2,251 matches
-
au lăsat și asupra lui, cu vizitele, poterele medicale, ce până atunci, cu seninătate, îl ignoraseră. Un diagnostician, medic primar, Dragaulea Cornel, ce poposea pe la Mociornița din an în paște, i-a testat reflexele fiziologice, atingîndu-i lojile amigdaliene c-o apăsătoare de limbă, i-a ciupit un pliu tegumentar, i-a zgândărit globii oculari, l-a ciocănit, i-a vânturat creierii cu penseta și-a mâzgălit într-o fișă: "Clinic, bolnavul prezintă tremurături fine ale extremităților, imposibilitate în mers, dezordine temporo-spațială
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o partidă de fotbal: - Cum este apa? - Excelentă! Prin apă toți înțelegeau marea care le stătea în minte de când erau mici, obsesia lor și din păcate de multe ori sfârșitul< marea își lua tributul în fiecare an. Atmosfera încă era apăsătoare, briza nu avea de gând să înceapă, curând însă seara își intrase în drepturi. Începuse să se mai răcorească, asfaltul păstra încă fierbințeala acumulată în timpul zilei. Dintre bătrâni doar Marinică agitat, bântuia nesigur pe stradă, nervos că nu are partener
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
era altfel decât femeile pe care le cunoscuse. Cu acelea era ușor: puneai mâna, și gata! Fata lui Roșioară însă îl făcea să nu știe ce să mai spună. Abia schimbau o vorbă, două, și tăcerea se așternea între ei, apăsătoare. "Uite cum se prostește omul, își spunea, cum îți ia Dumnezeu glasul când îți place o muiere!" Se plângea când ajungea acasă Aglaiei, și bătrâna nu-l mai slăbea: - De ce ți-o fi frică, domnu Stere, că ești în toată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de picioare degerate, dar atât, nu spunea nimeni nimic, înțeleși, ca și când ar fi vrut să nu tulbure somnul mortului, ascuns dincolo de zidurile mute ale casei cu două caturi. Rudele pândeau neliniștite din casă ulița aglomerată. Speria mai ales această tăcere apăsătoare, stăpânirea cruntă din ochii oamenilor. Pe o masă aștepta coșciugul, acoperit cu un giulgiu alb. Era un sicriu de brad, ieftin și întocmit la iuțeală de doi meșteri din alt cartier, cărat noaptea la domiciliul cămătarului, ca să nu afle lumea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o ladă plină de polițe. Banii, răposatul și-i ținea în altă parte, și toți bănuiau că fratele mortului știa unde și-i ascunsese, și-l priveau cu o ură neascunsă. Și aici, în încăperea fără lucruri, domnea o tăcere apăsătoare. Femeile se închinau din când în când și priveau spre podele. Bică-Jumate dormea netulburat în coșciug, cu fața acoperită de giulgiul cel alb. Era un bărbat trecut de 50 de ani, cu o față suptă, scund cât să intre într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fetei sclipeau de mândrie. Procopie își scoase haina și privi cerul prăvălit peste streașină de lut care-i acoperea. - Nu ți-e frică? îl întrebă Veta. - Nu, râse el, că are cine să mă apere... Tăcură. Împrejur era o liniște apăsătoare. Sub linia cerului decolorat treceau stoluri negre de păsări într-un zbor leneș. Soarele aluneca pe suprafața lucioasă a bălții, reflexele lui luminau până sus malul roșcat ca o pecingine. În țarcul lui moș Leu, armăsarii săi stăteau nemișcați, cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care se zăreau în depărtare, se prăvălește ceva greu. Asta dură numai o clipă, pe urmă tăcerea cuprinse iar locurile. Crengile înghețate ale păduricii din apropiere sunară încă, abia scuturate. Parcă se mai încălzise. Aerul era curat, de o limpezime apăsătoare. Lăutarii grăbiră pasul. Neacșu își făcea socoteala că dacă ajunge mai devreme, îi lasă pe ceilalți la "Spînzuratu", să-și bea rachiul, și el dă o fugă până în piață la Matache, la magazinele ovreilor, să-i cumpere curvei cercei, s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
stări ce alcătuiesc degradarea conștiinței și care succed unor emoții intense, ce nu le mai putem atinge. Nu te doare nimic, dar ai prefera un chin precis vagului de neliniște. Însăși boala este un conținut - și unul substanțial -, față de indiferența apăsătoare și tulbure a plictiselii, în care te simți bine, deși răul unei boli sigure e preferabil. Orice chin e regretat pentru precizia lui. Boala e ocupație; plictiseala nu. De aceea seamănă ea unei eliberări - de care am vrea să scăpăm
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
chinului. Priveghindu-ți nimicnicia, eul se volatilizează cu aburii dezolării. Și atunci ce mai rămâne din întîmplarea individualizării tale? O substanță de amărăciune, răspândită într-o țeastă de drac părăsit. Mâhnirea este veghea la nivelul unei inimi de diavol. Nevoia apăsătoare de a te ruga și neputința de a te adresa totuși cuiva... Și apoi cealaltă nevoie: de a te trânti la pământ, mușcîndu-l înfuriat și vărsîndu-ți turbarea sau religiozitatea negativă a cărnii. Să fie creierul alee pentru îngeri ce poartă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Nebunia-i un gust cenușiu al rațiunii. Pentru a fi fericit de singurătate, îți trebuie preocuparea constantă a unei obsesii sau a unei boli. Dar în simțurile mărite-n vid de plictiseală și în spiritul golit de lume, izolarea devine apăsătoare și searbădă - și zilele par absurde ca un sicriu spânzurat de un cireș înflorit. Plictiseala e senzația bolnăvicios de clară a timpului ce te așteaptă, în care trebuie să trăiești și cu care n-ai ce să faci. Încerci zadarnic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
melancolice, ci o sfârșeală care te consumă și distruge. Atunci nu-ți mai convine nici un efort, nici o speranță și nici o iluzie. A rămâne tâmpit de catastrofa ta proprie, incapabil să acționezi sau să gândești, cuprins într-un întuneric rece și apăsător, stingher ca în halucinații nocturne sau singuratic ca în clipele de regret este a ajunge la limita negativă a vieții, la temperatura absolută, unde ultima iluzie de viață va îngheța. Și în acest sentiment de sfârșeală se va revela sensul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu atât mai intens cu cât conștiința infinității lumii este mai mare. Dacă în unele stări această conștiință este deprimantă și chinuitoare, în melancolie ea este mai puțin dureroasă, din cauza unei sublimări care face singurătatea și părăsirea mult mai puțin apăsătoare, împrumutîndu-le uneori un caracter voluptuos. Disproporția dintre infinitatea lumii și finitatea omului este un motiv serios de disperare; atunci însă când o privești într-o perspectivă de vis, așa cum e în stările melancolice, aceasta încetează de a mai fi torturantă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
după ce viața, în lupta disperată împotriva depresiunilor, nu s-a ales decât cu înfrîngeri. Atunci apare în conștiința omului destinul ca formă a ireparabilului, a acelui ireparabil pornit din esența lumii ca pentru a ne arăta, mai dureroase și mai apăsătoare, zădărniciile acestei vieți. Trebuie, într-adevăr, să te fi luptat mult cu forțele demonice și negative ale vieții pentru a ajunge la conștiința ireparabilului, care nu face din ireversibilitatea vieții decât o cale spre moarte, o evoluție care nu e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în toate astea... Cine te cheamă? Râzi, Pepelea, fire-ai al dracului... dar nu râde... cine te cheamă? {EminescuOpVII 324} ["ȘESUL NEMĂSURAT... "] 2257 Șesul nemăsurat seamănă în adevăr cu marele ocean în formă solidă. Milă cu milă se-ntinde în apăsătoare monotonie care te-nfiorează și nu e întreruptă nici prin sat, nici prin casă, nici prin arbori. Numele "Puszta " însemnează pustie. și-ntr - adevăr e pleșuvă, goală, deșartă și n-are nici măcar apă curgătoare. Ici și colo se ridică în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai curînd îi străbate decît îl emit ei înșiși, piatra care le cade-n mînă, sentimentul căruia i se abandonează, toate acestea netezesc cărarea pe care ceilalți, cei care s-au lăsat invadați în mod tacit de o tot mai apăsătoare agitație lăuntrică, devenită aproape insuportabilă, îi urmează inconștient. Ei dau acțiunilor anturajului lor acea formă a acțiunii de masă resimțită de toți atît ca o eliberare, cît și ca o constrîngere"169. Alegînd un pol, fie el idol sau țap
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Iar oamenii liberi au acceptat sclavia, suveranitatea impuse prin violență 347. Și în vîltoarea acestor mișcări, urechile fine, ciulite asemenea celor ale iepurelui, și exact din aceleași motive, urechile fine ale evreilor începeau să audă zvonuri antisemite mai întîi, zgomotul apăsător al cizmelor naziste defilînd, mai apoi. Din străfundurile uneia dintre cele mai civilizate țări ale lumii mă refer la Germania într-o atmosferă de adevărată exuberanță intelectuală, debordînd de genii științifice, artistice și literare, urcau vestigiile unui trecut barbar. Loviturile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sau prin anumite asociații de idei trăim cu iluzia că le înțelegem. În această privință, noțiunea de identificare bate toate recordurile. Nici precizările clinice, nici numeroasele comentarii care își uită adesea rolul în psihologia mulțimilor nu pot disipa aceste tenebre apăsătoare. În ciuda tuturor, demersul nostru își propune să scoată acest concept dintr-un context incert, atîta cît este cu putință și cu prețul unor dureroase simplificări. Utilizarea sa ulterioară justifică acest tratament. Cel mai greu este de aflat de unde și cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
același timp complici. Uneltirea lor îi înlănțuie de o taină comună, cu neputință de arătat ca atare oricui, începînd cu ei înșiși. Ei nu o pomenesc decît prin cuvinte deghizate și în anumite locuri, temîndu-se că ar reînvia o amintire apăsătoare, dar și că ar trăda amănuntele făptuirii. Această relație este neîndoielnic una de complicitate: "În acel moment, spunea Freud, societatea se întemeia pe complicitatea la crima comună: religia avea la temelie sentimentele de vinovăție și remușcările legate de acestea în timp ce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Garfield, Peak Performers „Cine-a putut să facă așa ceva?”, a Întrebat enervat directorul executiv. Întrebarea, adresată unui grup de manageri aflați În sala de conferințe a unei companii de produse chimice din sud-vestul Statelor Unite, plutea În aer ca un nor apăsător. Compania tocmai pierduse un cont substanțial În fața unui rival, care se Întâmpla să fie chiar un fost angajat al directorului cu pricina. Acesta nu primise foarte bine vestea. În vreme ce managerii se foiau pe scaune, omul a continuat: „Aflu eu cine
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
a politicului. Critica fanatismelor nu mai căpăta - precum în Tratatul de la Westphalia (1648) - o justificare teologică, fiind mai degrabă reflexul unei prosperități pusilanime. Mișcarea hippy încercase legitimarea boemei în locul patriotismului. Ironia dizolvantă la adresa jocului politic se asocia unei tot mai apăsătoare uri de sine. După 1968, mass-media a acceptat jocul demagogic prin care contrastul dintre eroismul civilizator al cetății și vandalismul de mahala devine irelevant 1. Este chic să denunți statele care mai recurg încă („prin” sau „în forță”) la o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
autorul Plumbului, Voronca moștenește cadrul orașului de provincie - „orașul Întunecat”, „deznădăjduit”, „de Întuneric”, „mîhnit”, „orașul cu balcoane și disperări”, cu „tristețea zidurilor de internat”, „orașul cu viziuni stinse, cu sfîșieri”, „orașul ca un cimitir”, „tristețea panoramelor de pe cheiul mohorît și apăsător”, parcurile unde „bănci și lumini În toamnă putrezesc” cu „pomi singuratici și triști”, În „desfrunziri”, și „despletiri” tînguitoare. CÎte o strofă sintetizează expresiv această atmosferă dezagregantă, generatoare de melancolice rememorări: E pustiu șie frig În odăi stinse Toată viața o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
vehemențe conflictuale, dar lizibilă În lamentația elegiacă a subiectului liric urmărit de imaginea „orașului Întunecat”, cu străzi, piețe și cheiuri pustii, cu parcuri În putrezire autumnală, cu „odăi stinse” etc.; spațiu ce se lăsa descoperit, În atmosfera-i mohorîtă și apăsătoare, prin parcurgerea unor itinerarii mereu reluate („preumblări”, „plimbări bolnave”, „rătăciri”), cu „panorame”, „cheiuri stinse”, „parcuri vechi” ș.a., orientate, În ultimă instanță, spre un orizont al evaziunii eliberatoare. Or, În ciuda Însemnatelor deosebiri de „stil”, ceva din aceste inițiale tipare va rămîne
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu resemnare criticile directe ale subalternilor; - se destăinuie pe un ton lamentabil superiorilor că trebuie să se lupte; - are o atitudine acuzatoare la adresa dificultăților care l-au copleșit; - este în așteptarea unor vremuri mai bune; - instaurează un climat, o atmosferă apăsătoare și demotivantă în organizație; - se inconjoară de subalterni „devotați” (mai degrabă supuși), însă mediocri și panicați. Autorul amintit îl caracterizează alegoric astfel: „Este ca un șobolan speriat care stă în vizuina lui, alături de ceilalți confrați derutați. Consumă ultimele rezerve. Impune
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Sisterhood is powerful!” (Suroritatexe "„suroritate"a înseamnă puterexe "„putere"!) este lozinca solidarității între femeile din rase diferite. Această solidaritatexe "„solidaritate" este însă, uneori, pusă sub semnul îndoielii de către afro-americane. Când dubla oprimarexe "„dublaoprimare", de sex și de rasă, este foarte apăsătoare, solidaritățile și inamicalitățile sunt împărțite. Femeile afro-americane, ca și cele hispanice sunt solidare cu bărbații din rasa lor, în virtutea protecției față de rasismxe "„rasism". Ele sunt însă, pentru alte obiective, solidare cu femeile albe, în sensul protecției față de sexismxe "„sexism". În
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
foarte puțin” practicate la „foarte mult”, țara noastră s-ar plasa undeva pe la mijloc, așa cum arată, de altfel, și datele obținute din anchete internaționale (Inglehart, 1997). Situată între Occident și Orient ca mentalitate, având deci atuul unui echilibru între colectivismul apăsător și individualismul exacerbat, și începând să se stabilizeze într-o economie de siguranță, în condițiile în care clasa de mijloc câștigă destul de rapid teren, societatea românească pare să se îndrepte, cu inegalitățile sociale inerente, înspre însușirea pronunțată a valorilor postmaterialiste
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]