3,161 matches
-
care autorul latin reeditează cunoașterea poemelor homerice. Dialogul intertextual dintre două nume ilustre, unul mitologic, altul desemnând o persoană istorică reală, ambele coborâte la rangul de antieroi, reprezintă o dovadă a erudiției auctoriale, confirmată și atunci când parodia stilului epopeic atinge apogeul, într-un poem prin care Hercule îi cere socoteală lui Claudius despre originea sa. Structurile epopeice se metamorfozează într-o somație, în timp ce atotputernicul Hercule construiește enunțuri demne de cei mai aprigi cerberi: Spune pe dată în care tărâm ți-a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îi smulsese Giton briciul, și nici Eumolpus nu întrerupsese această comedie a sinuciderii" (Satyricon, XCIV). Petronius nu-și îngăduie prea multe inovații în schema romanului de aventuri, pe fundal idilic, o păstrează, dar hotărăște că tocmai această schematizare, ajunsă la apogeu, trebuie supusă ridiculizării. Encolpius și Giton se despart, apoi se regăsesc pentru a se transforma în acuzați. Într-o parodie de proces care li se intentează pe mare, în timpul unei călătorii. Acuzațiile aduse sunt, cum am mai amintit, întemeiate; în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ca urmare a expedițiilor lui Alexandru cel Mare (336-323 a.Chr.), le-a oferit posibilitatea. Inițial, păreau să ezite testând terenul, ulterior, prinzând curaj au pătruns în centrele comerciale și culturale până când, în epoca imperială, au reușit să atingă pretutindeni apogeul înfloririi lor. Mult mai prompți decât alții, în acceptarea acestei noi lumi religioase, au fost grecii de pe coasta orientală a Asiei Mici, care au avut și un rol decisiv în transmiterea acestor culte în lumea occidentală. Prin forma și conținutul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
trăi veșnic, disprețuiau moartea și se sacrificau în număr mare, cu toată spontaneitatea, îmbrățișând martiriul. Critica sa față de această concepție pe care o aruncă și mai mult în sfera ridicolului, referindu-se la îngrijirea concretă a prizonierilor de către creștini, atinge apogeul, în gândirea sa, atunci când au asemenea opinii fără o demonstrație precisă. Credinței creștine îi lipsește în acest caz capacitatea cunoscătoare, exactitatea conformă logosului, obiecția pe care a adus-o Galenus din Pergam (129-216). Argumentația sa se deplasează pe liniile polemicii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de a aduce un serviciu enorm statului prin îndepărtarea potrivnicilor și favorizarea păcii. În concluzie, ideea nonviolenței creștine, chiar și în gândirea lui Ciprian, este strâns legată de cea din militia Christi și considerată ca o luptă cotidiană al cărei apogeu poate consta și în martiriu. 2.2.7. Arnobius Orientat spre creștinism de pesimismul său față de natura umană, Arnobius (255-327) vedea fundamentul Imperiului roman în vexațiune și războaie. Un astfel de exemplu ne este oferit de Adversus nationes, I, 6
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Liderii lor acționau în noile condiții mai mult prin gesturi protestatare decât printr-o luptă fermă împotriva regimului patronat de Carol. De altfel, propaganda regimului carlist, instaurat după 10 februarie 1938, era direcționată spre elogierea regelui, a cultului personalității lui. Apogeul în acest sens a fost atins în preajma și în timpul serbărilor zilelor Restaurației și de naștere a monarhului. Prin Decretul din 14 august 1938, Carol al II-lea va înfăptui o nouă organizare administrativ-teritorială a României. Pe lângă structurile administrative consacrate în
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
care stabileau conturul frontierelor europene rezultate din negocierile dintre învingători, mai mult au „instigat” statele învinse la nemulțumiri și revizuiri. Fapt pentru care „mersul evenimentelor” a fost escaladat în așa măsură încât sfârșitul anilor '30 din secolul trecut a atins apogeul, ajungându-se pe scena europeană la un stadiu fără ieșire și fatal în relațiile politico-diplomatice. Or, această evoluție a contextului politic european va înrâuri profund situația generală a României. Pe lângă acestea, trebuie de adăugat comportamentul și deprinderi venale, plus erori
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
nimerești pe cine nu pregătești”, cel asasinat a fost maiorul Doering, șeful transporturilor Abwehr-ului din Peninsula Balcanică. Ion Antonescu, conducătorul statului, l-a destituit pe ministrul de Interne, generalul Constantin Petrovicescu, și acțiunile în avalanșă au declanșat rebeliunea - în fapt apogeul conflictului Ion Antonescu-Horia Sima. Mult mai bine a fost pregătită implicarea S.O.E.-ului în lovitura de stat de la Belgrad, din 26-27 martie 1941, respectând doleanța lui Churchill: „dați foc Europei”. După aderarea la Axă (23 noiembrie 1940) și
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
solicitat un sentiment intim al libertății. Dreptatea și egalitatea proclamate oficial contrazic realitatea. Forța civilizației occidentale a constat mereu în încercarea de a direcționa esențialul eforturilor sale către creștere, către stăpânirea naturii. Tocmai spiritul său prometeic a adus-o la apogeu și i-a asigurat dominația în lume. Dar la capătul drumului nu se află fericirea. Se află, poate, în viața simplă a micilor comunități, în stilul small is beautiful. Nu este interzis să credem că ruptura care dă la iveală
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
nostru pentru cifre, pentru măsurabil, pentru cantități rezultă din precizia științelor în viața cotidiană. 2. Ideea de progres. Progresele științei sunt la baza ei. Înainte, umanitatea a elaborat doar două viziuni asupra istoriei: una ciclică (timpul are perioade de creștere, apogeu și declin; este o eternă reîncepere), alta nostalgică (totul începe cu paradisul, o epocă de aur, și sfârșește într-o vale a plângerii). Odată cu acumularea descoperirilor științifice și geografice, odată cu lărgirea orizonturilor intelectuale, cu economia în plin avânt, gânditori de
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de comunități care sunt similare unor orașe pustii, deoarece au fost înființate de unul sau doi membri fondatori cărora li s-au adăugat foarte puțini vizitatori, iar spațiile create de cei dintâi au rămas nepopulate. Alte comunități au atins un apogeu al dezvoltării, după care activitatea s-a diminuat considerabil până la dispariție; cei mai mulți dintre membrii activi au migrat spre alte locații din spațiul virtual, iar website-ul grupului a rămas ca un spațiu de stocare a arhivelor comunicărilor anterioare. Aceste comunități pot
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
o lume nouă. Romanul este alcătuit din 21 de capitole reprezentând 21 de noeme ale lumilor construite după 21 de planuri absurde. Structura psihică a naratorului rămâne mereu aceeași, indiferent de personajul în care se ascunde. Modernitatea perspectivei narative atinge apogeul în momentul abordării persoanei întâi plural care se adresează unui receptor de persoana a doua plural: "Ascultați ce vă spun: sunt niște ingrați. Nu eram obligați să-i tratăm cu atâta mărinimie" (p. 123). Naratorul, spre deosebire de celelalte forme de discurs
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
sistematic pentru promovarea unei ideologii; formule estetice diverse (realism de factură populară, realism obiectiv, realism psihologic, de proiecție mitică/epo peică etc.); se manifestă sincron cu alte curente, începând cu perioada pașoptistă, continuând cu cea a marilor clasici și atingând apogeul în perioada interbelică; în epoca postbelică se manifestă ca „realism socialist“, apoi, printro autentică recuperare, ca neorealismul „obsedantului deceniu“. - Reprezentanți: N. Filimon, I. Creangă, I. Slavici, I.L. Caragiale, M. Sadoveanu, L. Rebreanu, G. Călinescu, M. Preda ș.a. 3.1.3
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a „simbolismului autohtonizat“, antisămănătorist și antipoporanist, în jurul revistei Vieața nouă, condusă de Ovid Densusianu, care considera simbolismul o emblemă a vieții moderne; reprezentanți: Ion Minulescu (Romanțe pentru mai târziu, 1908), Traian Demetrescu, Emil Isac, Nicolae Davidescu. - A treia etapă (1914-1920): apogeul simbolismului românesc atins prin creația bacoviană (Plumb, 1916) coincide cu declinul curentului, concurat de mișcări avangardiste, de modernism, tradiționalism (simptomatic, poeți care au debutat sub auspiciile simbolismului sau orientat spre alte orizonturi estetice: Tristan Tzara, Tudor Arghezi, Ion Pillat). 3
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pe "o mare greșeală", Ceaușescu a anunțat că se vor constitui imediat "detașamente patriotice înarmate de muncitori, țărani și intelectuali", pentru a apăra teritoriul românesc. "Poporul român nu va permite nimănui să violeze teritoriul patriei noastre."1272 Acesta a fost apogeul lui Ceaușescu; și a fost, totodată, un punct ireversibil pentru independența 1273 României. Niciodată politica externă a României n-a părut mai independentă de Uniunea Sovietică decît în august 1968, căci Ceaușescu nu numai că refuzase să participe la invazie
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
element deosebit de important pentru păstrarea și adâncirea ecumenicității îl constituie întrunirea sinoadelor ecumenice. Cele patru Sinoade ecumenice (Niceea, 325; Constantinopol, 381; Efes, 431 și Calcedon, 451), care și-au desfășurat lucrările în secolele IV și V, au dezvoltat până la apogeu conștiința ecumenică. Majoritatea Sfinților Părinți, între care îi amintim pe Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Ilarie Pictavianul, Ioan Gură de Aur, Chiril al Ierusalimului, Niceta de Remesiana, Ioan Cassian, Chiril al Alexandriei (†444), Fericitul Augustin și alții, s-au
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
alături de cele ale Sfântului Vasile, pentru ca apariția ordinului benedictin să întărească definitiv importanța operei Sfântului Cassian, folosit pe larg și impus de marele întemeietor al celui mai bine organizat ordin călugăresc, evident cu schimbări și amplificări în decursul veacurilor. Apogeul Evului Mediu apusean, dogmatic sau mistic, a rămas, în continuare sub influența generală a Sfântului Cassian. În Apus, edictul lui Gelasiu a adus o oarecare umbră asupra Sfântului Cassian, iar ea s-a manifestat în calendarul apusean. Marsilia însă, n-
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
despre bătaia luată de la Basarab, fiul lui Tugomir-Basarab (Thocomerius, căruia Neagu Djuvara i-a închinat cartea amintită), care trăia pe la 1300. De-aici încolo, istoria Basarabilor este cunoscută. După o sută de ani, Țara Basarabilor, sub Mircea cel Bătrân atingea apogeul întinderii și dezvoltării sale, remarcă Eminescu: În această vreme Valahia întreagă, împreună cu toate posesiunile ei, se numea în bulele papale, în documentele cele scrise latinește ale domnilor, în scrieri contimporane: Basarabia. Una din aceste posesiuni a fost și acest lambeau
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Hariman (cunoscător al adevărului) ca pe un spion al Moscovei. Golițân prezenta independența României ca pe înșelătoria secolului, întrucât Bucureștiul ar acționa exclusiv la comanda Moscovei, ca sluga ei cea mai fidelă. Influența acestei teorii a fost extraordinară, ducând la apogeu "legenda neagră" privitoare la România, legendă pe care țarismul, bolșevismul și maghiarismul o întrețineau de câteva secole, rivalizând cu "legenda neagră" a Spaniei din epoca medievală. Alfredo Alvar definea "legenda neagră" ca fiind "distorsionarea atentă a istoriei unei națiuni, perpetuată
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
orientat spre această cunoaștere, dar nu atît spre cunoștințele care alcătuiesc cunoașterea, cît spre modul cum este posibilă și spre instrumentele cu care se realizează ea (sensibilitate, intelect, rațiune). Cu Immanuel K a n t acest tip de filozofare atinge apogeul și, după o perioadă de epigonism kantian, se produce o nouă orientare a filozofiei, de data aceasta spre mijlocul de comunicare a cunoașterii, limbajul (sau limba). Această orientare, începută cu Gottlob F r e g e la sfîrșitul secolului al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
am găsit și sintagma devenire-animal. În general, acestea sunt realități ce înspăimîntă, îmbolnăvesc, alienează. Sigur, unora le poate aduce și bucurie, așa ca proasta la fotograf, dar orice om lucid vede aici decadență, descompunere, miros de cavou. Ăsta să fie apogeul civilizației acesteia ? A fost chiar zadarnică o întreagă remarcabilă evoluție spirituală ? După Deleuze, bucuria din exterior nu depinde decît de "reglarea vitezei" ( !?...). La rîndul său, Michel Foucault, alt creator de concepte, e un adevărat labirint, deschizător de drumuri, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
urmat definitivarea destrămării Iugoslaviei federale, la care au contribuit prin toate mijloacele și europenii. Personal, nu am înțeles niciodată ce au avut cu sîrbii, un popor demn și foarte curajos. Sau, poate, tocmai asta să fi fost cauza... A fost apogeul puterii americane, pe care din păcate au exercitat-o imoral. Iar apoi, cum era firesc, grație dreptății divine, au început problemele. Americanii și europenii o țin numai în războaie cu frații celor pe care i-au ajutat în Bosnia, după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pentru a ajunge acum să-i ia locul. Să fie cursul istoriei implacabil ? Îi pasă de dreptate ? Să fi existat alternativă ? Ce este evident pentru autor este că Statele Unite vor deveni o mare forță în următorii 10 ani, atingîndu-și probabil apogeul puterii, iar dacă republica va supraviețui sau nu depinde mult de președinție, paradoxal poate, avînd în vedere faptul că este condusă de o singură persoană, dar una aleasă democratic și tocmai de aceea investită cu multă putere. Iar dreptatea derivă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și Molko atestă importanța fermentului mesianic la cripto-evreii din Portugalia, parte integrantă din spiritualitatea noilor creștini. Acest activism mesianic este înainte de toate revelator pentru aspirațiile și așteptările unui întreg grup care trăise o transformare traumatică într-un trecut încă recent. Apogeul acestei febre se situează în secolul al XVII-lea, când sabatianismul se dezvoltă în Imperiul Otoman, teritoriu de stabilire a evreilor expulzați din Spania, și ei traumatizați de o experiență a exilului ale cărei efecte dureroase fuseseră durabile și asta
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
că, în ciuda păcatelor poporului evreu, Dumnezeu a fost bun cu acesta când orice speranță era pierdută. Le recomandă astfel maranilor speranța. Lumina se va ivi după întunericul iernii, cum s-a întâmplat deja în Orient, când Imperiul Otoman, aflat la apogeu, și-a deschis porțile pentru evrei, liberi de acum să-și practice aici religia, și și-a trimis armatele să-i umilească pe asupritorii lor. Europa era slăbită și de spasmele interne. Creștinătatea era sfâșiată de războaie între diferitele tabere
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]