2,449 matches
-
Chevalier și Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, vol.2, 1995. 89 R. Bastide, Le "Chateau intérieur" de l'homme noir, în Eventail de l'Histoire vivante, Hommage à Lucien Febvre, A. Colin, 1953, apud Gilbert Durând, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, Editura Univers Enciclopedic, București, traducere de Marcel Aderca, postfața de Cornel Mihai Ionescu, 1998, p. 404. 90 "Măștile "sunt în avangardă împotriva morții", după care se laicizează și devin un sprijin al emoției estetice
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
sută de ani de singurătate. Românul nou abordează diferit problemă creației literare, sub forma paradigmei metaliterare. În această maturitate romanesca găsim o universalizare a tematicii latino-americane, grație folosirii ideilor preluate din metadiscursurile moderne, cum sunt psihoanaliza, existențialismul, structuralismul lingvistic și antropologic; unele române explorează exuberanta baroca a vocabularului cult și a sintaxei lui Góngora; în noul român, scriitorii formează un adevărat triptic, în care cititorul participa la procesul de creare, recreare și descifrare a textului; exemplul tipic al acestei tendințe este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lui Aristotel include teoria noțiunilor și a conceptelor, teoria judecăților și a judecării „apofantica”, teoria demonstrației și a demonstrării - „apodictica”, teoria argumentării sau „topica” și teoria combaterii sau a respingerii falselor argumente 11. După Francis Bacon logica este o știința antropologică. În „Noul Organon” el considera logica mai abstractă decât oricare altă știință în măsura în care cercetează condițiile tuturor științelor, logica fiind instrumentul sau „organonul” acestora, ca „ars inveniendi” (arta de a descoperi sau inventa), ca „ars judicandi” (arta de a gândi corect
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
elevii apropiați ai lui Bloomfield, și cealaltă școală, care grupează alt grup de descriptiviști, ce a preluat de la Bloomfield numai tehnica cercetării limbii, dar care, din punct de vedere al concepției, sunt mai apropiați de E. Sapir și de lingvistica antropologica. În opoziție cu direcția „mecanicistă”, introdusa în lingvistică de școala descriptivă, se dezvoltă în America direcția "mentalistă", în cadrul căreia pe primul plan stau cercetările privitoare la raporturile limbii cu modul de gândire și de comportare a vorbitorilor. Întemeietorul acestei direcții
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
lui Aristotel include teoria noțiunilor și a conceptelor, teoria judecăților și a judecării „apofantica”, teoria demonstrației și a demonstrării - „apodictica”, teoria argumentării sau „topica” și teoria combaterii sau a respingerii falselor argumente 11. După Francis Bacon logica este o știința antropologică. În „Noul Organon” el considera logica mai abstractă decât oricare altă știință în măsura în care cercetează condițiile tuturor științelor, logica fiind instrumentul sau „organonul” acestora, ca „ars inveniendi” (arta de a descoperi sau inventa), ca „ars judicandi” (arta de a gândi corect
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
elevii apropiați ai lui Bloomfield, și cealaltă școală, care grupează alt grup de descriptiviști, ce a preluat de la Bloomfield numai tehnica cercetării limbii, dar care, din punct de vedere al concepției, sunt mai apropiați de E. Sapir și de lingvistica antropologica. În opoziție cu direcția „mecanicistă”, introdusa în lingvistică de școala descriptivă, se dezvoltă în America direcția "mentalistă", în cadrul căreia pe primul plan stau cercetările privitoare la raporturile limbii cu modul de gândire și de comportare a vorbitorilor. Întemeietorul acestei direcții
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
desfășor conform metodei psihocritice, rețelele, metaforele, structurile obsedante vor fi analizate prin intermediul lecturii simbolice, în sensul practicat de Gaston Bachelard în eseurile sale despre elementele primordiale care au stat la baza constituirii universului, dar și de Gilberd Durand în Structurile antropologice ale imaginarului, al cărui concept fundamental este acela de imaginar. Prin suprapunerea textelor lui Blecher, putem constata, în termenii lui Bachelard, că pământul este elementul primordial care influențează imaginația artistică a scriitorului. Referitor la grila de lectură pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
imaginar. Prin suprapunerea textelor lui Blecher, putem constata, în termenii lui Bachelard, că pământul este elementul primordial care influențează imaginația artistică a scriitorului. Referitor la grila de lectură pe care o propune Durand, punctul de plecare al cărții sale, Structurile antropologice ale imaginarului 78, se află în teoria lui Ferdinand de Saussure din Curs de lingvistică generală 79 despre ,,reflecția logică". Durand se referă la ,,arbitrarul semnului lingvistic", în general și în particular la una dintre clasele subordonate acestuia simbolurile. În ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și Carl Gustav Jung, neacceptând teoria freudiană asupra simbolului, conceput ca un obiect despre care nu se poate vorbi datorită ,,refulării libidoului". Conceptul fundamental al teoriei lui Gilbert Durand este cel de ,,imaginar", prin care criticul vizează obiectul teoretizat ,,traseu antropologic". Astfel, Durand explică simbolul apelând la antropologie. "Traseul antropologic" este definit de Durand ca "neîncetatul schimb care există... între pulsiunile subiective și asimilatoare și somațiile obiective ce emană din mediul cosmic și social" și pe care-l numește și "imaginar
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
conceput ca un obiect despre care nu se poate vorbi datorită ,,refulării libidoului". Conceptul fundamental al teoriei lui Gilbert Durand este cel de ,,imaginar", prin care criticul vizează obiectul teoretizat ,,traseu antropologic". Astfel, Durand explică simbolul apelând la antropologie. "Traseul antropologic" este definit de Durand ca "neîncetatul schimb care există... între pulsiunile subiective și asimilatoare și somațiile obiective ce emană din mediul cosmic și social" și pe care-l numește și "imaginar" considerat drept "un segment" al "magistralei" mișcări a materiei
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cu o descompunere a formelor. Emersiunea repetă gestul cosmogonic al manifestării formale. Contactul cu apa permite astfel, întotdeauna o regenerare: descompunerea este urmată de o nouă naștere, iar imersiunea fertilizează și multiplică potențialul vieții. Cosmogoniei acvatice îi corespund, la nivel antropologic, hielogeniile credințele potrivit cărora specia umană s-a născut din Ape298. Fragmentul în care Emanuel intră cu trăsura în apă, provocând groază și spaimă lui Solange care va merge să caute ajutor, echivalează cu dorința ascunsă a personajului de a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
1976. de Saussure, Ferdinand, Curs de lingvistică generală, publicat de Charles Bally și Albert Sechehaye, în colaborare cu Albert Riedlinger, ediție critică de Tullio De Mauro, traducere și cuvânt înainte de Irina Izverna Tarabac, Iași, Editura Polirom, 1988. Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Corina Popescu și Dan Petrescu, București, Editura Univers, 1977. Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, București, Editura Univers, 1978. Eliade, Mircea, Fragmentarium, Deva, Editura Destin, 1990. Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
edificării și a deșteptării, traducere din germană, prefață și note de Mădălina Diaconu, București, Editura Humanitas, 2006, p. 3. 76 Max Blecher, op .cit., p. 1. 77 Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., p. 28. 78 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Corina Popescu și Dan Petrescu, București, Editura Univers, 1977. 79 Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală., publicat de Charles Bally și Albert Sechehaye, în colaborare cu Albert Riedlinger, ediție critică de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pacea Unității, am devenit subiecți, orbecăind prin obscuritatea nopții spirituale, în căutarea sensului vieții, am pierdut inocența de a fi. Ei bine, știința economică nu face excepție de la această cădere și este de reflectat încă asupra determinantelor sale culturale, spirituale, antropologice. Căderea ratelor de creștere economică, accentuarea inegalităților și disparităților, sărăcia, incoerența evoluțiilor monetare, declinul sistemelor educative, deteriorarea corelației demo-economice, mondializarea și multe altele sunt doar epifenomene, manifestări la suprafața lucrurilor, care nu-și pot găsi rezolvarea fără o tratare a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ineluctabilității proceselor economice. Mecanismul economic nefiind motorul istoriei, cauza primă din care totul decurge, globalizarea pare ea însăși o iluzie. Dacă nu este, atunci cauzele profunde trebuie căutate la nivelul structurilor mentale, al celor sociale, la nivelul subconștientului cultural și antropologic. Căci evoluția economică nu este autonomă, ci decurge din mișcările pe termen lung ale fundamentelor culturale, spirituale, din matricea antropologică a diverselor populații. În tot cazul, atotputernicia economiei nu este decît o iluzie, generată de o criză de conștiință. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Dacă nu este, atunci cauzele profunde trebuie căutate la nivelul structurilor mentale, al celor sociale, la nivelul subconștientului cultural și antropologic. Căci evoluția economică nu este autonomă, ci decurge din mișcările pe termen lung ale fundamentelor culturale, spirituale, din matricea antropologică a diverselor populații. În tot cazul, atotputernicia economiei nu este decît o iluzie, generată de o criză de conștiință. Dar inconștiența și iluzia sunt uneori atît de necesare omului, în economie, ca și în politică, ca și în dragoste. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
societatea ne va apărea într-un mod diferit. Orice principiu ontologic se însoțește, deci, de o antropologie minimală și de o sociologie primitivă care să precizeze caracterul omului și caracteristicile societății ce fac posibile cuplarea lor particulară. Agrementată de corolarul antropologic și de cel sociologic, relația esențială dintre om și societate formează ceea ce noi numim presupoziția ontologică de care se folosește ideologia. Singularitățile pe care le prezintă credința ideologică devin atunci de înțeles. Fiecare dintre întrebările enunțate mai sus își află
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Cartea întâlnirilor admirabile, Editura Eminescu, București, 1981; 34. Durand, G., Aventurile imaginii. Imaginația simbolică. Imaginarul, Editura Nemira, București, 1999; 35. Durand, G., Figuri mitice și chipuri ale operei. De la mitocritică la mitanaliză, Editura Nemira, București, 1998; 36. Durand, G., Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers, București, 1977; 37. Eco, U., Lector in fabula, Editura Univers, București, 1991; 38. Eliade, M., Comentarii la legenda Meșterului Manole, în vol. Drumul spre centru, Editura Univers, București, 1991; 39. Eliade, M., Contribuții la filosofia Renașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
I., Coderch, A. M., Ultimul Carnaval. Goya, Sade și lumea răsturnată, Editura Humanitas, București, 2007; 125. Streinu, V., Eminescu, poet dificil, în Eminescu, vol. al III-lea. Textul eminescian. Analize, Editura Eminescu, București, 1990; 126. Surdulescu, R., Critica mitic-arhetipală. De la motivul antropologic la sentimentele numinosului, Editura Alfa, București, 1997; 127. Șuțu, R., Eminescu la M-rea Neamț în Arhiva, XVII, 1906; 128. Taylor, Ch., Sources of the Self: the Making of Modern Identity, Cambridge University Press, Cambridge, 1989; 129. Torouțiu, I. E., Studii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și visele, ediția citată, p. 17 69 Gaston Bachelard, Pământul și reveriile odihnei, Editura Univers, București, 1999, p. 236 70 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 100 71 Idem, p. 99 72 Radu Surdulescu, Critica mitic-arhetipală. De la motivul antropologic la sentimentele numinosului, Editura Alfa, București, 1997, p. 100 73 Gilbert Durand, op. cit., p. 157 74 Rudolf Otto, Sacrul Despre elementul irațional din ideea divinului și despre relația lui cu raționalul, apud Radu Surdulescu, op. cit, p. 99 75 C.G.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, pp. 43-44 98 Liviu Leonte, op. cit., p. 155 99 Cf. Gaston Bachelard, Aerul și visele, ediția citată, p. 97 100 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 41 101 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers, București, 1977, p. 161 102 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 85 103 Camil Petrescu, Doctrina substanței, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988, vol. I, pp. 231-232 104 Camil Petrescu, Cer final în Patul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Oneself as Another, University Press of Chicago, Chicago, 1992 etc. 141 Micea Eliade, Mituri, vise și mistere, în Eseuri, Editura Științifică, București, 1991, p. 130 142 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, Editura Univers, București 1978 143 Cf. Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, ediția citată, p. 75. 144 Gilbert Durand, Figuri mitice și chipuri ale operei. De la mitocritică la mitanaliză, ediția citată, p. 26 145 Idem, p. 31 146 Cf. Wolfgang Iser, Hans Robert Jauss etc. 147 J. -P. Pontalis, După
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Eminescu, București, 1982, p. 20 156 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, ediția citată, p. 98; relevantă este, de asemenea, distincția violență vs. sacru vezi: G. Girard, La Violence et le Sacré, Grasset, Paris, 1978: autorul demonstrează, făcând apel la cercetări antropologice și la mitologia greacă, că "Violența constituie inima adevărată și sufletul secret al sacrului" (p. 52), religiile urmărind oprirea marilor violențe (calamități, războaie etc.) tot prin violență sacrificiul ritual. 157 D. Stăniloaie, Iisus Hristos sau restaurarea Omului, Editura Omniscop, București
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
feminin este frecvent, chiar dacă nu pot indica o proporție față de ansamblul producției. O amorsă explicativă ne furnizează Gilbert Durand (cu care ne vom întâlni mai îndelung în celelalte registre) când amintește de "aspectul negativ și redutabil al feminității acvatice" (Structurile antropologice ale imaginarului, 279). Or un vas de tipul "dragueur" induce prin natura funcției tema protecției, specifică reprezentărilor genului feminin. Notă Prin raportare la gen, conținutul semantic al lui "dragueur" nu este neutră: verbul "draguer" este echivalentul francez al lui "a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
bine", perdeaua de fum a primelor luni din regimul Iliescu I 1990-1992). 108 Versetul 56. Traducătorul a folosit Le Coran Essai de traduction versiune semnată de Jacques Berque, Editions Albin Michel, 2002, p. 103). ÎNTRU & FINAL 109 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers, 1977, 274. Autorul aduce la numitor comun reflecțiile Mariei Bonaparte (nepoată de împărat și psihanalistă din școala lui Freud) și reflexele asociative ale unui fost poștaș, fondator al "psihanalizei" pentru uzul celor care se feresc de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]