adresei, fragmente care să îi susțină interpretarea, argumentând că, prin alegerile sale, Nixon "își amuțește opozanții"304, izolându-i într-o poziție extrem de nepopulară. Ce altceva ar constitui o mai bună dovadă în privința eșecului președintelui de a unifica națiunea prin mijloace discursive? Însă, în același timp, cum ar putea discursul, în genere, proceda diferit? În
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
cale nouă, neafectată de neajunsurile celor care l-au "învățat câte ceva despre comunicare". Iată mesajul cu care Lewis se desparte de noi, cititorii săi, la această răscruce a interpretărilor. Spre deosebire de ascultătorii lui Reagan, povestea americană spusă de Lewis nu ne amuțește într-un consimțământ pasiv față de o ordine prestabilită a discursului academic. Dimpotrivă. Efortul lui William Lewis constă în asumarea unei poziții cât se poate de explicite, în particularul său, în context academic, poziție din care, asumându-și viziunea despre profilul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Dascălul: (dacă tot nu mai spune nimeni nimic...) Așa e... cum spune părintele... Măi Ionică! Preotul: (stînjenit) Tu vezi de tămîia aia... că arde de pomană... (către Marieta și Costache) Și dumneavoastră...! Marieta:...Părinte..., eu să vă spun drept... am amuțit... vă rog să ne iertați... dumneavoastră începuseți să cîntați deja... mi-a fost rușine să vă opresc... Preotul: Nu-i frumos, băiatule! Nu murim, așa, cînd vrem noi... Toate la timpul lor... Cu voia Domnului... Nu-i voie să glumim
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu vorbește despre viața ei acolo, dar era foarte supărată pentru că i-au luat banii și s-a întors cu mâinile goale. Nu mai are probleme cu tatăl ei: două lovituri în cap cu o bară de metal l-au amuțit pentru totdeauna. Bețivul s-a mutat în canalele orașului de frică... Corina are aproape 17 ani. Un copil în pântecele care-i pare un miracol... nu este disperată, este dură, așa cum a fost viața cu ea. Urăște tot ce este
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în legănarea lui molatecă, pîlpîia, nostalgică și sumbră fără sfîrșit, o patimă așa sfîșietoare că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință. De îndată ce coardele încălușate porniseră să îngîne amara destăinuire, sub vraja adîncă a melodiei, întreaga sală amuțise. Tot mai învăluită, mai joasă, mai înceată, mărturisind duioșii și dezamăgiri, rătăciri și chinuri, remușcări și căințe, cîntarea, înecată de dor, se îndepărta, se stingea, suspinînd pînă la capăt, pierdută, o prea tîrzie și zadarnică chemare.” (Op. cit., p. 52) „Primul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de dureros, pentru totdeauna. Ea a murit-am îngropat-o-n zare Sufletul ei de lume este plîns, Am sfărîmat arfa-și a mea cîntare S-a înăsprit, s-a adîncit, s-a stins. O, de-aș orbi, de-aș amuți odată, Că-n lume nu văd lumea căutată." (Aveam o muză) A vrut să continue cursurile, dar tatăl său nu i-a dat bani, pentru că nu mai avea încredere în el. A făcut o cerere la minister, ca să-i acorde
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lui Saul și a celorlalți care umblau creanga pe la ușile sinagogilor din-tre Neamuri, a început să fie privită cu mare îngrijorare de către Marele Rabin ivrit Hanan/Anania care le pune gând rău zurbagiilor, urmărind să-i aresteze și să-i amuțească pe vecie. La 22,21-24 Saul ne povestește că, întorcîndu-se la Ierusalim, află de la cei din frăție, că, aici s-a auzit că el îi învață pe iudeii ce trăiesc printre Neamuri să se lepede de învățăturile lui Moise și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lăudîndu-se lumii ce noroc i-a pălit pe ei, le găsim incriminate mai tîrziu chiar de către focoșii propovăduitori cum aflăm în Epistola lui Pavel către evrei. Cînd se vede încolțit de către cinul lui beli-cos și chiar amenințat că va fi amuțit pe vechie după ce a fost încătușat, flecarul Saul trece la pocăință și zice plin de umilință la 6,1-4: ,,De aceea să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Cristos, și să mergem spre cele desăvîrșite, fără a mai pune din nou
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
descoperit în curând că raportul de aur, simbolul pitagoreic absolut al frumuseții și raționalității, era un număr irațional. Pentru a nu li se permite să distrugă doctrina pitagoreică, aceste oribile numere iraționale au fost păstrate secrete. Toți membrii confreriei au amuțit - nu mai aveau voie nici măcar să ia notițe -, iar incomensurabilitatea rădăcinii pătrate a lui doi a devenit secretul cel mai adânc și cel mai întunecat al ordinului pitagorician. În schimb, spre deosebire de zero, numerele iraționale nu puteau fi ignorate așa de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
peste măsură, sau orgolios ca să nu pară prea timid, cu fumuri nobiliare împrăștiate din pipele iluziei, cu preocupări de lucruri rare, subtile și inutile, cu risipă de cunoștințe prezentate sub forma paradoxului mistificator al tatălui său, în fața cărora competența oricui amuțea Matei realizase un personagiu pe care îl voia numai aristocratic, dar era mai mult curios, ciudat, punct de plecare al unor legende în care, mitomania lui esențială se satisfăcea." Complexul portret realizat din lumini și umbre rembrandtiene e al unui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de dominație și subordonare „Fiți supuși la toate instituțiile omenești pentru Dumnezeu: fie regelui ca suveran, guvernatorilor ca trimiși de el, pentru pedepsirea celor rău făcători și lauda celor buni. Căci aceasta este voia lui Dumnezeu, ca practicând binele să amuțească ignoranța oamenilor smintiți. Sunteți liberi ca niște servitori a lui Dumnezeu și nu ca să faceți din libertate un val de vicleșug. Onorați deci pe toți, iubiți pe aproapele, temețivă de Dumnezeu, cinstiți pe Rege’’. De la nivelul socialului pe care-l
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în divan, să se risipească, / Să nu mai aibă gură căscată, / Limba ridicată, / Să nu mai vorbească / Și să nu mai grăiască / Vorbă de rău / Asupra capului meu. / Tu, pământ, / Cum ești mut și surd / Și hărănești lumea, / Așa să amuțești pe (cutare), / Să nu mai aibă gură căscată, / Limba ridicată, / Vorbă de rău / Asupra capului meu, / Să mă vorbească, / Să mă grăiască! / Bună ziua, alun mare, / Domn mare; / Ce rudă ești cu (cutare)? / Nimic. / Nimic să n-aleagă (cutare) / La judecătorie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de la echinocțiul de primăvară, de la Blagoviștenie, până la solstițiul de vară, la Sânziene, când, potrivit tradiției, se spune că se îneacă cu un bob de orz și nu mai poate cânta. În unele zone, "amuțitul cucului" vestește vremea cositului, iar dacă amuțește înainte de Sânziene se spune că vara va fi foarte secetoasă. Simbolizând nașterea și moartea unui anotimp, cucul a devenit o pasăre oracol care urzește norocul omului, iar prin cântecul său vestește sănătatea, căsătoria sau moartea.253 c. Imaginea-cronotop Pasărea antropomorfă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
A dreptății, mult râvnită! Vesel brațele sʹagită Buzele binecuvântă Este sărbătoare sfântă. S‐ o trăim cu tot avântul! Este ziua biruinței. Frânt e lanțul umilinței Lăudat fie Preasfântul! S‐ o trăim cu tot avântul. Înspre culmi privirea zboare. Uraʹn inimi amuțească! Altă viață să renască În această sărbătoare Înspre culmi privirea zboare! Astăzi este ziua Muncii Sărbătoarea muncii noastre S‐o‐ nălțăm până la astre Ca s‐ o știe mâini și pruncii. Astăzi este ziua Muncii. George Nedelea La 10 iulie 1946
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
agenda grosolană a patronilor este pusă în aplicare rudimentar și scrâșnit de o liotă de slugi cu microfon care dezonorează meseria de ziarist. Asta e!, bineînțeles, și ceea ce poate face un om decent este să le bage telecomanda în gură, amuțindu-i pentru o vreme pe toți acești ipochimeni. Însă, în acest cor generalizat de răcnete isterice și demolări cu program, în turma de casandre înăcrite sau de agenți spilcuiți și perfizi, se mai strecoară, câteodată, și chestii interesante care nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
etichetă stigmatizantă intrată deja ca stereotip în uzul comun chiar pentru istorici sau critici din noua generație, care ar trebui, poate, să analizeze ceva mai liber și depasionalizat un astfel de dosar complicat. Astăzi, la 26 de ani de când a amuțit tehnica operativă instalată din prima zi, în 1975, în camera lui, prin amabilitatea șefului stațiunii, fidel colaborator al "organelor", ar trebui, poate, să ne întrebăm ce se alege totuși din memoria unui om atunci când faptele și documentele care-l privesc
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o părere despre ceva. Înțelegi? - Vin dintr-o familie de țărani. Oameni care nu luau niciodată hotărâri pe negândite. Cercetau cerul, norii, culoarea țărânii. De asta depindeau apoi bogăția recoltei, ravagiile făcute de vremea proastă, de grindină ori Înghețuri. A amuțit iar, privind tot marea și coasta frântă. La sfârșit, și-a scos ochelarii și a Început să-i șteargă cu poalele cămășii, gânditor. - Hazardul, numele pe care Îl dăm neștiintei noastre. Așa-i? Nu era o Întrebare. Pictorul de război
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la bariera individualului. Tautologic vorbind, jurnalul intim s-a născut odată cu scrierea primului jurnal. O apariție instinctivă, nemotivată, surprinzând și intrigând, ca orice sosire fără preaviz. Ca orice logos boètikos, armată miraculoasă, Însumare de glasuri care, Înălțându-se, fac să amuțească pasiunile. Cuvinte recuperate, stârnite de suflet și reîntoarse la el, devenite el Însuși, devenite mișcări firești ale acestuia. Mișcări greu descifrabile, ascunse, un balet cu gesturi agile, În stare să cuprindă inflexibilitatea de adâncime a celui care scrie. Omul biografic
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
te-a primit în Ordin?». Fratele i-a răspuns: «Nu tu care ai părăsit Ordinul tău și rătăcești prin lume, și din acest motiv poporul te ia în râs.... Mergi pe drumul tău, frate muscă!». Auzind aceste lucruri, Elia a amuțit și s-a retras descumpănit. Cel care i-a răspuns fratelui Elia cu această fermitate a fost fratele Bonaventura din Forlì, așa cum am auzit chiar din gura lui (p. 235-237). Refuză reconcilierea 31. Cea de-a treisprezecea vină a fratelui
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să sfîrșesc, Și cuprinși de o negreață, Îi vezi parcă nici nu sînt. Și pomul cel verde frunzos, CÎnd e plin de dulce miros, Primăvara-n timpul frumos, Cum te va vedea pe tine,-și pierde podoaba de tot. Filomilele amuțesc, Tac și Încetișor șoptesc, S-ascund În cuiburi, se sfiesc Și, de pizmă mare-n sine, amorțesc, glas nu mai scot.” Intervine tema fugii ineficace, apoi aceea, de esență medievală, a dovezii de dragoste printr-o faptă eroică. Erotocrit arde
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cărui ochi scăpărară în întuneric aidoma unor licurici. Doar de funie poți muri! Ă Vrei să spui, de ștreang!... Așadar sînt nemuritor, pe mare ca și pe uscat! exclamă Ahab rîzînd batjocoritor. Nemuritor pe mare ca și pe uscat! Amîndoi amuțiră apoi. Zorile cenușii răsăriră iar oamenii adormiți se sculară din fundul ambarcațiunii. Pînă la amiază, balena moartă fu adusă lîngă corabie. Capitolul CXVII SEXTANTUL Sezonul de vînătoare de la Ecuator se apropia de sfîrșit. Ori de cîte ori Ahab ieșea din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
desțăra, cu dânsa emigrase și toată viața intelectuală a Țării Romînești". Constantin Negruzzi ne spune același lucru - numai că el nu face distingere între Moldova și Muntenia, ca Kogălniceanu: "Întîmplările anului 1848 au fost fatale literaturii române. Politica predominând, literatura amuți"2, lucru pe care îl spune și Alecsandri în Scrisori (p. 38), când numește pe literatori "cuci rătăcitori" în perioada de după 1848. Acest lucru, cum se vede din istoria literaturii și cum îl vede și Kogălniceanu, nu e just decât
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Trăpașa întoarce capul și mimează un pupic dulce. Lacrimi. Mai schimbăm vorbe, mai bîrfim, ne mai frăsuim. Trece-o pereche. Unsuroși, unsuroși. În dreptul nostru se-opresc, se lipesc și-ncep să-și țocăie buzoaiele ca două capete de intestin, răsfrînte. Amuțim. Cum spusese Valéry? "Ce de copii, dacă privirea ar putea să fecundeze! Cîți morți, dacă ar putea să ucidă!" 6 septembrie Dacă treceți prin dreptul Casei tineretului (monstruozitate arhitecturală ce a ras una din frumoasele clădiri ieșene, Jockey Club), veți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dascălul: (dacă tot nu mai spune nimeni nimic...) Așa e... cum spune părintele... Măi Ionică! Preotul: (stînjenit) Tu vezi de tămîia aia... că arde de pomană... (către Marieta și Costache) Și dumneavoastră...! Marieta: ...Părinte..., eu să vă spun drept... am amuțit... vă rog să ne iertați... dumneavoastră începuseți să cîntați deja... mi-a fost rușine să vă opresc... Preotul: Nu-i frumos, băiatule! Nu murim, așa, cînd vrem noi... Toate la timpul lor... Cu voia Domnului... Nu-i voie să glumim
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]