9,963 matches
-
și câștiguri de productivitate Vor putea răspunde, viitoarele progrese de productivitate, incontestabile pe termen lung, problemelor de finanțare a pensiilor? Conform estimărilor, productivitatea fiecărei persoane active se va dubla în următorii 40 de ani. Pentru că îmbătrânirea dublează sarcina ce-l apasă pe cel în activitate, activii din 2040 ar putea atunci să asigure pensionarea unui număr dublu de persoane fără ca procentul de cotizare să fie mărit. De fapt, nu trebuie confundat nivelul absolut și nivelul relativ al pensionărilor. Progresele productivității vor
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
se bazează pe partajul valorii adăugate între salarii și profit. Noul partaj ar fi în favoarea salariilor și cotizațiilor. Ar fi acest lucru suficient și, mai ales, într-o economie globalizată, nu ar reprezenta un risc de a îngreuna sarcina ce apasă pe întreprinderi? Adaptarea structurală Îmbătrânirea fiind un fenomen ineluctabil, nu este mai pertinent să considerăm că sistemul de pensii ar trebui să se adapteze demografiei și nu invers? Renunțarea la constrângerile de mai sus ar mări dimensiunile piramidei vârstelor la
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
a considera noile medicamente ca fiind de calitate superioară și a integra acest efect calitate în calculul în volum al acestor bunuri). În plus, în funcție de organizarea îngrijirilor (remunerări de prestații, tip de rambursare...), constrângeri mai mult sau mai puțin mari apasă asupra cererii și a ofertei. De exemplu, cheltuielile au tendința de a fi ridicate în țările în care remunerația prestatorilor se face prin acte (Germania, Franța) mai mult decât prin capitație (Italia, Regatul Unit). În sfârșit, din ce în ce mai mult obligați să
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
perioadei de pensionare, menajurile putând fi tentate să economisească în plus în timpul perioadei de viață activă pentru a-și asigura un profit optimal de consum permanent, oricare ar fi vârsta la care-și vor sfârși viața. Felul regimului de pensionare apasă însă și mai greu asupra teoriei. Dacă sistemul se bazează pe solidaritatea între generații, puțin contează, până la urmă, nivelul economiilor acumulate. Dacă sistemul se bazează pe capitalizarea individuală, teoria reprezintă o descriere perfectă a exigențelor cu care sunt confruntați cei
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
pînă la ieșirea pe gura hornului, la un bec mic de lanternă. Blidaru nu dădea pe la gazdele lui decît noaptea. S-au Înțeles ca ea să-l ademenească pe bărbat la masă, mă rog, iar cînd va fi Înăuntru, să apese doar cu dege tul ca să Închidă contactul la baterii. Beculețul urma să se aprindă deasupra hornului, iar trupa să dea năvală. Trebuia să fie prins viu. Dar Blidaru a Înțeles că se-ntîmplă ceva cînd gazda și-a căutat de lucru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vocalele deschise. Mai adăuga că „pemnița era bugăt de lată, da’ tare era lungă față cu cît era de lată. Iară trîmbițașii ședeau deasupra pe o cadă mare cu gura-n jos și cu dobașu’ lîngă ei“. Nea Snaco trompetistul apăsase fără să vrea pe o clapă a memoriei mele și făcuse să-mi defileze din nou pe dinainte sala de bal subpămînteană a muncitorilor imigranți din urmă cu un secol. Am Înțeles că tocmeau alămuri și tobe, dar pe ce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și Răul. Libertatea funcționează așadar „în regimul responsabilității” și al credinței. Cât privește chestiunea dualismului ridicată de alți exegeți, trebuie spus că, în textele noastre, Iahve este văzut ca unic Dumnezeu creator. Schisma unor creaturi orgolioase provoacă și mențin răul. * Apăsați de istorie, apocalipticii tânjesc să evadeze din ea. Încă o dată, asistăm la un soi de revoluție antiprofetică. Istoria lăsată de Iahve pe mâinile nelegiuiților a devenit receptaculul murdar al „antiepifaniilor”. Devalorizarea istoriei are ca efect compensatoriu o evaluare excesivă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fac și eu, dacă n-am avut de ales? - a plusat Maria, Îmbrățișându-l. ― Acum trebuie să plec, scumpo. Când Îmi voi termina treburile, voi trece pe la voi, să vă văd... ― Te vom aștepta cu drag... Cu gândurile care Îl apăsau ca o piatră de moară, a ieșit. „De ce dai cale liberă fricii, amice? Nu te-am văzut niciodată atât de timorat. Adu-ți aminte cum i ai Înfruntat pe <bolșăviciă acolo... acasă” - l-a atenționat gândul de veghe. „Acolo erau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Eu nu am să cedez nici un minut! ― Atunci, mâine la ora douăsprezece voi fi prezent la dumneavoastră. ― Vă aștept, domnule profesor... După ce a Închis telefonul, secretara a intrat la director. A Închis ușa și și-a Împreunat mâinile pe sâni, apăsându-i puternic: ― Of! Mă faceți să mor de inimă, domnule director - a vorbit ea În șoaptă. ― De ce? ― Uitați că vorbiți la telefon... Și Încă prin centrală... care are „urechi”... De n-o fi având și cine știe ce drăcovenie de Înregistrat vorbele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sobru și demn, tatăl său îi relata pe scurt împrejurările în care murise Elvira și îl ruga să facă o serie de cumpărături pentru înmormântare. După ce citi și reciti scrisoarea, Virgil rămase vreme îndelungată nemișcat la biroul său, cu sufletul apăsat de durere și cu mintea plină de amintirea anilor săi de copilărie, vegheați de grija și de dragostea mamei. La Vărăști, unde se duse singur, Virgil se reîntâlni cu rude pe care nu le mai văzuse de ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
hainele-i de îngropăciune, pe care și le pregătise din vreme, Elvira avea pe chip o expresie parcă de mulțumire, de liniște și de împăcare cu soarta și cu lumea. Tot zbuciumul vieții, toată suferința care-i întunecase și-i apăsase ultimii ani de viață se risipiseră o dată pentru totdeauna și mormântul îi primise trupul alături de rămășițele pământești ale Cristianei: mamă și fiică, alături și de nedespărțit în eternitate. Mai rămase la țară și în zilele următoare, împreună cu Norica, punând casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
meu, clătină el din cap. Acela de care ai pomenit dumneata este Zalman Rabinsohn, un adevărat sfânt printre noi... Eu sunt doar prietenul său apropiat și frate cu el întru credință și năzuințe... Noi credem în Eretz-Israel! întări medicul Gutman, apăsând pe cuvinte, iar ochii îi străluciră în dosul ochelarilor. Și dacă îl arestează iar pe Valentin, noi n-o să mai stăm cu mâinile în sân, ca până acum... Vremea lui Stalin și a proceselor înscenate contra medicilor evrei a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a lungul căruia se înșiruia vreo duzină de uși, mânjite cu vopsea cafenie. În fața ultimei uși, pe care se putea distinge, la lumina chioară a unui bec spânzurat în tavan, o plăcuță cu un vag număr, ceasornicarul se opri și apăsă pe butonul soneriei. Hm, e cam neplăcut pe aici..., remarcă Stelian, privind în jur și așteptând împreună cu ceasornicarul ca ușa locuinței să se deschidă. Dar, după o așteptare lungă și zadarnică, ușa rămase mai departe închisă și nici un zgomot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Stelian, privind în jur și așteptând împreună cu ceasornicarul ca ușa locuinței să se deschidă. Dar, după o așteptare lungă și zadarnică, ușa rămase mai departe închisă și nici un zgomot de pași nu se auzi din dosul ei. Răbdător, Mișu Leibovici apăsă din nou pe butonul soneriei. Soneria zbârnâi prelung, dar răspunsul fu iarăși aceeași tăcere ciudată. Atunci Mișu Leibovici, chibzuind puțin, mormăi în barbă că, pesemne, fiul său încă dormea și începu să bată tare în ușă. Bătăile insistente răsunară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se uită apoi mai cu luare aminte la ușa locuinței fiului său. Era o ușă dintr-un placaj ordinar, cu o clanță veche de alamă, care de-abia se mai ținea la locul ei. Puse mâna pe clanță și o apăsă. Și surpriză ușa se deschise, cu un scârțâit de balamale ruginite. Se vede că băiatul vecinei n-a spus minciuni, constată Stelian, la fel de mirat ca și Mișu Leibovici că găseau ușa descuiată și că, în ciuda acestui fapt, Aronică părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Vezi-ți de treabă, mă nene!... Mata ești sărit de pe fix?... Am nevastă și copii acasă!... Și bălăngănindu-și geanta jerpelită, o luă repede din loc, grăbit să-i ajungă din urmă pe tovarășii săi de muncă. Șoferul mașinii negre apăsă vesel pe claxon și, scoțându-și pe geam capul tuns regulamentar, strigă în gura mare, ca să-l audă toată lumea: Trăiască omul nou! Nando Rossi o porni mai departe pe cheiul Dâmboviței. În fața casei de la numărul 112 bis Fiat-ul său, parcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gestiunea ce-i facem?... Vezi? Asta-i chestiunea!... Domnu șef... Domnu Stelică... Lăsați-o dracului de chestiune..., că nu s-o face gaură-n cer, grăi cu o mutră spășită gestionarul. Domn șef... Domnu Stelică..., repetă lucrătorul din comerțul socialist, apăsând pe cuvinte, hai mai da-ți-o dracului..., că oameni suntem cu toții!... N-are partidu și guvernu grijă de noi, ăștia amărâții?... Nu suntem noi ai partidului?... Toate-s pentru oameni, domnu șeeef!!... Adică vrei să zici că pentru dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
parte și de alta de tufe de liliac alb de curând înflorit. În fața ușii de la intrare stătea ghemuit un cățeluș pekinez, care se porni să latre ascuțit, vestindu-le sosirea. Felicia îi porunci să tacă, dar nu mai apucă să apese pe clanța ușii. Le deschise domnul Măgureanu în persoană, care parcă stătuse în antreu și pândise momentul venirii lor. El îi întinse afabil și zâmbitor mâna musafirului, cercetându-l o clipă prin lentilele ochelarilor de pe nas și îndemnându-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu darul beției și al curviei, se arătă în pragul ușii de la intrare și îi privi pe amândoi lung și iscoditor, fără să le răspundă la salut. Ai să vezi acum unde îmi fac eu veacul, îi spuse Victor fetei, apăsând pe clanța ușii de la apartamentul lor. Nu e un palat, dar e loc și pentru tine aici!... Bătrânii își vedeau de treburile lor prin casă și venirea Feliciei îi lăsă câteva clipe pe amândoi fără grai. Dar imediat mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tată, o să te convingi cândva... Cât despre mama ta, despre Isidora, nu mă întreba... Nu este și mama mea și nu am pentru ea cele mai bune sentimente... Ce vrei, sunt un spirit răutăcios și poate am și de ce... Mă apasă încă, precum o greutate de plumb, povara pe care am adus-o din viața de dincolo... Și eu, oare ce statut, pe ce prag al ierarhiei de aici mă găsesc ?" gândește Dora, percepând din nou răspunsul celei căreia pretinde că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să vomite ? Da, chiar vomită. Dora întreabă de câteva ori, din ce în ce mai insistent: "Ți-e rău ?" Întrebările rămân fără răspuns. Îi vine în minte precizarea infirmierei " Soneria este la capătul patului. Ne puteți chema la orice oră din zi sau noapte". Apasă cu disperare butonul soneriei. O dată... De două ori... De trei ori... Nimeni nu răspunde. Nimeni nu vine. Ființa de alături se zbate în convulsii. La un moment dat Dora are impresia că tânăra vrea să coboare din pat și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de lungi. Nefertiti s-a mai liniștit. Este alungită pe o parte și geme ușor. Firele care legau cele două mici antene de monitor îi înfășoară în mod ciudat gâtul. Un gând macabru trece prin capul Dorei : "Dacă se strangulează ?" Apasă din nou cu insistență butonul soneriei. După un alt timp, ce i se pare nesfârșit, o infirmieră intră cu pas alert, aprinde plafoniera. O mustră pe Dora : "V-am spus să aveți răbdare că aveam și alte urgențe ! Ați uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca de obicei : verificările de rutină, scurtele ordine rostite cu aceeași siguranță... Trepanul scoate același zgomot înăbușit și monoton ca întot-deauna. Așteptarea vizualizării pe ecran a imaginilor microscopului, de îndată ce complicata rețea care centralizează simțămintele și funcțiile vitale va fi accesibilă, apasă ca o tangibilă greutate de plumb asupra celor care vor trebui să decidă și să execute gesturile salvatoare. Doctorița anestezistă este singura care are alte preocupări decât ceilalți membri ai echipei de specialiști. Concentrată din răsputeri, ea imploră divinitatea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
este prima oară când străbate în perfectă ilegalitate spații interzise, aici la izvoarele Siretului, astăzi bine ascunse sub stratul de gheață și zăpadă. Coincidențe stranii îl fac să trăiască această încălcare a legii ca o datorie de suflet care îl apasă de ani și ani de zile. Cu totul altfel sunt călătoriile pe care se obișnuise să le facă pentru mici afaceri. A trebuit și el să se descurce, să-și crească copiii, iar acum nepoții, ca să nu rămână ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ambiția de a fi mereu în frunte. S-au aciuat la Mereni, în casa părăsită a Zgâienilor încă de astă-vară, îmi zicea tata lor când a venit să-i înscrie la școală... Cu gândul să scape de sărăcia care-i apăsa la baștina lor de pe malul Prutului. S-a angajat ziler cu plata în natură la ferma Dumbrăvenilor. Mai mare fericire nici că se putea, că i-a luat pe lângă ei și pe cei doi de la treaptă care trudesc fără contract
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]