2,924 matches
-
viața psihică conștientă, punând mereu refularea la încercare. Gama de mecanisme de apărare este mult mai mare, dar efectele lor sunt mai mult sau mai puțin asemănătoare cu cele ale refulării. „Au toate drept scop diminuarea tensiunii interne trăite ca angoasă sau culpabilitate, evitând astfel să fie recunoscută prin menținerea ei în afara câmpului conștiinței.” (Ey et al.,1960) Din această perspectivă, descrierea și enumerarea lor nu este necesară, mai ales când e avută în vedere funcționarea mentală colectivă. În psihopatologie lucrurile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
necesară, mai ales când e avută în vedere funcționarea mentală colectivă. În psihopatologie lucrurile sunt diferite, căci anumite organizări de personalitate nu folosesc decât în mod secundar refularea. Diminuarea distincției dintre frica propriu-zisă, cu obiect extern, și frica internă, adică angoasa, face posibil punctul de vedere care susține că mecanismele de apărare se aplică și afectelor generate de pericole externe. De fapt, în ambele situații se produce o mobilizare a unor imagini mentale ce evocă situații din trecut în care frica
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
colective cu cea individuală. Cu alte cuvinte, trebuie găsită în subsidiar o corespondență între manifestările colective și cele individuale ale terorii, pe de o parte, și ale fricii, pe de altă parte. Deja, în plan individual, diferența dintre frică și angoasă a fost cumva diminuată, căci factorul intern are totdeauna un rol în declanșarea reacției la amenințare. și la nivel colectiv situația este similară - în orice caz, pentru individ. Nu e nevoie ca el să fie în contact direct cu pericolul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ideea unei stări de teamă colectivă mai puternică decât cea care ar putea fi desemnată prin termenul frică. Teroarea ar trebui diferențiată și de panică, folosită pentru situații de confruntare pasageră cu o amenințare. Panica desemnează în psihopatologie accesele de angoasă acută de cauză necunoscută (Ey et al.,1960), mai ales la nivel individual. Aplicată unei situații colective, panica descrie un comportament dominat de o frică observabilă, intensă, dar, în principiu, pasageră. Teroarea presupune un efect de o anumită durată, chiar dacă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Din zi în zi, aveam sentimentul că nu voi mai putea procura nici ceea ce reușisem cu greutate să procur până atunci. Pentru mine, ca femeie, era traumatizant! Din punct de vedere psihic, am simțit o tensiune permanentă, o stare de angoasă. În permanență mă gândeam la copii, la evoluția lor ulterioară. De dimineață până seara eram într-o stare de stres continuu. Nu știam ce avea să-mi ofere ziua de mâine, în afară de cozi interminabile și de nenumărate ore petrecute în fața
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fiind mult mai scumpe) și deopotrivă întâmplării care făcea ca printre prietenii și rudele de încredere să fie un ginecolog sau alt cadru medical. Teama de consecințe făcea uneori ca respectivele relații nici să nu mai funcționeze (Anexa 5). 3. Angoasa ce caracteriza întâmplarea de a fi rămas însărcinată reiese din răspunsurile femeilor la întrebarea cu cine au vorbit despre avorturile lor provocate în timpul funcționării legislației de interzicere a lor. 48% dintre intervievate declară că discuțiile s-au limitat la strictul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de „luptă de clasă”. În plan socioistoric, însăși „istoria unei familii poate fi portretul în miniatură al unei țări” (Djilas, 1958). Ce fel de familie este tipică, în acest sens, României în ultima etapă a totalitarismului comunist? Una inhibată de angoasele sexualității sau timorată de groaza nașterii unor copii greu sau imposibil de crescut, stări ce explică, în parte, tensiunea și inhibițiile societății de la finele secolului XX și trebuie luate în considerare într-o posibilă psihopedagogie a mentalităților remanente. Anexa 1
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
restul fobiilor sunt învățate sau intersectări ale celor de bază, trăite diferit, în funcție de structura personalității fiecăruia. Desigur, viitorul ne poate îngrozi și pentru că reprezentările imaginative o fac mult mai bine decât realitatea, însă el poate deveni real tocmai prin proiecția angoaselor neprelucrate și a mecanismului „profețiilor negative care tind să se autoîmplinească”. Faptul de a nu ști ce se va întâmpla cu societatea în viitor nu este decât semnul că o societate deleagă o parte din responsabilitate cetățenilor ei, care nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dizabilități sau unor categorii de bolnavi care stăpânesc în mod convenabil cititul, scrisul și calculul aritmetic (spre exemplu, într‑un spital, aplicațiile tutoriale permit persoanelor cu boli cronice care necesită perioade lungi de spitalizare să continue învățarea și să diminueze angoasa spitalizării). O altă categorie de beneficiari cărora li se pot adresa aplicațiile tutoriale este aceea a tinerilor delincvenți în scopul eradicării analfabetismului. Realizări interesante au avut loc și în rândul tinerilor cu deficiențe profunde de auz, pentru care folosirea textelor
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Mincu). În plan estetic însă, mijloacele alese nu sunt întotdeauna dintre cele mai potrivite, provocând uneori o supraîncărcare gongorică a frazei și o diluare a raporturilor semantice: „iar la paris london siracusa/ în birtul unei provincii camuflate sub haina/ minoritarului angoasă și galerii/ angst und seele (fără majuscule) că/ n-am ajuns la fitil - spune scribul montalian -/ pe pârleazul grijii de azi: bani puteri japonezi (orbiți de amurgul occidentului)/ chinezi peșin la kilogram” (Magna Impuritas). Critica lui P. atestă o predilecție
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
unui bombardament, că trăiește un absolut al comunicării sufletești, dar iubirea lor durează, tragic, doar până fac primii pași în afara adăpostului, când o bombă îi spulberă pe amândoi. Romanele, mai ales cele de maturitate, vor avea protagoniști problematici, devorați de angoasele omului modern, clamându-și foamea de răspunsuri capitale și afini, prin exemplaritatea acestor tensiuni, cu eroii lui André Malraux, Antoine de Saint-Exupéry, Jean-Paul Sartre, Albert Camus ș.a. Deși intenționa să radiografieze mediul social, P. aduce în prim-plan investigarea vieții sufletești
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
doar temporară și iluzorie centralitate a omului; în fapt, el îl urmează imediat pe zeul ucis, rămânând un simplu individ lipsit de o rațiune mai înaltă decât cea personală, care poate oricând să alunece spre absurd și aberație (de unde și angoasa ce servește de contrapunct hedonismului postmodern). [...] Un postmodernism «autenticist» e o contradicție în termeni, în măsura în care a fi postmodern înseamnă (și) a conștientiza și a accepta un număr maxim de convenții, însă nu din resemnare, ci [...] prin asumarea totală a riscurilor
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
din prima pâine a lumii, / iar după masă în timp ce priveam / cum zburdă scânteile pe apă / am scris primul poem.” Seninătatea și echilibrul noii vârste de aur sunt tulburate însă de ecourile traumatizante ale unei istorii convulsive, care induc neliniște și angoasă - trăiri ce formează substanța versurilor din Ovăzul sălbatic: „Cine-mi va răspunde? / Și de unde? Iată zilele curg, / ca apele curg, / ca norii se destramă timpul meu, / și cerul parcă pregătește / definitivul meu amurg.” Celălalt filon al inspirației poetice al lui
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
galanterie cam anodină, altele acuzând ecouri epigonice (o Agonie amintește de versurile lui D. Anghel). Notă aparte fac câteva texte în care erosul comun capătă irizații venind dinspre cel religios. În Cântece din amurg, eul liric dă rareori glas unei angoase a sfârșitului, încrezător fiind, pe de o parte, în supraviețuirea asigurată de poezie, pe de alta, în viața de apoi. Din acest ciclu, reține atenția mai ales Templul cu șapte statui, în care evocarea participativă a înmormântării maestrului adorat, Al.
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
valorilor, „deriziunea” scenică absurdă propune noneroul, un personaj tragic prin zodia sa existențială și comic până la grotesc datorită zădărniciei gestului de a traversa un univers absurd. Fundamentând social-istoric reapariția farsei absurde ca efect al unui univers degradant, peste care domnesc angoase, criticul descifrează în farsa tragică anumite convenții de atelier, poetica deschisă spre a aglutina stiluri extrem de diverse, urmările firești ale acestei atitudini estetice în construcția personajului, a intrigii, replicilor etc., totul pus sub semnul parodicului, mimând incoerența realității și discontinuitatea
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
câte unui poem (sau al câte unei stanțe) e insesizabil, chiar dacă lirismul ambiționează să se înscrie în registrul meditativ, moral-filosofic, gnomic, confesiv, contemplativ sau „de notație”. În fapt, e vorba de un fel de exclamare a trăirii erotice ori a angoasei, a incertitudinii etc. De aici, un efect mai curând decorativ, de litanie monoton-frapantă, liniștitoare în fond, admirată uneori, cu măsură, de comentatori tocmai pentru aceste însușiri. Poezia, vădind o incontestabilă capacitate de a prelua plauzibil o retorică și o recuzită
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
extaz, puritate, energia și frământarea, o egolatrie „înaltă”, orgoliul afirmat al persoanei libere și active, jubilația trăirii, aspirația spre esențializare și preferința pentru abstracțiune, trăirea aproape organică a orizontului ideatic. Poeta arborează o directețe tăioasă, consemnează eșecul, deruta, marasmul, aprehensiunile, angoasele, lirica ei fiind - în pofida peisajelor geometrice, reci ori a beatitudinii existențiale - una marcată de o melancolie de fond, fără încetare contracarată de elanuri controlat-inflamate, conjurând „triumful”: „Exersându-mi privirile/până ce n-ar mai arde decât/ triumful, strălucirea demnității mele de
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
versificație. Curând, în Amintiri și în Depărtări, se întrevede și tensiunea dintre satul părăsit, veșnic țintă a dorului și a nostalgiei, potențate tocmai de imposibilitatea întoarcerii și a regăsirii timpului pierdut, copilăria, și orașul ce rămâne mereu străin, sursă de angoase. Voința „modernizării” nu lipsește însă, relevându-se în afișarea identității dintre autor și eul liric, în adoptarea registrului colocvial, în recursul mai frecvent la regionalisme plastice, în asezonarea șugubeață a lucrurilor grave („Cimitirule,/ Nu mă duce cu povești/ Că mă
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
de identificat din cauza întunericului; Jurnalul unui locatar (tot din Eclipsa) îl aduce iarăși în prim-plan pe narator, acum posesor al unui apartament cu două camere, situat la etajul al zecelea, care constată, mai întâi cu uimire, apoi cu o angoasă din ce în ce mai accentuată, că vecinii îi mor de la o zi la alta. În Unde ești, Eleonora? (din Într-o după-amiază de vineri), naratorul, care se prezintă drept vânzător de ziare, însoțește în călătoria cu metroul de Dristor o doamnă (derulând, totodată
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
apoetică („din sufletul meu și-a făcut pernă /Un străbun”, „casele s-au legat la cap cu prosoape/ Ca oamenii când au migrenă și vor să scape”). Pe acest fond, eul liric dă glas tot mai des unor stări de angoasă extremă. O influență ce pleacă de la argheziană Duhovnicească, de la câteva poeme ale lui Lucian Blaga și, mai departe, de la expresionism este posibilă, însă ea a prins pe solul unei firi introvertite, melancolice și al unor autentice și intense experiențe sufletești
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
viitoarei împliniri e copleșită mai totdeauna de durerea veșnicei amânări, dar mai ales de teama ratării întâlnirii, prin nerecunoaștere reciprocă, la momentul mult așteptat. Sub anodinul titlu Alte stihuri, al treilea ciclu, compus doar din șase piese, purcede din aceeași angoasă în fața morții. Așteptarea exasperată până la revoltă din poemul În umbra nimicului este urmată de viziunea hibernală a nonexistenței în Viziune de iarnă și Copilul gerului, alternând cu alta, oarecum fatalist împăcată, ca în Eterna chilie și Stih adormitor, aceasta repede
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
lui Jules Michelet), exprimă „o lirică «a câiniei»” (G. Călinescu), evocând câteva din momentele scurtei existențe a micului animal și durerea la dispariția prietenului patruped. Poetul procedează la antropomorfizarea câinelui, transformat în „interlocutor” tăcut, de fapt în rezonator al unor angoase, exaltări și gânduri proprii cu accente vitaliste, în simbol al ingenuității sufletești. G. Călinescu a opinat că punctul de plecare al ciclului de poeme ar fi fost poemul lui Ion Barbu despre „răpusul câine Fox”, ceea ce pare o exagerare. Barbiene
POGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
Este căsătorită cu criticul Ion Vartic. Alături de Ion Mureșan, Aurel Pantea, Ioan Moldovan și George Vulturescu, P. ilustrează ramura ardeleană a generației ’80, promovând o poezie de filiație expresionistă, deschisă în egală măsură către transcendența numinosului și către visceral, amplificând angoasa la cote paroxistice și exhibând trăirea imediată până în pragul disoluției sinelui. Ca și în cazul poeților congeneri, lirica sa nu cunoaște mutații spectaculoase, ci doar modulații discrete, provenite din expandarea ori comprimarea unor nuclee semantice care păreau amorțite în latențele
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
anxiogenă și invită pacientul să-l imite; - expunere gradată în imaginație sau in vivo, pe parcursul căreia subiectul se expune unui stimul anxiogen până la un nivel oarecare de toleranță; - expunerea în imaginație sau in vivo la situații care antrenează maximum de angoasă. Parametrii expunerii Aceste variante au permis identificarea celor mai eficienți parametri ai expunerii: - expunerea in vivo este mai eficientă decât expunerea în imaginație; totuși, în cazul pacienților prea anxioși, trecerea prin etapa expunerii în imaginație pare utilă; - ședințele de expunere
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
oportun și adaptat situației îi permite acestuia să renunțe la ideea fatalității și a resemnării în fața suferinței pe care o implică o boală trecută sub tăcere. A informa înseamnă a reda demnitatea celui care a îngenunchiat în fața asalturilor repetate ale angoasei, ale depresiei, ale conduitelor adictive... A informa pacientul înseamnă a crede în acesta, în capacitatea sa de a rezista la șocuri, de a se adapta la schimbare, înseamnă să ai încredere în el și, în consecință, să-l transformi în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]