4,171 matches
-
reflecție și sinteză pedagogică, bogată În argumentări și precisă În modalitatea de redactare, menționează aproape patru sute de autori de referință, aducând În prim-plan cunoștințe și repere riguroase care sunt indispensabile pătrunderii În acest univers multidisciplinar și util al sociologiei, antropologiei, economiei și psihologiei sociale. Pătrunderea În fiecare dintre aceste domenii ale cunoașterii, analizând spațiul de relații dintre ele, În sprijinul noțiunilor de stratificare și ierarhizare, se constituie ca un real progres. Diferențele existente, originile, de altfel, foarte diverse conduc la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o metodă de punere în evidență a particulelor α și a determinat timpul de înjumătățire a radiului. S-a ajuns astfel la tehnică datării cu izotopi radioactivi, care a devenit una dintre cele mai importante aplicații în geologie, arheologie, astronomie, antropologie și în multe alte domenii. Uluitoarea serie de descoperiri i-a adus lui Rutherford Premiul Nobel pentru chimie din 1908 (Soddy a primit și el, mai tarziu, Premiul Nobel, după ce avea să înregistreze cea mai are realizare a sa). Rutherford
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
al omenirii. A devenit posibilă datarea cu precizie a mii de vestigii, de la străvechii știuleți de porumb, găsiți în New Mexico, la Manuscriselle de la Marea Moartă. Rezultat secundar al fizicii nucleare, noua tehnică a avut un impact extraordinar asupra arheologiei, antropologiei și geologiei. Datarea cu carbon radioactiv a fost mai mult decât o noua tehnică, pentru că ea a derivat din ideile de bază asupra compoziției chimice a Universului. De asemenea, a deschis o fereastră spre trecutul îndepărtat al omenirii și o
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
de relații internaționale al Editurii Medicale, devine apoi consilier pentru medicina rurală al ministrului Sănătății și secretar al Secției de teoria și istoria literaturii și artei la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”, interesul îndreptându-i-se către cercetările de antropologie, disciplină în care își va susține, în 1972, și doctoratul. Din 1973 este bursier al Guvernului francez, pentru „études libres”, cu stagii la Collège de France și la École Pratique des Hautes Études din Paris. Invitat să se înscrie la
PANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288655_a_289984]
-
gesta (1989), are la bază teza de doctorat, susținută în 1980, sub titlul La Chanson de geste et le récit oral. Lucrarea propune o abordare complexă a oralității, analizată cu precădere în ipostaza cântecelor de gesta și marcată de progresele antropologiei culturale în studiul fenomenelor literare, dar sprijinindu-se totodată pe teoria și investigarea epopeilor homerice, ca text de referință, cu întregul lor cortegiu de interpretări și teoretizări. Capitolele dedicate culturii orale și rolului jucat de literatura specifică ei în normarea
PANZARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288663_a_289992]
-
cu Vintilă V. Mihăilescu și Ioana Popescu), București, 1992; Introduction à l’étude de la littérature médiévale française (IX-e-XIV-e siècles), București, 1998; Practici ale interpretării de text, Iași, 1999. Traduceri: Claude Lévi-Strauss, Mitologice, I-II, București, 1995-1998; Marc Augé, Religie și antropologie, București, 1995; Gustave Flaubert, Doamna Bovary, Iași, 2000; Armand Mattelart, Michèle Mattelart, Istoria teoriilor comunicării, Iași, 2003. Repere bibliografice: Al. Duțu, Glasul secolelor, RL, 1989, 40; V. Versescu, Farmecul discret al epopeii, ATN, 1991, 4; Michel Stanesco, Cercetare de estetică
PANZARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288663_a_289992]
-
și embriologie la Facultatea de Medicină. Înființează Institutul de Anatomie Descriptivă și Topografică și revista „Clujul medical” (1920). Autor al unor tratate de anatomie devenite clasice, prodecan și decan al Facultății de Medicină clujene (1930-1932), fondator al Societății Române de Antropologie, membru al unor societăți academice europene, P. a fost un reputat om de știință. Concomitent, întemeiază un cenaclu literar (1930), pe lângă care apare revista „Darul vremii”, este membru fondator al Filarmonicii din Cluj (1920), precum și al Societății Scriitorilor Români din
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
Inițiate de Iluminism printr-un gen de „cultură” sau „ideologie” a modernității, ele au fost consacrate în filosofia modernității (de la Kant și Hegel la Nietzsche sau de la Habermas la Vattimo) și în diversificatele științe socio-umane particulare, de la economie, psihologie, demografie, antropologie sau știință politică la sociologie. Dintre acestea, sociologia a insistat însă mai mult asupra studiului modernității, concentrându-se întâi asupra tranziției de la societatea zisă „tradițională” la cea „modernă”, iar apoi asupra cristalizărilor specifice modernității recente. O astfel de angajare teoretică
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
nu numai că nu există în afara legilor morale și a normelor de relaționare, dar le și transformă. Un gen de „management al impresiilor” à la Goffman sau chestionarea de-la-sine-înțeles-ului sau a spațiilor sociale încă nereglementate intervin pentru a activa o antropologie normativă asociată capitalului social. Iar Fukuyama tocmai acest spațiu al generării normative a capitalului social îl explorează și îl explică. Domeniul lui de studiu și explicația corespunzătoare încep astfel acolo unde ceilalți analiști s-au oprit. Sociologii și teoriile lor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
etnicizarea ei. Să insistăm puțin asupra acestui ultim aspect, evocând un exemplu. Spuneam că tranziția postcomunistă românească a ajuns să fie uneori caracterizată în termeni etnici sau ca având o specificitate cu totul aparte, ce ține de istoria, psihologia și antropologia poporului român. O premisă a acestei abordări este dată de o coincidență întâmplătoare sau nu, care a făcut ca volumele publicate în perioada interbelică a secolului trecut de Dimitrie Drăghicescu sau Rădulescu-Motru despre psihologia poporului român sau de către Emil Cioran
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
la „valori pasive” (sic!), incluși într-o „masă tăcută” ușor manipulabilă și periodic violentă. Este drept că nu întreaga populație a României ar fi astfel, pentru că o „diviziune profundă” o împarte în două părți ce aparțin la „două țări diferite”. Antropologia etnocentrică este evidentă într-o astfel de abordare. Deși se formulează concluzii de tip comparativ cu tranziția postcomunistă a altor popoare vecine, comparațiile propriu-zise, bazate pe date și informații elocvente, sunt absente; deși se fac estimări cantitative la nivel de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
spune că, odată cu criza individuală a identității, se declanșează în tranziție o veritabilă revoluție identitară. Iar cea mai propice cale de demonstrare a acestei stări mi se pare a fi evocarea relației dintre identitate și rolurile sociale. În sociologia și antropologia clasică, rolurile sociale vizau conformarea individuală la normele sociale. Fr. Dubet, referindu-se la „programele instituționale” ale primei modernități, remarca modul în care în acea perioadă indivizii erau astfel socializați, încât să se conformeze rolurilor predefinite. Menirea statului era de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cu evoluția stilisticii, de exemplu, și știe bine că actualmente ea se orientează spre stilistica temelor, a motivelor, a personajelor etc.; a urmărit evoluția lingvisticii din domeniul trecut și tentativele de construire a unor universalii lingvistice; este la curent cu antropologia filosofică și mai ales cu hermeneutica. Pe scurt, teoria lui Marino nu este rezultatul unor speculații solitare, ci se bazează pe tot ceea ce disciplinele umaniste au adus, în ultimele decenii, la capitolul reflecții generale. MIHAI ZAMFIR SCRIERI: Viața lui Alexandru
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
că seniorii teologiei, socotită de latinii scolastici „regina științelor”, s-ar cuveni să fie buni meșteri de poduri și luntrii. Cheagul teologiei crește, la urma urmei, din comunicarea cu alteritatea. Este inadmisibil, atunci, ca provocările diverselor științe contemporane - de la filozofie, antropologie, psihologie, istorie ori sociologie până la dezvoltări mai recente, precum medicina genetică sau bioetica - să nu fie interpelate teologic, cu tâlc și premeditare, prin atenția generoasă a acelui spirit creștin care a făcut din epoca patristică un reper normativ pentru conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
hoți de cai-putere. Pentru a cunoaște mai bine stereotipurile în care majoritatea românilor se adăpostesc confortabil ne-ar trebui mai multe cărți de imagologie culturală. „Imaginea țiganilor în cultura română” ar putea fi un bun subiect de teză doctorală în antropologie sau literatură. Testul integrării țiganilor în viața publică a României va da, într-un anumit sens, măsura capacităților autohtone de recunoaștere a unei veritabile culturi asiatice. Pe de altă parte, deschiderea granițelor în 1989 - și, mult mai larg, în 2002
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
necunoscută. Această ignoranță este rezultatul dezinteresului sistematic față de alteritatea proximă. Pe de altă parte, cultura religioasă - nu doar sincretică, ci și ezoterică - a țiganilor n-a cunoscut efectele revoluției Gutenberg. Pentru a compensa aceste lipsuri, departamentele de istorie orală și antropologie culturală au în față un larg câmp de investigație. La fel, într-o universitate care găzduiește secții cu predare în limba maghiară sau germană (e.g., Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca), s-ar putea crea un departament de studii interdisciplinare (lingvistică, antropologie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
antropologie culturală au în față un larg câmp de investigație. La fel, într-o universitate care găzduiește secții cu predare în limba maghiară sau germană (e.g., Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca), s-ar putea crea un departament de studii interdisciplinare (lingvistică, antropologie, etnologie, istorie și religii comparate) privind viața comunităților rromani și relațiile ei cu românii, ungurii și maghiarii conlocuitori. Este timpul să recunoaștem că reputația țiganilor printre români suferă din motive deopotrivă reale și imaginare. Dar pentru a trata problemele acute
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lipsită de garanția unei prezențe empirice imediate nu poate fi serios luată în calcul. Dacă Francis Bacon (†1626) susținea, nu fără pertinență, legitimitatea ocultării tradiției în domeniul cunoașterii tehnice, Charles Perrault (†1703) va extinde imperativul progresului și asupra culturii umaniste. Antropologia evoluționistă de secol XIX va da un impuls și mai efectiv acestei abordări. Pe acest temei, T.S. Eliot (1888-1965) avea să vorbească despre dezbinarea sensibilității (dissociation of sensibility) în existența omului modern. Această experiență lăuntrică a schizofreniei este reliefată cel
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru pâinea sau laptele de toate zilele; stătea la coadă chiar și douăsprezece ore, răstimp pentru o bârfă timidă, glume eroice sau poate și un leșin: deficit de glicemie și speranță. (Comentarii feculente pe această veritabilă temă de doctorat în antropologie socială se găsesc și la paginile 444-447.) Prin trecutul lui Angelo Mitchievici șuieră fanteziile crivățului socialist. Mai sunt încă vreo câteva milioane care-și amintesc camerele cu igrasie, țevile sparte, deratizările fără efect, mirosul iute al ghenei, diminețile încolonate, norii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dintre teologul creștin, în genere, și casta „academicilor” abandonați cu pasiune sarcinii de a reconstitui memoria religioasă a umanității istorice. Dacă liniile de fond ale analizei sunt juste din perspectiva teologiei, rămân de clarificat câteva suprapuneri conceptuale (relativizarea distincției dintre antropologia culturii și istoria religiilor). Alte aprecieri vădit simplificatoare pot fi anulate oricând prin forța unor contraexemple 1. Evanscența formelor tradiționale de trăire religioasă nu implică neapărat dialectica polară sentiment/rațiune, așa cum a fost ea disputată de Hegel vs Schleiermacher 2
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a întregii teologii dogmatice și ascetice pe care starețul Sofronie (cum îl denumește autorul, în sensul duhovnicesc al grecescului geron) ne-a lăsat-o moștenire. Deși redactată ca teză doctorală, urmărind „să facă cunoscută cercurilor academice ale teologiei contemporane unicitatea antropologiei ortodoxe”1, cartea arhimandritului Zaharia nu adoptă standardele canonice ale cercetării contemporane, pentru care hermeneutica suspiciunii și atitudinea critic-dubitativă garantează succesul oricărei investigații. Teza părintelui Zaharia nu discută o posibilă antiteză. Scrierea sa e filtrată vizionar și redactată sintetic, în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de universalitate, referința sa indirectă fiind dogma hristologică de la Calcedon (două firi și voințe în Hristos, dar o singură persoană). Din punct de vedere strict conceptual, această decizie nu are precedent în gândirea metafizică clasică (adoptată de unii Părinți în antropologie). Faptul că, pe de altă parte, Sf. Vasile vorbește într-un context trinitar despre Tatăl ca „principiu (archy) al dumnezeirii” pare să legitimeze, într-un anumit sens, ideea că persoana divină poate fi temeiul infinit atât al particularității, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologică a lui J.-L. Marion 3 și Ioan Zizioulas. Abisul apofatic relevat de caracterul ec-static (agapic sau erotic) al persoanei umanei este tema care subîntinde un întreg proiect teologic „neopatristic”. Ireductibilitatea persoanei la definițiile substanțialiste ale scolasticii este marca antropologiei creștine. Opera lui J.-L. Marion 1 comportă câteva importante similarități cu gândirea lui Yannaras. Ambii gânditori au relevat riscul folosirii corpusului areopagitic în sensul acreditării agnosticismului 2, subliniind natura iconică a limbajului doxologic 3, caracterul non-aristotelic (sau anti-metafizic) al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fost dată după patru luni de matematicianul englez Henry William Watson (1827-1903) (matematician, cleric și alpinist, așa cum îl descria matematicianul și statisticianul englez David George Kendall (1918-2007)). După un an, Galton și Watson au reluat problema într-o revistă de antropologie și astfel s-a născut unul dintre cele mai interesante capitole ale teoriei probabilităților, și anume teoria proceselor stocastice, un caz particular deosebit fiind procesele Galton-Watson de stingere a speciilor [Iosifescu (1968)]. Fără a face apologia lui Galton, este firesc
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
avem în biblioteci pentru a amorsa dezbateri cultural-ideologice foarte substanțiale și rafinate. Se poate spune că, pe la sfârșitul anilor ’90, imensul handicap bibliografic din științele sociale și anumite științe cu statut „mixt”, deopotrivă științe umane și sociale (ca istoria și antropologia culturală), fusese depășit în România, iar sincronizarea științei noastre literare cu cea occidentală fusese realizată din nou, cel puțin la nivelul la care se găsea în anii ’70. Deși mari și nejustificate absențe persistă, multe traduceri sunt imperfecte, câteva sunt
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]