3,836 matches
-
aceștia nu vor debarca totuși în oraș, bănuind că ar putea fi manipulați de Puterea comunistă; o parte dintre ei sunt așteptați la gară de revoluționari, care îi conduc în Piața Operei, pentru a-i încredința de izbucnirea unei revolte anticomuniste, dar pașnică, la care participă întregul oraș. Deși Armata a avut rolul principal represiv la Timișoara, forțele de represiune care au tras în populație au aparținut de asemenea Miliției și Securității (generalul Vasile Milea și adjuncții săi Ștefan Gușe și
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
cert, ca revoluție prin mutațiile profunde declanșate în viața economică, socială, politică și spirituală” (Rusan, 1997, p. 10). Miodrag Milin, un consecvent biograf al revoltei timișorene, precizează cu aplomb: „Pentru evenimentele de la Timișoara, cu precădere pentru cele din săptămâna insurecțională anticomunistă 16-22 decembrie 1989, vom prefera (asemenea timișorenilor) termenul REVOLUȚIE, în accepțiunea de schimbare violentă a sistemului politic - ceea ce la Timișoara s-a și petrecut, spre deosebire de restul României” (Milin, 1997, p. 205). Un alt termen folosit destul de frecvent este acela de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a fost o revoltă, care în zilele de 18-19-20 decembrie a devenit revoluție, momentul-cheie reprezentându-l ziua de 20 decembrie, când populația orașului a ieșit majoritar în stradă și s-a constituit Frontul Democratic Român, ca organism politic anticeaușist și anticomunist, care a redactat o proclamație către țară, ce va fi citită în 21 decembrie. Un alt lider timișorean, Claudiu Iordache (îl amintesc aici doar pentru ipostaza sa revoluționară, întrucât Iordache a fost și vicepreședintele Frontului Salvării Naționale, făcând parte dintre
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
gorbaciovistă (deși reformiști, aceștia, subliniază analistul, sunt mult mai conservatori decât omologii lor din alte țări foste comuniste, unii dintre ei având chiar un trecut stalinist de notorietate); și o revoluție de jos în sus, a României profunde, cu caracter anticomunist, nu doar anticeaușist. Dacă cea dintâi a fost elaborată, cea de-a doua a fost spontană și haotică, dar sinceră; dacă cea dintâi le-a aparținut „bătrânilor”, cea de-a doua este revoluția „tinerilor” (deși Adrian Marino doar sugerează această
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
în plan fizic, după moartea lui Ceaușescu, adică în 25 decembrie 1989; în perioada 25-31 decembrie a avut loc, apoi, o consolidare a noii Puteri, precum și lupta pentru ierarhie și funcții. Unii autori compară explozia din România cu celelalte revoluții anticomuniste din fostele țări-satelit ale Moscovei și consideră că revoluția română a fost cea mai puternică și mai decisivă pentru schimbările politice din 1989: „Cea mai radicală mișcare din centrul și estul Europei, reprezentând punctul de criză maximă a regimului comunist
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
publică, dar punerea ei în practică a constituit cu totul altceva. Cea mai bună caracterizare a rolului jucat de Iliescu este făcută în „Declarația manifestanților din Piața Universității 1990”, din 25 aprilie: „Ion Iliescu este principalul vinovat de deturnarea caracterului anticomunist al revoluției începute în decembrie 1989” (Ștefănescu, 1995, p. 64). Ion Iliescu acuză cu obstinație opoziția din 1990 că ar fi încercat „destabilizarea tinerei democrații”, tocmai fiindcă el însuși era trădătorul idealurilor revoluției române. Or, una din tacticile sale a
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
politici ai Frontului Salvării Naționale nu au protestat în stradă în 21 decembrie; ei au apărut doar după fuga lui Ceaușescu, preluând revolta din mers și reciclând-o, temperând-o politic, astfel încât presupusa revoluție să fie doar anticeaușistă, nu și anticomunistă. În concluzie, de răscoala, revolta sau insurecția poporului român au profitat kaghebiștii români: „Așa-zisa revoluție română a fost înfăptuită de forțe diverse și adverse, a căror voință a coincis doar într-un singur punct - înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu” (p.
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
transmiteau astfel de informații, puse în circulație tocmai de Securitate, spre a fi speculate de mass-media din Occident. Securitatea i-a ascuns lui Ceaușescu natura revoltei de la Timișoara, dictatorul aflând abia în 20 decembrie că timișorenii scandează lozinci anticeaușiste și anticomuniste - ceea ce înseamnă, concluzionează Loupan, că Securitatea se folosea de revolta de la Timișoara pentru a răsturna regimul Ceaușescu. În 20 decembrie, seara, când Ceaușescu ordonă generalilor să se tragă în mulțimea din capitala bănățeană, acest ordin nu mai este ascultat, pentru că
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
1990, pornește de la premisa că, dacă instaurarea comunismului în România a fost decizia lui Stalin, revoluția din decembrie 1989 nu a fost o decizie a lui Gorbaciov sau Bush, revolta populară având un caracter spontan. „Revoluția a fost caracterizată ca anticomunistă, ceea ce apare perfect justificat, deoarece ceaușismul a constituit o excrescență aproape inevitabilă a sistemului politico-ideologic comunist, chiar dacă într-o formă mai brutală și mai aberantă decât în alte țări est-europene” (p. 6), explică autorul Generației irosite. La momentul când Brucan
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
la momentul Timișoara, Brucan folosește termenii „rebeliune” și „explozie populară”, considerând că diferendul lui Lászlo Tökes cu regimul ceaușist a fost doar scânteia (pe care pastorul și enoriașii săi nu o prevăzuseră), care s-a preschimbat rapid în revoltă populară anticomunistă. Îi laudă atât pe protestatarii din capitala bănățeană, cât și pe tinerii revoluționari bucureșteni din 21 și 22 decembrie, dar consideră că, deși aveau un curaj nebun, aceștia nu aveau abilități de guvernare și erau neexperimentați (p. 213). Pe lângă revoluția
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
perioada premergătoare revoltei de la Timișoara și starea tensionată a populației, după care enumeră condițiile ce au catalizat izbucnirea revoltei: zona geografică era favorabilă influenței occidentale, cazul Lászlo Tökes era bine mediatizat în Ungaria și în Occident, exista o atitudine manifest anticomunistă a populației, orașul avea un caracter compozit din punct de vedere etnic. Principala bază a ceea ce s-a întâmplat la Timișoara, se afirmă în Raportul SRI, a fost revolta populației; dar pe lângă aceasta au existat, se precizează, „centre externe de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fiind scrisă sub forma unui eseu alegoric. În „Scrisoarea deschisă adresată lui Ion Iliescu” din 13 iulie 1990, Doina Cornea (Liberté?, 1990) îl acuză pe acesta de a fi găsit momentul propice de a prelua puterea în dauna revoltei populare anticomuniste, pe care a deturnat-o. Din punctul de vedere al cunoscutei disidente în timpul regimului Ceaușescu, revoluția română din decembrie 1989 a fost o revoltă populară miraculoasă, uzurpată de Frontul Salvării Naționale (autointitulat „emanație” a revoluției), prin intermediul complotului nomenclaturii cu Securitatea
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
la putere rămânând neocomuniștii, atunci se va declanșa o a doua revoluție în stradă (Tismăneanu profețește, de fapt, fenomenul „Piața Universității 1990”). Cu alt prilej (Reinventarea politicului. Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel, 1999), Vladimir Tismăneanu vorbește despre realitatea revoltei anticomuniste spontane, a insurecției populare, dublată de o conspirație internă a nomenclaturii, care a profitat de insurecție și a preluat puterea. Analistul precizează că „În România nu a existat o facțiune reformistă în cadrul conducerii, care să-l detroneze pe Ceaușescu și
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
din 1989. Între trecut și viitor, 1999), Vladimir Tismăneanu sintetizează duplicitatea revoluției române și a actorilor ei - însă nu despre revolta populară este vorba, ci despre puciști. Tismăneanu observă cum, pe de o parte, Armata și Securitatea au reprimat demonstrațiile anticomuniste din decembrie 1989, iar pe de altă parte, Ceaușescu a fost boicotat și în cele din urmă trădat de conducerea militară și de poliția secretă. Revolta maselor (spontană și stihinică, sinceră în anticomunismul ei) a fost succedată de mișcarea unui
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și în cele din urmă trădat de conducerea militară și de poliția secretă. Revolta maselor (spontană și stihinică, sinceră în anticomunismul ei) a fost succedată de mișcarea unui grup de putere alcătuit din membri care „nu erau nici democrați civici anticomuniști, nici liberali pro-occidentali, ci exponenți ai eșalonului secund al birocrației de partid”, care „au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a limita dezvoltarea mișcărilor civice și politice, precum și a partidelor decise să ducă la îndeplinirea speranțelor revoluționare
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
primordial loviturii de stat, totuși ziaristul se repliază pe amestecul de revoltă și puci. Nicolae Stroescu ( Pe urmele revoluției, 1992) diagnostichează subtil același amestec, cu amărăciunea că vizibile au rămas mai degrabă conspirațiile decât revoluția: „Este recunoscută ca certă revoluție anticomunistă din 1989 mai presus de toate conjurațiile cameleonice, dar în același timp este constatată și rarefierea substanței ei până la a i se pierde urmele” (p. 177). Catherine Durandin, istoric și analist politic specializat pe problemele României, vorbește despre zilele insurecționale
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ca fiind „dubioasă”, confuză, amestecată, conținând mai multe elemente - și revoltă, și conjurație. * Rodica Popescu (Miracol? Revoluție? Lovitură de stat?, 1990) detectează trei ingrediente în corpusul evenimentelor din decembrie 1989: un miracol (fenomen neobișnuit, dar nu neapărat supranatural), o revoluție anticomunistă (întrucât a avut loc o schimbare radicală și fundamentală din punct de vedere politic, economic etc.) și o lovitură de stat (întrucât Puterea a fost preluată de un grup aparținând aceleiași caste care conducea și în regimul comunist). Așa încât, în
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
radicală și fundamentală din punct de vedere politic, economic etc.) și o lovitură de stat (întrucât Puterea a fost preluată de un grup aparținând aceleiași caste care conducea și în regimul comunist). Așa încât, în România a avut loc „o revoluție anticomunistă condusă de nomenclatura pcr-istă” (p. 41 - s.a.). Formula propusă de Rodica Popescu este o contradicție în termeni, întrucât segmentul „revoluție anticomunistă” se opune aceluia de „nomenclatură pcr-istă”. Însă probabil că la mijloc este o inabilitate de formulare a unei idei
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
un grup aparținând aceleiași caste care conducea și în regimul comunist). Așa încât, în România a avut loc „o revoluție anticomunistă condusă de nomenclatura pcr-istă” (p. 41 - s.a.). Formula propusă de Rodica Popescu este o contradicție în termeni, întrucât segmentul „revoluție anticomunistă” se opune aceluia de „nomenclatură pcr-istă”. Însă probabil că la mijloc este o inabilitate de formulare a unei idei care, de altfel, este foarte limpede, aceea a hibridării mai multor elemente (care se opun unele altora) în vârtejul evenimentelor din
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
victime s-ar fi datorat luptelor între diferite facțiuni care doreau să obțină puterea, dar și unei intenții evidente, consideră Frunză, de a face cât mai multe victime în rândul tinerilor, întrucât mai ales aceștia erau bănuiți a fi radical anticomuniști (sunt interpretate speculativ multele apeluri prin care tinerii erau chemați să apere „revoluția” la clădirea Televiziunii). Chestiunea „teroriștilor” ocupă și ea un loc aparte: Frunză îi consideră membri ai trupelor de șoc, antrenați să tragă în populație, în special în
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
1983-1984. El consideră că figurile-cheie ale acestor conspirații au fost Ion Ioniță, Nicolae Militaru, Ștefan Kostyal, Silviu Brucan și Virgil Măgureanu (ultimul văzut ca fiind colonel de securitate). Toate comploturile urmăreau revenirea la un comunism „cu față umană”, fără tentă anticomunistă, drept care figura liderului substitut a fost găsită în persoana lui Ion Iliescu (care, însă, a fost evaziv și prudent față de respectivele conspirații). În două cazuri, conjurațiile au pierit de la sine, prin neconcretizare, într-unul singur fiind vorba de trădare (varianta
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
În cazul în care Securitatea ar fi preluat conducerea, s-ar fi iscat un adevărat război civil, populația respingând o asemenea variantă chiar și în cazul în care Securitatea și-ar fi schimbat cameleonic opțiunile și ar fi devenit, brusc, anticomunistă. De aceea formațiunea politică intitulată Frontul Salvării Naționale, din care făceau parte nume cunoscute de opinia publică (comuniști anticeaușiști, disidenți, opozanți, scriitori), a avut toate șansele să pară credibilă. FSN nu a fost considerat, nici măcar în 22 decembrie, drept „emanație
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
gruparea neocomuniștilor ajunși la putere. Victor Frunză (1994) afirmă că „teroriștii” erau membri ai trupelor de șoc (securiști-asasini), antrenați să tragă în populație; aceștia au fost folosiți de noua Putere pentru a lichida mai ales tineri, întrucât aceștia erau radical anticomuniști, nu doar anticeaușiști. Deși câteva sute dintre respectivii membri ai trupelor de șoc au fost arestați, ei au fost eliberați ulterior, tocmai fiindcă acționaseră la comanda noului regim instaurat. Pavel Coruț afirmă că teroriștii făceau parte doar din MApN, între
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
publice de la anticomunismul radical vădit de protestatarii din stradă, acest anticomunism neconvenind echipei conduse de Ion Iliescu. Vladimir Tismăneanu (în Revoluția română văzută de ziariști americani și englezi, 1991) afirmă, la rândul său, că scopul FSN a fost atenuarea reacțiilor anticomuniste ale populației. Amplificând panica produsă de „teroriști”, echipa Iliescu a putut prelua mai repede și mai ușor puterea. Principala sursă de inducere a psihozei a fost Televiziunea națională, prin intermediul căreia s-au pus în circulație o serie de dezinformări și
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
19-20 decembrie 1989, iar o intervenție a Armatei în acest context s-ar fi soldat cu declanșarea unui război civil! Pentru cazul Bucureștiului înainte de căderea dictaturii ceaușiste, există Raportul Preliminar al Procuraturii Militare cu privire la participarea forțelor MApN la represiunea manifestației anticomuniste din 21 decembrie 1989, realizat de procurorul militar, căpitanul de justiție Cornel Iordache (acest raport a fost publicat în Evenimentul zilei din 6 iulie 1993). În respectivul raport se precizează că, o dată cu declanșarea insurecției de la Timișoara, în cazărmi, militarilor li
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]