3,631 matches
-
mai întîi apăruse Thomas și într-o zi sosise “de undeva” și frumoasa lui prietenă - cum m-a lămurit el, dar atunci n-am înțeles ce voia să spună. Fusesem și eu martor la “întîlnirea” lor, îmi zicea Thomas, zîmbind amuzat de curiozitatea mea care nu avea subiect; parcă îmi povestise, îmi reproșa el, că ei doi nu trebuiau să se “cunoască”, pentru că se știau dintotdeauna și nu exista nici cel mai firav gînd pe care să nu și-l împărtășească
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 55-56 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356743_a_358072]
-
stradă armate de Einsteini, batalioane de Newtoni, mii de Bette Davis vor lucra în supermagazinele viitorului, milioane de Garry Cooper și Charles Boyer se vor întîlni la porțile fabricilor cu armate de Sharon Stone și Cindy Crawford. Pe Thomas îl amuzau expresiile licențioase, prin care își sugera obsesiile sexuale și se tăvălea de unul singur de rîs, cînd avea impresia că a atins maximum de subtilitate. Ha, ha ! făcea el. Îi și văd, domnule, tăvăliți în valuri de șpan, într-un
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) CAP 2 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356805_a_358134]
-
portret și o chartă de Miron Nicolescu, membru al societății geografice romîne, și am început s-o răsfoiesc. Ca prin miracol, privirile mi-au căzut pe o frază, care începea cu literă mică după punct și virgulă, și m-am amuzat gîndindu-mă la figura pe care o s-o facă Lizuca la dictare: “iară de se și întîmplă să nu fie vre una fecioară, atuncea plinesc părinții fecioria prin zestre mai mare, cu sate și cu bani și nemulțumindu-se ginerele lor
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
răsfoia o carte cu imagini tridimensionale, o aglomerare de pete viu colorate în care, dacă știai cum să privești, descopereai lumi fascinante, luminate parcă din interiorul lor și de o adîncime care sfida dimensiunile unei coli de hîrtie. Cartea mă amuzase și învățasem în vreo zece minute să-mi produc acea divergență a ochilor, ceea ce ar presupune că reușeam să privesc din prima clipă în spatele colii de hîrtie cu pete viu colorate, adică dincolo de suprafața ei plană. Licurișca mă privea cu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
jocul fetei și s‑a demascat. - Nu căutam farmacia... Știi, cum să‑ți spun, nu vreau să te supăr, dar eu.... - Mă superi numai dacă încerci să eviți adevărul, domnule avocat! a exclamat Iuliana încă războinică, deși începuse să se amuze ușor. „Hm! Omul acesta nu știe să mintă. Dar, care e problema? Trebuie s‑o lămurim”. - Nu‑l evit. Cu tine chiar nu se poate. Parcă am conve--nit cândva să ne spunem pe nume. - O, da! Îmi amintesc, dar nu
CHEMAREA DESTINULUI (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356789_a_358118]
-
și a fugit după Daniel, care ieșise deja în curte. În jurul lor cheful a continuat de parcă nimeni nu observase nimic. Cuplurile se aranjau ca piesele într-un joc de puzzle al destinului. Adelina, care observa totul cu luciditate și se amuza, se lăsa cu plăcere invitată la dans și pipăită de cine avea chef. Unul dintre bărbații de la masă declarase cu entuziasm că, indiferent de riscuri, trebuie să spună ce are și el pe suflet ... nevestica lui era o minune, nu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
hrănesc, îi pusesem firmituri de pîine, îi dăruisem o frunzuliță și un fir de iarbă, părea mulțumit, stătea cît stătea lîngă mine, apoi se ducea să se ascundă în căsuța lui fără adresă și fără număr la stradă. Greierii, mă amuzam eu, nu fuseseră cuprinși în acele liste de recensămînt, care mă amuzaseră prin naivitatea lor, pentru că, vrînd să fie cît mai amănunțite, întrebările erau hilare sau de mai mare rîsul, ar fi zis careva, gîndite parcă să se anihileze una
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
fir de iarbă, părea mulțumit, stătea cît stătea lîngă mine, apoi se ducea să se ascundă în căsuța lui fără adresă și fără număr la stradă. Greierii, mă amuzam eu, nu fuseseră cuprinși în acele liste de recensămînt, care mă amuzaseră prin naivitatea lor, pentru că, vrînd să fie cît mai amănunțite, întrebările erau hilare sau de mai mare rîsul, ar fi zis careva, gîndite parcă să se anihileze una pe alta, și atunci care ar fi putut să fie subtilitatea acestui
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
o altă pantă a vieții, ca să nu se risipească asemenea unei flori de păpădie cînd bate vîntul ... Și i-am reproșat că îmi spuseseră că ei nu se amestecă deloc în curgerea evenimentelor și sînt doar observatori imparțiali, care se amuză, trăiesc ca oamenii, visează și iubesc ... ... dar nu ca oamenii, mi-a zîmbit ea cu frumusețea ei blîndă și cu ochii ei încărcați de emoție și cu buzele ei conturate cu delicatețe ... Uneori, cînd o studiam atent, semăna cu cineva
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
și nu primea salariu, pentru că o scoteau lipsă, nenorociții ăia de calici, lucrase vreo doi ani la feronerie și atrăgea clienții lăudîndu-se că își gustă produsele, mai înainte de a le vinde, ca să se asigure că sînt bune, ha, ha!, se amuza ea, și figura prinsese, cînd nu avea clienți citea de se rupea și ofta ca proasta, leșinase de mila acelei fete, Ksiuta, și se îndrăgostise de ea, o iubea ca pe o soră și îi înțelegea suflețelul de fată care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
adevărați? Așa că sârbii i-au urcat în tren și i-au trimis în Germania. Ursu: ” Deschid orice casă de bani!” Pe Ursu, nea Mitică l-a cunoscut tot în Iugoslavia. Era un tip simpatic. Avea un vocabular aparte, care îi amuza pe ceilalți. Când îl întreba cineva ce a făcut în România, el răspundea: „M-am luptat cu ursoaicele, am dat lovitura la case de bani”. Când îl întrebau ce știe să facă, el spunea că are degete fine. „Cum adică
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356552_a_357881]
-
remarcat, dragostea doamnei Nicole pentru muzica românească și de asemenea râvna dumneaei de a ști limba română, pe care și-a însușit-o în șase luni, învățând simple propoziții si apoi trecând la fraze mai complicate. Ceva care l-a amuzat pe domnul Sinu o perioadă mare de timp, a fost confuzia pe care o făcea tânăra lui soție între: „Drum bun!” și „Noapte bună!”, aceste două urări fiind folosite invers. Oamenii întâlniți de acest domn, în drumurile lui sunt mulți
VISURILE ŞI AMINTIRILE LUI DUMITRU SINU SCRISE DE OCTAVIAN CURPAŞ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355100_a_356429]
-
îndoiau în neștire o coală de hârtie. În puținele momente de liniște instaurată în sală se auzea doar zgomotul uniform și ușor al tastelor acționate de Alina. Procurorul Zapciu își clătina alene capul cu privirile în tavan, iar polițiștii priveau amuzați la poziția caraghioasă a jandarmului ce ațipise pe scaun cu bărbia răzimată în piept. Președintele de complet și-a acoperit gura cu palma pentru a nu i se vedea zâmbetul involuntar apărut în colțul gurii, după care s-a adresat
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
iau agale către locul care... nu mai este locul nostru. *** Pe Emilia am cunoscut-o în primele săptămâni ale studenției, în fapt ea m-a contactat. Îmi amintesc cât s-a luptat în sinea ei să mă abordeze! Îmi povestea amuzându-ne împreună cum concepuse totul! Pentru început relația noastră se limita la statutul de amici, chiar mai îndepărtați însă cu timpul am făcut schimb de numere de telefon și totuși vorbeam destul de rar. Nu erau telefoane mobile și nici căsuța
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
opriri spontane pentru ovații! În escapadele noastre mergeam la Sinaia, îți mai amintești, cu un tren în care am înghețat amândoi de la aerul rece. Temperaturile instituționalizate, obținute natural fără investiții ale statului partid! Totul pentru clasa muncitoare, și noi ne amuzam și râdeam. Poți căpăta gripă gratuit, descoperiri ale savantei cu renume mondial! Priveam la călători, în mare parte navetiști erau răpuși de depresii sonore, sunt atât de triști! Le pare normal! Componentă a nivelului de trai. - Clara poate că l-
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
în pat, deja se dezbrăcase din mers cu nivelul politic ridicat și a hotărât: - Costumul lui Adam nu îl dau jos în ruptul capului! Întinzându-se la perete ca un motan în așteptarea desertului la conservă. Giulia, uimită, mai mult amuzată de ținuta de oraș a lui Edy, își lăsase niște chiloței, un furou minuscul și îl urmă; venea rândul meu, pletos, slăbănog într-un chilot rupt și culmea, curat, să-mi ocup locul. Mimi neplăcându-i cămășuța s-au nevrând
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
se-arată zorii Și semne mari de întrebare Coboară lent din depărtări Când trenurile cer în gări Permise de la semafoare Iar cel ascuns în noi, acuză Un dor de ducă în priviri În burguri, cârciume - fachiri Desculți, pe cioburi, se amuză. Referință Bibliografică: În pierdere de teren / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 279, Anul I, 06 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ÎN PIERDERE DE TEREN de ION UNTARU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355592_a_356921]
-
frig sau nemișcați de înfofolire, o tânără, în rochie de seară, cu spatele gol și bijuterii mari, stridente, îi făcea semne, mai discrete, mai directe, să vină afară din compartiment. Dacă la început o ignoră total, de la un timp îl amuza insistența ei. „O fi băută, că acum, de sărbători, se mai întămplă...”. -Du-te, dom'le și vezi ce vrea, că ne terorizează pe toți, răbufni un coleg de compartiment. Maiorul (pe atunci) se ridică și ieși. -Vino, te rog, în
CÂND STELELE DE PE EPOLEŢI NU AJUNG! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355716_a_357045]
-
e să dormi în somnul pământului ei erau somn permanent în inima celei mai adânci netrezirii nu încercam să ating frunza sub care își socoteau patratul înghesuit al neluminii ei toți se născuseră pe șoapta nespusă a surdului răsărit mă amuza să știu că eu sunt ei fără să râd de nimic de nimic de nimic Referință Bibliografică: Strigăt în silabe / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 886, Anul III, 04 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
STRIGĂT ÎN SILABE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346234_a_347563]
-
fac cadou prietenelor. Reminiscențe din epoca „artizanatului”! Mâinile continuă să lucreze. Ce iubesc mai mult? Intâi și întâi FAMILIA, apoi prietenii! Citesc enorm, încerc să prind timpul din urmă, când viața nu-mi permitea să mă pot cultiva. Ca să vă amuz, vă spun că la școală citeam rezumatele - bine scrise - și cum aveam „papagal” descriam subiectul din carte de puteai să juri că am citit-o. Să spun că mă satisfăcea? Nu! Nu mă împac cu superficialitatea. În România am făcut
INTERVIU CU DOAMNA LIANA SAXONE- HORODI – ARTIST PLASTIC, PERSONALITATE LITERARĂ, MILITANT PENTRU ARMONIE... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355963_a_357292]
-
ostentativ poziția picioarelor. Toată viața mi-am dorit să cunosc un scriitor ! Nu vă ascund că și eu cochetez uneori cu scrisul ! - Poate scriem o carte împreună ! supralicitez, gândindu-mă, desigur, la cu totul altceva. Ideea sau dedesubtul ideii o amuză. - Poate, de ce nu ! Îmi plac provocările ! Sunteți un vecin interesant ! - Asta cred și eu despre dvs., îi întorc complimentul și plusez : Aș putea să vă mai vizitez ? - Oricând doriți. Vă puteți lua și prietena ! - Nu am prietenă. - Atunci soția ! - Nici
DRUMUL APELOR, 44 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368833_a_370162]
-
mult ca prieten. Apoi, într-o zi, el a întrebat-o dacă n-ar vrea să iasă cu el. - Păi, nu asta facem de două luni? îl întrebă ea. - Nu așa. - Aaa, vrei să zici ca un cuplu? zâmbi ea, amuzându-se să-l vadă dintr-odată timid. El dădu afirmativ din cap. - Mi-ai zis deja că tu nu amesteci plăcerea cu afacerile, dar mă gândeam că... - Nu. Plăcerea cu angajamentul, glumi ea. El o privi mirat, fără să știe
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368799_a_370128]
-
E de speriat-știu! Dar asta e situația și lumea s-a învățat cu ea! Unii o plac, alții o detestă, însă nu o putem schimba! eu îi zic: - Pare ceva asemănător ,,Familiei Adams”! - Exact! Copiii o poreclesc Morticia! Ea se amuză! Incredibil că la vârsta sa și fiind o persoană cu o inteligență sclipitoare, a păstrat totuși în caracterul său, ceva din spiritul unui copil pus pe năzdrăvănii! - Bine Andrea, voi fi atentă și mă voi strădui să nu mă sperii
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
demonstrează că Mareșalul era un iubitor de oameni și cărți. - Eu, mi-am cumpărat o mașină... Mi-a spus amicul și marca dar, fiind unul care se uită doar după Trabanturi și Dacia 1100, n-am reținut-o. S-a amuzat copios cu un al treilea, analizând diferența materială dintre noi, cel de pe urmă zicând: - El, o mașină, eu, o să-mi construiesc un palat și tu, hă! hă! hă! O carte. A trecut multă vreme de atunci, despre cel cu palat
LANŢUL UNEI BUCURII ORI COMOARA DIN CASĂ de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368938_a_370267]
-
Înainte chiar de a ne atinge de ele alegeam un obiect asemănător ca formă și dimensiuni pe care-l puneam în locul celui mâncat, ca să nu se observe lipsa. Părinții ne învățaseră să fim cumpănite și economicoase, dar tot ei se amuzau pe seama respectului exagerat cu care tratam mizilicurile acelea pestrițe. Ciocolata din „globurile” mai mari am substituit-o cu mere, sferele mai mici cu nuci. Tabletele plate le-am umplut cu carton sau cu bucățele de scândură de traforaj. Pe cele
ALLES GUTE KOMMT VON OBEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368994_a_370323]