6,559 matches
-
aceeași tonalitate calmă, derizoriul ființei, în latura ei vizibilă, dar și în ceea ce e dincolo de anvelopă, având ca obiect de studiu imaginea proprie, devenită portret-robot, fiindcă nu sunt de natură zeiască și, din acest motiv, plin de păcate în propria anvelopă, îi rămâne iluzia: urmez făgăduiala / ca magii / steaua ebree / dar..., altfel spus gândesc și aștept. O formă de împlinire a visului ar fi dezmărginirea, însă eul liric are conștiința caracterului utopic al unei asemenea aspirații: Nu voi scăpa niciodată de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
minune cu noi, neam hotărât să plecăm într-o sâmbătă de trei ceasuri bune la inspectorul Chiciroagă acasă. Așa am și făcut. Ne-am suit pe biciclete dis de dimineață, după ce am luat pastă de lipit camerele, sfoară de legat anvelopele și hai la drum. La Tecuci ne-am cumpărat o pâine și după o țâră de odihnă, cu Dumnezeu înainte. Iar dinainte șoseaua era fie prea înghesuită de pietriș, fie prea bogată în gropi așa că tot pe cărarea de lături
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mi-o amintesc a fost cea mai plăcută, pentru că avea doar două cămăruțe, iar primul meu tată nu era o persoană dificilă. Cred că era mecanic la un garaj, pentru că lîngă patul meu era un motor de mașină și niște anvelope uriașe sub patul din alcovul din bucătărie. Pe măsură ce creșteam, mama era tot mai puțin dispusă să vină atunci cînd băteam în perete, așa că am învățat să mă tîrăsc sau să merg clătinîndu-mă spre patul învecinat și să fiu tras acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și alergă prin hol la intrarea din față, pe când ei deschideau ușa de la bucătărie. Coborî treptele și văzu automobilul alb al agentului Mancuso parcat în fața casei. Aplecându-se cu mare efort, Ignatius își înfipse un deget în valva uneia dintre anvelope și-l ținu până când fâsâitul încetă și fundul anvelopei se lăți ca o clătită peste șanțul de scurgere din cărămidă. Apoi, mergând pe aleea care abia era suficient de largă pentru gabaritul său, se duse în spatele casei. Bucătăria era viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ei deschideau ușa de la bucătărie. Coborî treptele și văzu automobilul alb al agentului Mancuso parcat în fața casei. Aplecându-se cu mare efort, Ignatius își înfipse un deget în valva uneia dintre anvelope și-l ținu până când fâsâitul încetă și fundul anvelopei se lăți ca o clătită peste șanțul de scurgere din cărămidă. Apoi, mergând pe aleea care abia era suficient de largă pentru gabaritul său, se duse în spatele casei. Bucătăria era viu luminată și prin fereastra închisă se putea auzi aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la radiourile lor cu tranzistor de câte ori Myrna începea unul dintre bocetele ei lugubre. Deși negrii au încercat să o ignore, albii i-au arătat mult interes. Bandele de sărăntoci și de țărani au gonit-o din sate, i-au tăiat anvelopele și au biciuit-o puțin peste brațe. A fost urmărită cu copoii, amenințată să fie împunsă de vite, mușcată de câini polițiști, ciuruită ușor cu alice. Totul i-a făcut o plăcere nebună și mi-a arătat mândră (și, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Miasma care ieșea din Paradisul Vânzătorilor îl făcea uneori pe trecătorul perplex și copleșit să privească prin ușa deschisă spre întunericul din garaj. Acolo, ochii lui se opreau asupra unui șir lung de crenvurști de proastă calitate, expuși călare pe anvelope de bicicletă. Nu puteai spune că e o colecție impresionantă. Mulți dintre crenvurști erau zbârciți. Iar unul turtit zăcea căzut pe o parte, cu o roată stând orizontal deasupra lui. Accident de circulație. Printre pietonii de după-amiază, care treceau grăbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
căruciorul ăsta de-aici. — Crezi că accept să mă las văzut pe stradă cu hodoroaga aia de cărucior? întrebă furios Ignatius, netezindu-și pe trup halatul de vânzător. Dă-mi-l pe celălalt, care strălucește și are bandă albă pe anvelope. — Bine, bine, spuse țâfnos bătrânul. Scoase capacul unui mic rezervor de pe cărucior și începu să transfere încet în el cu furculița crenvurștii din oală. Uite, îți dau douăsprezece perechi. Mai ridică un capac din față. Și aici îți pun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și mai mult: „E scenariul meu! Cele mai bune idei Îmi aparțin! Îți interzic să vorbești despre ideile mele cu ea“. Îmi spusesem că asta ar fi o scenă bună Într-un film. Se apucase să scoată discurile noastre din anvelope și le spărgea unul după altul. I-am venit În ajutor: „Dacă vrei să meargă mai repede, pot să sparg și eu cîteva“. Rezultatul acestei altercații a fost că am Încetat s-o mai văd pe Isabelle, care avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de asta. Intrați și beți ceva și cînd terminăm, vă duc eu Într-un tur de oraș cu taxiul meu. De unde sînteți? Numiră un mare oraș industrial din miezul cenușiu al țării. Wakefield Îl cunoaște prea bine: acolo se fac anvelope și tot felul de plastice și se mănîncă cîrnați și se bea bere. Femeile acceptă invitația lui Ivan. Intră și Își trag două scaune la fereastră. — Ce scrii, Întreabă una dintre ele, apucînd șervețelul pe care mîzgălea Wakefield. Frumoasa barmaniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aveam un restaurant italienesc. Era considerat exotic. Trebuia să mergem vreo 12 kilometri, pînă În orașul universitar din apropiere ca să ajungem la Luigi’s pentru o porție de spaghete cu perișoare. Pe aici nu era nimic altceva decît fabrica de anvelope și fermele. Fermieri germani strînși la pungă... nu risipesc banii ieșind În oraș. Știu eu. Părinții mei m-au dus la restaurant de două ori În viață: cînd am Împlinit treisprezece ani și cînd am fost admisă la colegiu. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ar fi să știe ce senzație dă la pipăit pielea ei. Apoi, ea Îi Înnoadă cravata. Se simte stînjenit. — E-n regulă. O mulțime de bărbați nu știu să facă nod la cravată. — Ce s-a ales de fabrica de anvelope? Și de ferme? Ea se așează din nou pe pat și Își Încrucișează picioarele. Plină de forme, observă Wakefield. Șolduri frumos modelate Într-o fustă frumos mulată, cum ar spune Zamyatin. — Fabrica s-a Închis În anii 70. Apoi părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield doarme făcut colac pe o parte, lasă cearceafurile netede. Îi place să fie invizibil. Clubul privat al Companiei se numește „Finlanda“ și nu este deloc ce se așteaptă Wakefield să fie. De dinafară, Însă, seamănă cu defuncta fabrică de anvelope care a fost, Înconjurat de cîmpuri Înzăpezite. Cu toate acestea, devine iute evident că nu a fost păstrată decît coaja fabricii. Holul de la intrare este dominat de un tigru bengal cu dinții rînjiți atît de veridic că Wakefield se trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
scund încât părea mai mic chiar decât cei de-a patra, însă amândoi erau foarte puternici și știau să se bată la fel de bine amândoi și se pricepeau foarte bine și la arme, praștia lor, de pildă, nu era făcută din anvelope de bicicletă, ci din cauciuc adevărat, și auzisem că fabrică tot felul de arme secrete pentru cei de pe strada vecină, de-aia ne-am fabricat și noi muniție bine ascuțită pentru suflătoare, dintr-aia cu ace de gămălie la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cutii, dar la cofetăria de unde obișnuiam să cumpăr, nu ne mai serveau de când pusesem, împreună cu Szabi, o fumigenă sub vitrină, și toate prăjiturile devenite necomestibile au trebuit aruncate, pentru că toate prinseseră un puternic miros de cauciu ars de la fâșiile unei anvelope de tractor și de la cojile unor mingi de ping-pong din care confecționasem bomba, de-aia, deci, trebuia să merg la autoservire dacă voiam să cumpăr chibrituri, acolo, în schimb, puteam să cumpăr după pofta inimii, fiindcă o cunoșteam pe magazioneră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Maserati în domeniul lor: erau acoperite cu kilometri de materiale de camuflaj în gri și kaki, erau pline de tot felul de borduri din cauciuc negru și de alte rafinamente sportive, precum suporturi pentru pahare de caffè-latte și roți cu anvelope late cu jante cromate. Arătau de parcă ar fi putut urca pe Everest cu ușurință. Așa cum arăta și instructoarea de Buggycise, o tipă încruntată, îmbrăcată într-un costum de sport superspecializat și care își urla ordinele într-un microfon. Buggycise-ul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trecerea de pietoni. După turația motoarelor, aproape de neauzit, își dădu seama că șoferii făceau parte din categoria celor pentru care regulile de circulație sunt făcute spre a fi respectate. Un al treilea însă, a frânat brusc și cu forță. Frecarea anvelopelor aproape blocate pe asfalt nu-l putea înșela. „N-a fost atent ori poate că nici nu m-a văzut”, a concluzionat el. „Este în spatele mașinii oprite pe banda a doua. Poate că este și el grăbit ca acel Tainicele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
limiteze locul accidentului și să interzică accesul publicului. Făceau măsurători ciudate între bordură, mașini, marcajul trecerii pentru pietoni și locul în care căzuse omul, dar și pe urmele de frânare, atât cât se puteau observa pe asfalt, urme lăsate de anvelopele roților blocate. Și, așa cum se procedează în astfel de cazuri, polițiștii au pus mai multe tăblițe indicatoare, care purtau cifre, fotografiind apoi toată zona din unghiuri diferite. Marian Malciu În același timp, medicul finalizase controlul și părea că ajunsese la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fumegânde parcă, ale unei retorte și ale unui cuptor alchimic. Pare un alambic de țuică" am îngăimat eu. "Practică o meserie transmigratoare și captivantă" mi-a decriptat, plecând de la un fascicol de lumini și-un sector de cerc, ca o anvelopă, decupat dintr-o reptilă asiată, străduindu-se să-și înfulece singură coada. "E un biciclist" m-am bâlbâit eu. "Sub o mască de troglodit, te va conduce prin cele 100 de porți ale înțelepciunii, din care nici Moise sau Iosua
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ciufulit cu tărăboanța și ultimele mahalale rămase neexploatate: Mircea Vodă, Bradului, Cernișoara, Traian, Theodor Speranția, ceea ce nu fusese încă doborât din Calea Dudești, deja trecută în neființă mahala a Sfintei Vineri... Au socotit, au râcâit, au cercetat, luând pe rizurile anvelopelor cele mai tainice fire de praf ale Bucureștilor: talazurile nesfârșite de clădiri electrice, însiropate sub glazura unor decorațiuni infinit de variate. Cu ornamentele și vitraliile stângace. Cu anii fondării (și monogramele curbilinii) încrustați cu ipsos pe pridvoarele înalte. Clădite din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de blana de valuri. În celelalte grădini se încrețeau numai tuleie de apă. Pe trotuare, când și când, te furnicau pîn' la glezne. Pe anumite străzi nu mustea mai multă apă decât dintr-un covor. Pe traseele lăturalnice, rar, când anvelopele unor automobile îndrăznețe tăiau făgașele de ape, slobozind înapoi mici gheizere, cam cât jetul de pipi al unui copil mic. De la comuna Voluntari la pădurea Băneasa, întreg Bucureștiul plutea și se ondula pe terasele Oceanului Pacific, precum cutele unui cearceaf circular
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unde s-o ia. Țaca, binecrescut, demară din strada Perone. Mușcă dreapta ușor pe strada Stoian Militaru. Se înscrise profi pe banda imaginară, hârjâind aproape locuințele de pe dreapta. Însă, chiar înainte cu 50 de metri înainte de-a călca sub anvelope umbrele Căminului de nefamiliști de pe stânga, mirosurile fermentate din luleaua strigoiului umplând până la refuz interiorul taximetrului, îl răzbiră. Încheieturile i se înmuiară ca apa. O fiertură de febră și amețeală îi fu slobozită în față. Taximetrul i se scurse, ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care-l zgâlțâia, has-Satan se dumiri că n-are de-a face cu credinciosul său Țaca. Ci că morfolea, între palmele sale cu degete subțiratece, dar ferme, hoitul unei alte podoabe de derbedeu: Papașa Ion, coleg de taximetru și de anvelopă cu Genel. La același garaj. Numărul 4. Din Crîngași. Leiți și cocliți la infracțiune aidoma, de, uneori, bete, nu-i deosebeau nici muierile lor. D-ăștia de te dezbrăcau și te lăsau îmbrăcat doar cu leucoplastul. Te furau, te încoțopeneau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
asfaltate dinspre berăria "Gambrinus", la început într-un vălmășag de pași repezi și legănați... Apoi (după ce-și pierdeau suficient din viteză), împlîntîndu- se scurt și dureros (pentru coapse) în hârtoapele de pe sol. Scoțând un sunet leșinat și rușinos, de anvelopă frânată de bicicletă. Îndreptîndu-și spinarea. Și alăturîndu-se, tachinîndu-se, celorlalți... Așa se cărăbăneau teribiliștii aceștia de la Cenaclu. Prin '86-'88, UNIVERSITAS-ul era un cenaclu bun. Funcționa... Prin același Cișmigiu, tâlhărea, din dosul unor bărbi și mustăți fioroase, haiducul Dan-Silviu Boerescu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
iar și iar, cu vârful firelor de păr către stradă. Nu-l mai căznea frigul. Tufele de urzici, spancioc, forsiția, zgrumăjel, brusturi untoși, din capătul cel mai depărtat al ulicioarei Perone, își deșertară în văzduh miresmele de hazna, strivite sub anvelopa unui jeep milițienesc, care-și trambalase sașiul prin zonă și parcase cu lehamitea unei dihănii sătule, tolănite într-o rână... Trăgîndu-și frânele taman pe maidanul de unde fuseseră bărbierite, cu lama buldozerului, acaretele și hrubițele tăinuitului Sile Smalț, calif odinioară peste
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]